Cele mai multe infectii ale tractului urinar implica doar vezica urinara si uretra (tractul urinar inferior). Atunci cand infectiile se agraveaza si este implicat si tractul urinar superior, apare pielonefrita.
Pielonefrita este o infectie a rinichilor, care poate fi grava daca se raspandeste in sistemul circulator. Din fericire, pielonefrita este aproape intotdeauna tratabila cu antibiotice.
Rinichii filtreaza sangele pentru a produce urina. Doua tuburi numite uretre transporta urina de la rinichi pana la vezica urinara. Urina este transportata de la vezica urinara prin uretra, pentru a fi eliminata din organism.
Cele mai multe cazuri de pielonefrita sunt complicatii ale infectiilor comune ale vezicii urinare. Bacteriile de pe pielea din jurul uretrei pot patrunde in organism si pot ajunge, prin uretra, la vezica urinara. Uneori, bacteriile trec de vezica urinara si uretra si ajung la rinichi, declansand pielonefrita.
Uretra este mult mai scurta la femei decat la barbati. Acesta este unul dintre principalele motive care stau la baza numarului mult mai mare de infectii urinare si pielonefrite inregistrate la persoanele de sex feminin, comparativ cu cele de sex masculin.
Cel mai adesea, bacteriile care cauzeaza pielonefrita sunt aceleasi ca si cele care determina aparitia infectiilor obisnuite ale tractului urinar. Bacteriile gasite in scaun (cum ar fi E.coli sau Klebsiella) sunt cele mai frecvent implicate. Rareori, pielonefrita este cauzata de bacterii prezente la nivelul pielii sau in mediul extern.
Conditiile in cazul carora fluxul de urina este redus incurajeaza aparitia pielonefritei. Atunci cand fluxul de urina incetineste sau se opreste, bacteriile pot calatori mai usor prin uretra. Afectiunile care pot duce la obstructia urinara includ:
Pietrele la rinichi contribuie, de asemenea, la cresterea riscului de pielonefrita. Pietrele renale ofera un loc proprice pentru inmultirea bacteriilor cauzatoare de infectii urinare.
Persoanele cu diabet zaharat sau conditii care afecteaza sistemul imunitar sunt mai susceptibile de a dezvolta pielonefrita.
Una din doua femei au experimentat, cel putin o data in viata, disconfort la urinare, cauzat de o infectie a tractului urinar. Manifestarile infectiilor urinare sunt caracterizate de urinarea dureroasa, urgenta sau frecventa urinarii.
Pielonefrita debuteaza cu simptome similare altor infectii urinare. Cu toate acestea, odata ce infectia s-a extins la rinichi, manfiestarile devin mai severe. Acestea includ:
Pielonefrita poate determina modificari notabile ale compozitiei urinei, cum ar fi:
Ar putea sa mai apara:
Cele mai multe cazuri de pielonefrita sunt acute, adica se declanseaza brusc si sunt limitate ca durata de manifestare. Dupa tratamentul cu antibiotice, rareori exista leziuni permanente la nivelul rinichilor. Cei mai multi oameni care sufera de pielonefrita nu mai dezvolta boala din nou.
Pielonefrita se poate croniciza, cu toate ca acest lucru este destul de rar intalnit. Cronicizarea bolii este, de obicei, cauzata de defecte congenitale la nivelul rinichilor. Adesea, infectiile urinare repetate sunt rezultatul deteriorarii progresive a rinichilor, iar acest lucru poate duce, in cele din urma, la insuficienta renala. De obicei, pielonefrita cronica este descoperita in copilarie.
Medicii se bazeaza pe diferite teste pentru a diagnostica o infectie renala.
- Istoric medical. Acesta este foarte important pentru depistarea conditiei. Infectiile urinare recurente ar putea fi un indiciu al prezentei pielonefritei.
- Examen fizic. Medicul va lua in considerare conditia generala a bolnavului si va palpa rinichii pentru a verifica daca exista pietre la rinichi.
- Sumar de urina. In cazul pielonefritei, analiza microscopica a urinei va dezvalui semne de infectie. Semnele includ un exces de celule albe in sange si bacterii.
- Cultura de urina. In cateva zile, bacteriile din urina se pot inmulti pe peretele vasului de cultura, fapt ce permite alegerea antibioticului adecvat pentru tratamentul infectiei.
- Teste de sange. Daca pielonefrita se raspandeste in fluxul sanguin, testele de sange pot detecta acest lucru si sunt de un real ajutor pentru un diagnostic si un tratament corect.
- Tomografie computerizata. Tomografia computerizata este in masura sa ofere imagini detaliate ale abdomenului si rinichilor. Cu toate ca tomografia computerizata nu este necesara pentru a se diagnostica pielonefrita, acest tip de investigatie confirma prezenta pielonefritei.
- Ecografie a abdomenului inferior si tractului urinar. In cadrul acestui tip de test, o sonda de inalta frecventa directioneaza ultrasunetele prin piele, iar un computer special transforma ultrasunetele in imagini. Testul poate ajuta la identificarea unor eventuale abcese, pietre sau blocaje renale.
In plus fata de diagnosticarea pielonefritei in sine, medicii vor incerca sa depisteze orice alte conditii care pot creste riscul sau pot influenta progresia pielonefritei. De exemplu, pietrele la rinichi sau defectele congenitale ale tractului urinar sunt tratabile, reducandu-se incidenta unor infectii renale viitoare.
Pielonefrita este o infectie grava, care necesita intotdeauna un tratament cu antibiotice. Remediile naturale la domiciliu nu sunt eficiente si nici recomandate pentru tratarea infectiilor renale.
Pentru majoritatea cazurilor de pielonefrita nu este nevoie de spitalizare. Tratamentul la domiciliu este acceptat daca persoana este in putere, nu are probleme locomotorii si poate lua in mod constant antibiotice orale (de exemplu, bolnavii nu trebuie sa fie imobilizati la pat si nici nu trebuie sa manifeste varsaturi repetate).
Spitalizarea este necesara pentru tratarea pielonefritelor severe. In spital, bolnavul poate beneficia de administrarea intravenoasa a antibioticelor.
Tratamentul standard include antibioticele, care sunt administrate, in general, timp de 7 zile. Daca pielonefrita este mai grava, prima parte a tratamentului poate fi administrata in spital, iar restul tratamentului poate fi urmat la domiciliul bolnavului.