Exista cazuri extreme in care o femeie nu poate ramane insarcinata sau nu poate duce sarcina la capat:
- afectiuni congenitale majore ale organelor genitale interne;
- lipsa chirurgicala a uterului;
- uter fibromatos;
- boli neoplazice care necesita tratament cu citostatice (leucemii, limfoame, cancere cu diferite localizari etc.);
- boli debilitante care ar putea fi decompensate prin aparitia unei sarcini;
- avorturi spontane recurente ce nu pot fi controlate;
- esecuri repetate la procedurile ART (Assisted Reproductive Technology - tehnici de reproducere asistata).
Este evident ca in aceste situatii o femeie care isi doreste cu ardoare se devina mama are aparent doar posibilitatea adoptiei. Acest lucru implica cresterea unui copil “strain“ din punct de vedere genetic de cei doi parinti, cu implicatiile emotionale, sociale si medicale aferente.
Alegerea unui astfel de copil este de multe ori dificila, avand in vedere ca parintii isi doresc intotdeauna un copil “frumos, destept si sanatos“. Din pacate, aceste calitati nu pot fi garantate atata timp cat nu se cunosc detalii despre parintii biologici ai respectivului copil.
In eventualitatea in care copilul respectiv ar avea aceeasi zestre genetica cu a parintilor, dezideratele mentionate mai sus ar deveni factori de la sine intelesi (si chiar daca nu ar fi asa, nu stiti vorba din popor: “fiecare cioara isi lauda puiul“?). Cum este totusi posibil ca acest lucru sa se intample, adica o mama sa aiba propriul ei copil chiar daca nu poate sa il nasca ea?
Este deja redundant sa mai amintim de existenta tehnicilor de reproducere asistata. Datorita lor este posibila obtinerea unor embrioni, prin fecundare in vitro a unor ovule extrase de la mama cu spermatozoizi obtinuti de la tata.
Ovulul fecundat este crescut in medii specifice pana la un anumit grad al dezvoltarii sale si apoi implantat in uterul mamei, dar daca mama biologica nu poate “primi“ sarcina din cauzele mai sus mentionate, ea poate totusi sa aiba acest copil obtinut prin ART apeland la serviciile unei mame surogat sau ale unei mame purtatoare.
Din pacate, la noi in tara aceasta entitate nu are corespondent legal, desi exista numeroase proiecte de lege care sa usureze aceasta forma de a obtine un copil.
Unul dintre proiecte stipula ca, din punct de vedere legal, in urma unui consimtamant scris al mamei purtatoare, in momentul nasterii, copilul sa fie declarat direct ca fiind al mamei ce a furnizat material genetic, si nu al celei care l-a nascut, in baza legii nr. X alineatul Y, in momentul in care toate obligatiile contractuale dintre cele doua parti au fost respectate.
O serie de detalii puneau la punct problemele privind drepturile si obligatiile celor doua mame, cea purtatoare si cea biologica. In urma acestui proiect de lege certificatul de nastere al copilului ar fi facut direct pe numele parintilor biologici.
La ora actuala, legislatia “permite“ obtinerea unui copil nascut prin aceasta procedura doar prin metoda adoptiei. Si aici intervine birocratia:
- copilul este declarat ca fiind al mamei purtatoare cu tatal biologic;
- se emite un certificat de nastere pe numele celor doi;
- mama purtatoare renunta la copil;
- apoi mama biologica isi adopta propriul copil de la institutiile acreditate;
- se emite un nou certificat de nastere pe numele parintilor biologici.
Problemele ce pot interveni in cazul legislatiei actuale:
- cea mai grava este aceea ca nu exista o parghie legislativa prin care mama purtatoare sa fie constransa sa renunte la copil in cazul in care aceasta se ataseaza prea mult de acesta in timpul celor 9 luni de sarcina sau in cazul mai putin fericit in care intervine ideea obtinerii unei recompense mai substantiale din partea parintilor biologici;
- copilul nascut prin aceste metode ramane totusi, din punct de vedere legislativ, un copil adoptat, cu toate implicatiile psihologice aferente;
- nu exista un act legal prin care sa se certifice ca acest copil este biologic al mamei sale.
La ora actuala se pot obtine serviciile unei mame purtatoare doar prin contracte cu un slab substrat legislativ, in urma unei declaratii notariale ce prevede recompensarea mamei purtatoare in anumiti termeni stabiliti de cele doua parti.
Totusi, in cazul nefericit al razgandirii mamei purtatoare, rezolvarea acestui litigiu poate fi facuta numai prin instanta.