Un om este ceea ce viata sa este.
Insa, mai mult de atat... o zi din viata ta sau din viata mea este o replica in miniatura a intregii vieti.
Analizand o zi din viata ta, obtii o mostra din viata ta, asa cum ar fi ea daca nu ai face schimbari radicale. Cel ce vrea cu adevarat sa fie stapanul propriei vieti trebuie sa actioneze aici si acum, la nivelul acestei zile... nu maine sau poimaine.
In folclor, se spune “sa nu lasi pe maine ceea ce poti face azi”. Un fel de “carpe diem” autohton.
Cu alte cu cuvinte, raportandu-te la ziua de AZI ca la un model al intregii tale vieti, atunci cand iti spui “voi face maine X lucru”, de fapt iti spui “voi face in alta viata x lucru, in aceasta viata prefer de exemplu sa ma joc sau sa vad un film”.
Sa mergi pe drumul Succesului?
Solutia este mai simpla decat crezi. Trebuie sa iti faci un obicei din a observa.
Trebuie sa incepi sa inveti sa ai o relatie foarte personala cu ziua de AZI.
Nu trebuie sa faci lucruri extraordinare, pentru inceput este necesar doar sa observi ziua de AZI.
Exceptand acele zile in care se intampla lucruri care nu tin de noi (gen: seful care are o pasa proasta sau o ploaie care ne strica planurile de picnic), se pot gasi elemente comune care se repeta zi de zi.
Aici ma refer la stari sufletesti, dorinte, actiuni, cuvinte, ganduri.
Nu conteaza ca este o zi in care stai acasa, te distrezi cu prietenii sau mergi la servici. Conteaza doar felul in care viata ta interioara raspunde la aceste evenimente exterioare.
De exemplu - primesti o lauda. Acest lucru te face sa te simti prost? Acest lucru te face sa te simti atat de bine incat iti umple ziua?
Sau pur si simplu te ajuta sa constientizezi un lucru pe care il faci bine si dupa ce zambesti si spui un “multumesc” mergi mai departe? Atunci cand primesti o lauda reactionezi diferit de la zi la alta?
As fi destul de sigur cand as spune ca “nu” .
Sunt lucruri pe care le faci diferit, daca le faci in zile diferite?
Avem un anumit model de a actiona si reactiona, indiferent ca este luni sau dumineca. In acest fel, putem spune ca o zi din viata noastra este insasi replica fidela a intregii vieti. Interesant, nu-i asa?
Te transforma dintr-un om reactiv in unul proactiv, adica intr-un om care isi stabileste singur cursul pe care vrea sa navigheze si nu se multumeste doar sa navigheze la voia intamplari. Si aici vorbim despre liberul arbitru.
Nu tine de mine faptul ca seful are o pasa proasta, insa tine de mine daca las acest lucru sa imi strice ziua sau nu.
Faptul ca afara ploua nu poate fi schimbat, insa pot decide cum sa reactionez la faptul ca ploua afara: sa stau suparat, sa ma gandesc ca nimic nu iese cum imi programez, sau din contra, sa incerc sa profit de acel timp pentru a face altceva, eventual sa chem prietenii la mine si sa pregatim in bucatarie alimentele cumparate pentru picnic.
Legea care sta la baza actiunilor noastre este una destul de simpla: stimul si raspuns.
Primesc o palma? Evident ca voi da o palma. Nu voi sta sa intrerup acest circuit mecanic si sa cercetez motivul ascuns pentru care am primit o palma. In acest caz nu sunt decat o jucarie a sortii.
Adevarata schimbare apare atunci cand reusim sa intrerupem acest circuit mecanic, atunci cand avem puterea de a ne controla viata sau raspunsul la anumiti stimuli la care suntem supusi zilnic.
Iar aceasta schimbare incepe atunci cand observam si ne observam.
Ai observat poate ca actorii se comporta diferit in functie de situatie?
La fel suntem si noi. Cu fiecare om cu care venim in contact ne comportam intr-un fel sau altul.
Pentru unii suntem slabi, pentru altii suntem seducatori.
Unii ar putea spune despre noi ca suntem firi inchise in timp ce altii, in mod paradoxal, ar garanta ca suntem cele mai sociabile persoane din lume.
Observarea acestor “personalitati” este un prim pas.
Suntem un actor care se adapteaza scenei pe care joaca. Sunt slab, seducator, inchis sau sociabil in functie de ce imi cere contextul.
Cum spuneam... stimul si raspuns.
Iti propun un exercitiu.
La finalul zilei, atunci cand te pui pe pat si simti acea relaxare care se propaga in tot corpul, rezerva-ti trei minute si analizeaza ziua care tocmai a trecut.
Priveste-o ca pe o piesa de teatru sau film, neutru. Treci in revista toate evenimentele, simtirile si actiunile tale.
Te reprezinta aceste lucruri?
Vrei ca aceste lucruri sa defineasca intreaga ta viata?
Citeam undeva ca “suntem ca un tren, deplasandu-ne pe sinele fixe ale obiceiurilor mecanice, ale unei existente zadarnice si superficiale.”
Primul pas in a actiona asupra directiei vietii tale este sa schimbi linia, schimandu-ti obiceiurile.
Acest lucru nu poate fi facut peste noapte, insa constientizarea a ceea ce vrei sa schimbi este primul pas.
Evident ca sunt multe lucruri pe care am vrea sa le facem.
Personal, mi-am propus sa iau cursuri de dans si aman acest lucru pe maine de vreo cinci ani incoace.
In schimb am realizat multe alte lucruri care mi le-am propus. Ideea este sa distingi intre importanta obiectivelor a ceea ce vrei sa faci.
Sa faci in primul rand ceea ce ai regretat ca nu ai facut, atunci cand, aflat la capatul vietii, privesti in urma.
In alta ordine de idei... analizand ziua care tocmai se apropie de sfarsit si obtinand un raport de genul:
- 7 ore am dormit,
- 8 ore am fost la serviciu (din care 6 mi-au fost distruse de seful care s-a trezit cu fata la cearceaf, 30 minute m-am certat cu “ala” de la curierat si 1:30 ora am verificat mailuri si am vorbit cu Rodica pe messenger),
- 1 ora am petrecut-o in trafic,
- 2 ore m-am jucat pe computer,
- 3 ore m-am uitat la film,
- 1 ora am discutat cu partenerul meu,
- 1 ora am mancat,
- Iar acum e ora 23 si nu am altceva mai bun de facut decat sa ma gandesc la ce zi oribila am avut si probabil maine va fi la fel...
Obtii o imagine destul de sumbra a scenariului propriei vieti.
Gresesc?
Te invit sa incepi transformarea chiar din acest moment.
Sa faci din fiecare zi o zi deosebita.
Sa iti spui in fiecare dimineata: “Azi voi fi stapanul propriei mele vieti!”, iar seara sa constientizezi, mai mult ca ieri, puterea liberului arbitru precum si a felului in care obiceiurile mecanice pot fi depasite.
Autor: Gabriel Moldovan
Sursa: Revista PsihoLife