Fobiile sunt definite ca teama irationala de un obiect sau situatie care este considerata in general ca fiind inofensiva. Teama este acompaniata de dorinta de a evita pe cat posibil acea situatie, mergand pana la cazurile extreme in care individul nu isi poate desfasura activitatile cotidiene din cauza fobiei sale. Fobiile fac parte din patologia anxioasa alaturi de atacurile de panica, stresul post-traumatic, manii, obsesii.
Peste 12% din populatia generala are, mai devreme sau mai tarziu, o fobie. O persoana cu fobie (de orice natura ar fi aceasta) constientizeaza ca frica ei este excesiva si nefondata, insa incercarea de a-i face fata produce si mai multa anxietate, intrandu-se astfel intr-un cerc vicios care se autointretine.
Adesea, fobiile debuteaza in copilarie si persista si in viata adulta.
Cele mai multe fobii sunt:
Fobiile specifice: acestea includ teama de spatii inchise (claustrofobia), de animale (in special de paianjeni, serpi sau soareci), de inaltimi (acrofobia), de zbor (pterigofobia), de apa (hidrofobia), de furtuni, de medici si interventii stomatologice, de injectii, tunele, poduri si multe altele. Teama nu se manifesta fata de obiectul in sine ci fata de rezultatul produs de contactul cu acesta.
Fobiile sociale: sunt mult mai mult decat simpla timiditate si includ teama de umilire in locuri publice, de dezaprobarea celor din jur, de evaluare negativa de catre ceilalti. Persoanele cu astfel de fobii pot intampina dificultati si daca iau masa la restaurant.
Ele evita sa sustina discursuri publice, evita petrecerile si intalnirile sociale. Pusi in astfel de situatii cei mai multi se inrosesc, transpira, tremura, au palpitatii si chiar lesina. Se pare ca 25% din artisti au, la randul lor, o forma de fobie sociala - tracul de scena, pe care insa incearca din rasputeri sa il invinga.
Agorafobia: teama de spatii largi, deschise, teama de a fi singur in multime, intr-o situatie in care nu pot cere si primi ajutor, teama de a parasi locuinta.
Simptomatologia celor cu fobii este foarte diversa si implica:
- Atacuri de panica (in special daca pacientul anticipeaza contactul cu fobia sa);
- Incapacitatea de a functiona la randament normal;
- Dorinta intensa de a evita stimulul declansator;
- Semne obiective: tahicardie, tahipnneee, tulburari de ritm cardiac, anxietate extrema, adoptarea unui comportament de evitare.
Fobiile afecteaza un procent ingrijorator din copii (10-15%). Teama de situatia sau obiectul respectiv se perpetueaza in timp si ajung sa afecteze grav capacitatea lor de a se integra in grupuri sociale, de a se bucura de anumite activitati si ii face sa devina din ce in ce mai retrasi.
Cele mai frecvente fobii in cazul lor includ: teama de intuneric, de inaltimi, pasari si caini.
Totusi, tratamentul corect ii poate ajuta sa se reincadreze in societate, sa managerieze cu brio un eventual atac de panica, sa poata sa-si modifice circuitele patologice prin terapie de expunere, in felul acesta dobandind o autonomie si o functionare normala.
Cauzele de aparitie a fobiilor sunt inca foarte putin cunoscute. Specialistii au observat ca exista o corelatie intre fobiile copiilor si ale parintilor: se poate ca un copil sa capete o anumita fobie deoarece a vazut ca unul din parinti o are, la randul lui (cel mai comun exemplu este reprezentat de teama de serpi).
Cercetari recente sugereaza faptul ca amintirile traumatice sau chiar fobiile se pot transmite ereditar, acestea fiind inscrise in materialul genetic si transmise urmasilor.
Totusi, se considera ca patogeneza fobiilor se constituie din elemente genetice (vulnerabilitate) cuplate cu factori de mediu (evenimente traumatice, stresante sau alti triggeri).
Multe din fobiile specifice au un factor declansator important, de cele mai multe ori o experienta traumatica (cum ar fi o muscatura de caine). Fobiile sociale sunt insa mult mai complexe si mai putin intelese, desi se pare ca exista o anumita predispozitie individuala spre acestea. Agorafobia apare ca raspuns la atacurile recurente de panica pe care pacientul le sufera in timp.
Specialistii considera in prezent ca atat fobiile cat si atacurile de panica si tulburarile anxioase sunt rezultatul interactiunilor factorilor ereditari, ale unor neurotransmitatori si a experientei individuale.
Tratamentul pacientilor cu fobii este foarte important si acesta trebuie instituit cat se poate de repede, altfel acesta poate avea mari dificultati in a se integra in diverse grupuri sociale. Cei mai multi au nevoie de tratament medicamentos sau psihoterapie (in special terapia de expunere, care implica o expunere treptata la stimulul anxiogen), neputand depasi boala singuri.
Obiectivul tratamentului medicamentos este de a ajuta pacientul sa depaseasca fobia si sa devina capabil de a face fata unor situatii reale de viata. Medicamentele eficiente sunt considerate a fi:
- Antidepresivele - reduc anxietatea; sunt capabile sa influenteze concentratia unui neurotransmitator din creier, serotonina, care se pare ca influenteaza dispozitia.
- Beta-blocante - sunt substante care blocheaza efectul stimulator al adrenalinei si reduc anxietatea, tahicardia, tremorul, hipertensiunea arteriala. Nu toate beta-blocantele sunt la fel de eficiente sau au aceleasi actiuni, de aceea ele trebuie administrate in acest scop doar de catre medicul curant.
- Sedativele - sunt in principal benzodiazepinele, medicamente ce scad anxietatea si induc relaxarea. Administrarea lor se face insa cu multa prudenta deoarece pot determina aparitia dependentei. Se elibereaza numai la recomandarea medicului si numai cu prescriptie medicala (ca si antidepresivele, anxioliticele si alte stabilizatoare ale dispozitiei).
In general, fobiile specifice se trateaza prin consiliere psihologica, iar cele sociale prin antidepresive sau beta-blocante, alaturi de tratament psihologic. Agorafobia are indicatie de antidepresive, in special de inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei.