Efectele plantelor in functie de forma de administrare

Generalitati

Fitoterapia, terapia cu ajutorul plantelor, este din ce in ce mai accesata de catre pacienti. Din fericire, in tarile civilizate, numarul consultatiilor in acest domeniu se apropie de 75%, ceea ce creste si mai mult gradul de ancredere al pacientilor si al medicilor in aceasta forma de terapie.

Datorita efectelor benefice, a lipsei reactiilor adverse (la o administrare corecta), blandetii cu care actioneaza, faptului ca plantele au o structura sinergica organismului, etc., a facut ca unii pacienti sa prefere automedicatia (ceea ce ar fi de evitat pentru ca pot exista efecte nedorite datorita necunoasterii ritmului de administrare, dozarii corecte, timpului maxim de administrare, etc.).

Utilizarea in scop profilactic

Pentru a putea fi utilizate in scop profilactic/terapeutic, plantele necesita o recoltare, uscare si preparare riguroase.
Recoltarea trebuie sa se faca din locuri nepoluate, in momentul optim de dezvoltare a plantei, cand aceasta are cea mai mare concentratie de principii active. Cele mai bune rezultate se obtin cu plantele proaspat culese.

Momentul optim de recoltare difera in functie de partile plantei:

• florile – in timpul infloririi;
• mugurii – primavara, inainte de desfacerea lor;
• frunzele – inainte si in timpul infloririi;
• radacinile – primavara devreme sau toamna tarziu;
• scoarta – doar primavara;
• fructele – cand sunt suficient de coapte;
• semintele – dupa coacerea fructelor.

Pentru a putea fi pastrate timp indelungat, plantele trebuie sa fie uscate. Eficienta terapeutica a palntelor rezida in conservarea principiilor lor active.
Uscarea trebuie facuta in conditii adecvate astfel incat sa se evite pierderea culorii si mirosului natural.

Se apreciaza ca valabilitatea si eficienta in profilaxie/terapie a plantelor uscate e de aproximativ 1 an pentru partile aeriene si 2-3 ani pentru partile lemnoase (radacini, scoarta, lemn), dupa care acestea pierd principiile active si, deci, proprietatile curative.

Efectul terapeutic al plantelor e dat de principiile active continute si extrase cu ajutorul diferitilor solventi: apa, alcool, vin, ulei vegetal, etc.

Forme de administrare

• infuzia – pastrarea plantei in contact cu apa clocotita timp de 5-15 min, dupa care se strecoara;
• decoctul – se prepara din materia vegetala maruntita peste care se adauga apa si se fierbe 5-30 min. Decoctul se fierbe si se completeaza cu apa calda, in cantitatea necesara, corespunzatoare pierderilor prin evaporare;
• maceratul – consta in pastrarea plantei maruntite in contact cu apa rece, 8-12 ore, la temperatura camerei;
• tinctura – e un extract alcoolic (alcool etilic 40-70) preparata la temperatura camerei;
• gemoderivate – solutii formate dintr-un amestec de apa, alcool, glicerina;
• altele.

Indicatii terapeutice

Afinul

• infuzie – fragilitate capilara;
• decoct – intern – in diaree; extern – gargara, in stomatite;
• tinctura – parazitoze intestinale, afectiuni arteriale, enterocolita, etc.;
• gemoderivat – meteorism abdominal, tulburari de vedere, hiperuricemie, etc.

Busuiocul

• infuzie – intern – infectii urinare; extern – gargara, spalaturi vaginale, etc.;
• ulei volatil – parazitoze intestinale; extern – inhalatie – infectii respiratorii;
• suc proaspat – intepaturi insecte.

Salcie

• decoct – insomnie, anxietate, eretism genital;
• tinctura – RAA, nevralgii, colica biliara;
• gemoderivat – stari febrile, hiperhidroza, boala artrozica, etc.

Stejar

• decoct – abcese, furuncule, hemoroizi;
• gemoderivat – depresie, parodontoza, hiperhidroza;
• remediu floral Bach – indicat persoanelor serioase, puternice si perseverente, ce au tendinta de a munci excesiv, persoane ce nu dezamagesc pe nimeni.

Coacaz negru

• infuzie – alergii, astm bronsic, tuse convulsiva;
• tinctura – anemie, acrocianoza, conjunctivita;
• cura cu suc proaspat – anemie, HTA, TBC;
• gemoderivat – sinuzite, cefalee vasomotorie, scaderea acuitatii vizuale, etc.

Iata, deci, cata importanta are forma de administrare a unui remediu, in functie de solventul folosit, existand alte indicatii. De aceea recomand evitarea automedicatiei si solicitarea unei consultatii unui medic specialist apifitoterapeut.

Dr. Cerasela Devencea
Medic medicina generala, competenta in apifitoterapie si aromoterapie