Toate mamicile stiu ca odata ce copiii lor se apropie de varsta de un an au scapat de stresul cantarului si al evaluarii lunare a greutatii. Ne vom ocupa, insa, de doua probleme legate de aspectul fizic al copilului mic in privinta greutatii: obezitatea si esecul cresterii.
Obezitatea copiilor reprezinta azi o problema de sanatate mondiala in conditiile in care unul din cinci copii sunt supraponderali, iar dinamica cifrelor arata ca numarul lor a sporit cu 50% in ultimii 10 ani.
Ceea ce este ingrijorator, este faptul ca acesti copii sunt viitori adulti obezi care poarta cu sine riscuri majore de boala precum, afectiuni cardiace, diabet zaharat, hipertensiune arteriala si chiar cancer.
Printre cauzele cele mai importante de obezitate infantila sunt: determinismul genetic, lipsa activitatii fizice, alimentatia in exces si nesanatoasa sau o combinatie intre acestea. Mai rar avem de-a face cu o afectiune medicala, spre exemplu endocrinologica, ce sta la baza obezitatii.
Copiii care au parinti si frati supraponderali au riscul de a urma ei insisi acelasi destin. Totusi, nu toti cei care au astfel de antecedente familiale devin obezi; factorii genetici au un rol important, dar este nevoie si de un trigger care sa declanseze exprimarea clinica. Astfel, un rol important il au obiceiurile alimentare si de viata din interiorul familiei.
Daca aspectul fizic va ingrijoreaza, discutati cu medicul copilului despre greutatea acestuia. Vi se va intocmi cu siguranta un grafic bazat pe datele de inaltime si greutate relationate cu varsta.
Stiti probabil deja de procentele care ne ghideaza in aprecierea staturo-ponderala a copiilor; o valoare peste 95 pune diagnosticul de obezitate.
In primul rand, discutati cu micutul tot timpul si nu il certati niciodata pentru kilogramele sale. Va percepe problema ca pe un stigmat si se poate retrage catre sine fara dorinta de a colabora si lupta pentru ameliorare. Oferiti-i suport, acceptare si incurajare in drumul pe care il aveti de facut impreuna.
Nu il pedepsiti retragandu-i o masa si nu il recompensati oferindu-i dulciuri. In primul caz copilului ii va fi frica, deoarece va ramane flamand si atunci mancarea va deveni un scop in sine, iar in al doilea caz este evidenta dezvoltarea apetitului pentru dulce.
Puterea exemplului bun este un lucru sfant cand vine vorba de mancare.
Oferindu-le micutilor modele de alimentatie sanatoasa, fara graba, insotita de elemente nutritive importante, veti contribui la dezvoltarea unui apetit adecvat.
Tot in familie se invata dezvoltarea fizica sanatoasa prin sport si activitati in aer liber. Veti fi placut surprinsi cand mai tarziu, in anii de scoala si adolescenta, copilul va pastra acest obicei pentru ca asa organismul sau a crescut si a invatat sa se simta bine.
Intr-un final, cand masurile acestea simple nu dau roade, adresati-va unui dietetician experimentat care sa va ajute in mentinerea unei greutati normale.
Pentru multi dintre parinti aceasta exprimare este una infricosatoare si le aduce in minte imagini ale copiilor malnutriti, efilati, fara achizitii neuro-musculare.
Termenul este astfel inteles gresit, de aceea iata cum definesc specialistii in nutritie „esecul cresterii”: Aceasta reprezinta o stare serioasa de subnutritie insotita de crestere ponderala deficitara la copilul cu varsta pana in 3 ani.
Diagnosticul in sine nu implica elemente de dezvoltare neuro-comportamentala si nici nu se refera la achizitiile de socializare si interrelationare, ci pur si simplu semnaleaza existenta unei curbe ponderale nesatisfacatoare standardelor de varsta
Cauzele pentru care un copil trecut de varsta de un an nu ia in greutate, trebuie explicate de la inceput parintilor. In linii mari, este vorba de afectiuni marcate de aport inadecvat, absorbtie deficitara sau eliminare excesiva.
Medicul va investiga clinic si paraclinic in cautarea etiologiei sporului ponderal insuficient. Eliminand cauzele organice sau metabolice, etapa urmatoare este de suplimentare a dietei in calorii.
Exista suplimente nutritive si complexe vitaminice care ajuta la cresterea in greutate; veti primi sfaturi despre cum sa le utilizati si veti urmari atent beneficiile legate de acestea.
In concluzie, cereti ajutor de specialitate atunci cand observati o modificare in apetitul copilului sau in curba ponderala a acestuia. Situatia poate deveni frustranta si stresanta, iar primul care va resimti acestea este tot micutul care va refuza si mai mult alimentatia.