Stresul este constituit dintr-un cumul de factori externi si interni, care afecteaza echilibrul fizic si psihic al fiecarui individ. Din pricina abundentei stresului in stilul de viata modern, acesta este considerat a fi o experienta negativa.
Din punct de vedere biologic, insa, stresul poate fi o stare neutra, negativa sau chiar pozitiva. Complexitatea stresului este cea care a dat nastere mai multor mituri despre aceasta experienta fireasca, al caror adevaruri ne pot ajuta sa ne redobandim controlul asupra starii noastre de sanatate in general.
Din punct de vedere stiintific, stresul este corelat atat factorilor externi (mediul inconjurator, slujba, relatiile cu cei din jur, obstacolele vietii, asteptarile si deziluziile cotidiene), cat si factorilor interni (echilibrul nutritional, bunastarea emotionala, forma fizica, energia de care dispune organismul etc.).
Stresul este considerat a fi si o experienta pozitiva, din punct de vedere biologic, deoarece el a condus catre evolutia vietii pe Pamant. Speciile care au reusit sa se adapteze cel mai bine cauzelor stresului sunt cele care au supravietuit si eu evoluat de-a lungul timpului. Din acest punct de vedere, specia umana a reusit sa se dezvolte si ea, evolutia modului de viata al oamenilor datorandu-se in mare parte diverselor surse de stres.
Masura in care fiecare individ reuseste sa gestioneze stresul in mod constructiv, pentru a deveni mai rezistent in fata obstacolelor diverse ale vietii, traseaza granita intre stresul negativ, cel neutru si cel pozitiv.
1. Munca excesiva este principala cauza a stresului
Daca acest mit ar fi fost adevarat, nu s-ar mai fi explicat faptul ca unele persoane care muncesc 80 de ore pe saptamana reusesc sa ramane tonice si active, pe cand altele care muncesc mai putin de 40 de ore saptamanal, sunt tot timpul epuizate si irascibile.
Prin urmare, stresul nu este determinat de munca propriu-zisa depusa de un individ, ci de sentimentele acestuia fata de activitatea in cauza. Mediul de lucru nepotrivit, interactiunile sociale nefericite si o abordare gresita a drumului profesional sunt realele cauze ale stresului.
2. Persoanele instarite sunt mai putin supuse stresului
In timp ce multi dintre noi cred ca grija zilei de maine este singura sursa reala de stres in viata, o situatie financiara excelenta nu exclude posibilitatea instalarii acestei experiente negative. Mai multe cercetari in domeniu au descoperit ca resursele financiare bogate nu asigura o stare de fericire si liniste.
In timp ce persoanele bogate au un sentiment de stabilitate din prisma sigurantei supravietuirii, au totodata mai multe responsabilitati financiare de satisfacut si un cost mai piperat al vietii, presiuni care pot da nastere la fel de bine starilor constante de stres.
3. Stresul este resimtit la fel de toata lumea
Asa cum fiecare om este unic, acelasi lucru se intampla si cu impactul stresului asupra fiecaruia dintre noi. Trairile negative si angoasa provocate de aceasta experienta intensa pot avea efecte diferite de la o persoana la cealalta, in functie de rezistenta psihica, starea de sanatate si temperamentul acestora. De pilda, plata facturilor poate furniza o doza foarte mare de stres asupra unui grup de oameni si sa nu fie perceputa ca o problema majora pentru altul.
4. Stresul este provocat de circumstante
La prima vedere, o circumstanta nefasta pare a fi ea insasi cauza propriu-zisa a stresului, insa in realitate lucrurile nu stau deloc astfel. Ceea ce creierul interpreteaza si transmite de pe urma expunerii in fata acestor circumstante cauzeaza stresul, acesta fiind si motivul pentru care oamenii reactioneaza diferit in momente stresante. Un exemplu ar fi examenele pe care unii studenti le traverseaza suferind stari emotionale negative si solicitante, pe cand altii le privesc cu mai multa lejeritate si calm.
5. Stresul este un factor motivator
Acest mit este doar partial adevarat, confuzia survenind din interpretarea gresita a stresului si stimularilor propriu-zise declansate de acesta. Unii oameni cred ca stresul ii determina sa respecte un termen-limita pentru un proiect sau sa execute excelent anumite sarcini, pe cand in realitate stimularea nervoasa produsa de stres este cea care motiveaza cu adevarat un individ sa isi utilizeze resursele la randamentul maxim. In multe situatii, stresul nu este decat combustibilul starilor de anxietate si frustrare.
6. Cea mai buna metoda de combatere a stresului este sportul
Un alt mit partial adevarat vorbeste despre combaterea stresului prin activitati fizice intense, tehnici de respiratie si relaxare prin sport. In timp ce toate aceste masuri ajuta in mod substantial gestionarea corecta a stresului, ele nu sunt suficiente pentru inlaturarea lui definitiva. Pentru o solutie eficienta pe termen lung, mai este necesara o canalizare pozitiva a gandurilor si o perspectiva noua de a privi situatiile stresante, astfel incat anxietatea sa nu se transforme intr-o permanenta tensiune psihica.
7. Stresul poate fi combatut prin vacante prelungite
Evadarea din cotidian si deplasarile in vacante prelungite sunt considerate de multi dintre noi singurele cai de combatere a stresului. Potrivit unei cercetari daneze efectuate intr-un mediu profesional timp de 30 de ani, aceasta abordare nu este corecta.
Oamenii care sunt afectati de stres reusesc sa scape de aceasta stare nociva intarindu-si increderea de sine, iar acest lucru se poate realiza tocmai prin cresterea productivitatii muncii si obtinerea de rezultate satisfacatoare dintr-o activitate.
Dupa o vacanta lunga, revenirea la serviciu vine cu o confruntare noua a responsabilitatilor si nevoia de adaptare, ceea ce produce desigur o cantitate si mai mare de stres.
8. Stresul este o alegere
Stresul este produsul convingerilor subconstiente despre lumea inconjuratoare. Pentru a-l elimina, este nevoie de o modificare a viziunii despre viata si amploarea obstacolelor sale. Asadar, stresul nu tine de alegerile fiecaruia, ci mai degraba de perceptia individuala asupra vietii in general.
9. Stresul trebuie sa fie tratat doar daca apar simptome majore
Oboseala cronica si iritabilitatea constanta nu trebuie sa fie mobilul adoptarii de masuri care sa combata stresul. La fel ca o afectiune minora, primele manifestari ale stresului trebuie sa fie inlaturate cat mai curand, pentru a nu da nastere unor complicatii majore, cu consecinte dificil de remediat.