Majoritatea tulburarilor de auz presupun pierderea auzului ori scaderea brusca sau treptata a auzului. In functie de cauza, aceasta poate fi usoara sau severa, temporara sau permanenta.
Atunci cand o persoana isi pierde auzul posibil sa nu fie constienta de acest lucru, mai ales daca pierderea auzului nu s-a produs brusc ci treptat, de-a lungul timpului. Totusi membrii familiei sau prietenii vor putea observa ca intampinati probleme in a intelege ce spun persoanele din jurul dvs.
Auzul este unul din cele cinci simturi pe care le poseda o persoana. Capacitatea de a auzi este esentiala pentru a intelege lumea din jurul nostru. Urechea umana este o parte din corpul nostru pe deplin dezvoltata inca de la nastere. De aceea, nou-nascutii aud atat sunetele puternice dar si pe cele slabe. De fapt, copiii pot raspunde la sunete chiar inainte de nastere.
Urechea este impartita in urechea externa, urechea medie si urechea interna. Urechea externa este compusa din canalul urechii si timpan. Sunetul calatoreste prin canalul urechii si loveste timpanul provocand miscarea sau vibratia acestuia.
Urechea medie este spatiul din spatele timpanului care contine trei oase mici. Acest lant de oase este conectat la un capat de timpan iar la celalalt de o deschidere a urechii interne. Vibratiile care pleaca de la timpan cauzeaza vibratia acestor oscioare fapt ce determina miscarea lichidului din urechea interna. Miscarea lichidului provoaca o serie de modificari la nivelul unor structuri de mici dimensiuni numite celule paroase. Acestea vor trimite semnalele electrice de la urechea interna la nervul auditiv la creier. Apoi creierul interpreteaza ca sunete aceste semnale electrice.
Cea mai frecvent intalnita tulburare de auz este hipoacuzia sau scaderea auzului. In functie de segmentul auditiv care este deteriorat exista trei tipuri principale de hipoacuzii: hipoacuzie de transmisie (este afectata urechea medie sau externa), hipoacuzie de perceptie (este afectata urechea interna) sau hipoacuzie mixta.
Anumite conditii inclusiv varsta, unele boli, traumatisme, anumite tipuri de medicamente, sursele continue de zgomot dar si mostenirea genetica pot sta la baza pierderii de auz.
- Varsta inaintata este cea mai frecventa cauza de pierdere a auzului. Cercetatorii nu inteleg in totalitate de ce auzul scade o data cu inaintarea in varsta. Se banuieste ca principala cauza ar putea fi incetinirea functiei urechii.
- Zgomotul puternic si continuu poate afecta in mod semnificativ urechea.
- Exista peste 200 de substante medicamentoase care pot contribui la afectarea auzului si a echilibrului, fata de capacitatea lor de a lupta impotriva bolilor. Acestea fac parte mai ales din compozitia antibioticelor dar si amedicamentelor utilizate pentru tratarea chimioterapiei, aspirinei, diureticelor de ansa, tratamentelor pentru malarie si pentru disfunctia erectila.
- Printre bolile vinovate de afectarea auzului se numara: afectiunile cardiovasculare, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, otoscleroza, boala Meniere, meningita, labirintita, infectiile virale, unele afectiuni neurologice sau accidentul vascular cerebral, tumora de nerv auditiv, diabetul, artritele reumatoide, hipotiroidismul etc.
- Traumatismele mai ales cele care implica o fractura de craniu sau perforarea timpanului pot reprezenta factori seriosi de risc pentru pierderea auzului.
- Infectiile urechii sau ceara din urechi pot contribui la blocarea canalelor urechii si la reducerea auzului.
In cazul in care pierderea de auz este brusca aceasta poate fi rezultaul unui traumatism sau a unei probleme de circulatii a sangelui.
Daca bolnavul sufera de probleme neurologice (tinitus, vertij) pot fi afectati nervii urechii sau poate fi prezenta o problema a creierului.
Atunci cand pierderea auzului este unilaterala sunt implicate cel mai des cauze conductive, traume si neuromul acustic.
O persoana va sti ca auzul sau este scazut atunci cand:
- nu aude prea bine sunetele ascutite;
- nu reuseste sa descifreze intotdeauna cuvintele care contin sunetele "S" si "F";
- are dificultati in a intelege conversatiile telefonice;
- intampina probleme de auz atunci cand vorbesc mai multe persoane;
- solicita de mai multe ori interlocutorului sa repete cuvintele pe care i le-a adresat;
- asculta radioul la un volum mai ridicat decat in trecut;
- sufera de tinitus.
Afectarea auzului apare adesea in asociatie si cu alte simptome, in functie de cauza care sta la baza acesteia:
- ameteli
- vertij
- dureri de urechi
- probleme de echilibru
- durere de cap
- depresia
- febra.
O persoana cu probleme auditive trebuie sa faca o serie de teste audiometrice care sa verifice gradul de pierdere al auzului.
Fiecare ureche va fi testata separat si se va evalua gradul in care bolnavul aude sunetul provenit de la un diapazon. Canalul urechii si timpanul vor fi inspectate cu un otoscop, iar nasul, nazofaringele si tractul respirator superior vor fi examinate cu atentie.
Se va face si un examen neurologic general care include testarea nervilor care controleaza miscarea, senzatia si reflexele.
Cand este suspicionata o infectie, problema vasculara sau o interactiune medicamentoasa se vor face analize de sange.
Poate fi indicata timpanometria in cazul in care se considera ca ar putea fi implicata o problema a membranei timpanice in tulburarea de auz.
Tratamentul tulburarilor de auz variaza in functie de conditia, situatia sau sursa care ar fi putut cauza pierderea auzului. Planul de tratament ar putea include abordarea cauzei principale si poate presupune necesitatea utilizarii aparatelor si dispozitivelor auditive in cazul in care auzul este afectat semnificativ.
Daca banuiti ca afectarea auzului este rezultatul utilizarii medicamentelor discutati cu medicul despre alte optiuni alternative de tratament. Tratamentul medical prompt pentru pierderea brusca de auz creste probabilitatile de recuperare.
Chirurgia poate trata adeseori auzul deteriorat de otoscleroza, tesut cicatricial sau infectii, in timp ce boala Meniere poate fi, uneori, tratata cu medicamente si modificarea dietei. Infectiile urechii medii necesita tratament medicamentos iar cele ale canalului auditiv pot fi tratate cu picaturi.
Daca in canalul auditiv este blocat un corp strain, medicul va incerca sa-l scoata prin spalare, aspiratie sau folosirea unor instrumente speciale.