Femeile care sufera de vulvodinie experimenteaza dureri vulvare cronice din cauze necunoscute.
Pana de curand, medicii nu au considerat vulvodinia o afectiune.
Chiar si in prezent, multe femei care au vulvodinie nu sunt diagnosticate corect.
Unele dintre paciente pot evita sa ii expuna medicului simptomele conditiei, pentru ca se simt stanjenite.
Cercetatorii lucreaza intens pentru a descoperi cauzele vulvodiniei si metode eficiente de tratament ale acesteia.
Vulvodinia afecteaza femeile de orice varsta, de la 20 la 60 de ani, dar predomina in special la cele tinere, sub 25 de ani.
Afectiunea poate fi extrem de stresanta si influenteaza in mod semnificativ calitatea vietii bolnavei.
Aceasta conditie se manifesta la nivelul vulvei, mai exact al organelor genitale feminine externe.
Aceasta include labiile, clitorisul si deschiderea vaginului.
Exista doua subtipuri principale de vulvodinie:
- Vulvodinia generalizata - este caracterizata de prezenta durerilor in diferite zone ale vulvei, la intervale neregulate de timp. Durerile vulvare pot fi constante sau ocazionale.
Durerile se pot declansa sau intensifica la atingere.
- Sindrom valvular vestibular - disconfortul este localizat la intrarea in vagin. In acest caz, durerile sau senzatia de arsura survin doar dupa atingere sau presare (act sexual).
Medici nu cunosc inca factorii care determina aparitia multor forme de vulvodinie. Nu exista inca dovezi clare care sa demonstreze ca infectiile sau bolile cu transmitere sexuala cauzeaza vulvodinie.
Posibile cauze ale vulvodiniei includ:
- leziuni sau iritatii ale nervilor
- raspuns anormal al celulelor vulvei la o infectie sau traumatism
- factori genetici
- hipersensibilitate la infectii fungice
- spasme musculare
- alergii sau iritatii la anumite substante chimice sau organice
- modificari hormonale
- istoric de abuz sexual
- utilizarea frecventa a antibioticelor
- infectii vaginale anterioare
- alergii sau hipersensibilitati ale unor regiuni de piele.
Femeile de orice varsta, incepand din anii adolescentei, pot suferi de vulvodinie.
La inceput, s-a crezut ca boala apare cu predominanta la femeile caucaziene, dar statistica a dezvaluit ca si femeile afro-americane sau hispanice sunt la fel de afectate de vulvodinie.
Simptomele apar de obicei brusc si pot dura intre cateva luni pana la cativa ani. Printre cele mai comune simptome ale vulvodiniei se numara:
- senzatia de arsura sau intepatura in zona vulvei
- inflamatii sau durere pulsatila
- mancarime.
Manifestarile pot sa apara:
- tot timpul sau sporadic
- in urma activitatilor, cum ar fi exercitii fizice, act sexual sau mersul pe jos - uneori chiar si in timp de repaus
- in timpul mersului cu bicicleta sau la inserarea tampoanelor interne
- doar intr-o anumita zona a vulvei sau de-a lungul intregii vulve.
Durerea insotita de senzatia de arsura este cel mai intalnit semn in cazul pacientelor cu vulvodinie.
Unele femei o descriu ca pe o durere taioasa sau senzatie asemanatoare cu cea a unui acid turnat pe piele. In cele mai multe cazuri, vulva este usor inflamata.
Durerea experimentata poate fi constanta sau intermitenta si poate dura luni sau chiar ani de zile, dar este la fel de posibil sa dispara la fel de brusc precum a inceput.
Durerea poate fi generalizata in intreaga zona vulvara sau localizata intr-o anumita zona, cum ar fi deschiderea vaginului (vestibul).
Simptomele specifice vulvodiniei nu pun in pericol viata celor afectate.
Cu toate acestea, durerile vulvare pot afecta semnificativ activitatile unei femei normale.
De exemplu, in cazul in care manifestarile sunt severe sau fac dificila viata sexuala, acest lucru ar putea avea un impact negativ profund asupra relatiei cu partenerul.
Acest lucru duce la afectarea increderii in sine si la depresie.
Nu ezitati sa cereti ajutor. Multe femei gasesc modalitati de a controla durerile vulvare.
Pentru ca poate fi dureroasa, frustranta si poate inhiba activitatea sexuala, vulvodinia poate cauza probleme emotionale.
De exemplu, teama de a face sex poate provoca spasme ale muschilor din jurul vaginului (vaginita).
Tulburarile emotionale pot include:
- anxietate
- depresie
- tulburari de somn
- disfunctie sexuala
- probleme in relatia cu partenerii
- calitatea scazuta a vietii
Inainte de a face teste, medicul va va pune cateva intrebari pentru a stabili un istoric medical si pentru a incerca sa afle locatia, natura si amploarea simptomelor.
Apoi medicul va efectua urmatoarele investigatii:
- Examenul pelvin. In timpul acestei investigatii, medicul va examina vizual organele genitale externe si vaginul, pentru a depista semne de infectie sau alte cauze care ar putea sa dezvolte aceste simptome. Medicul ar putea considera necesara recoltarea de celule din vagin pentru a se constata daca exista o infectie vaginala fungica sau bacteriana.
- Examenul cu tamponul de bumbac. In timpul acestui test, medicul foloseste un tampon din bumbac umezit pentru a palpa usor anumite zone, in incercarea de a stabili cu exactitate locatia durerilor.
Iata cateva lucruri pe care femeile diagnosticate cu aceasta afectiune le pot face pentru a ajuta la ameliorarea sau mentinerea sub control a simptomelor de vulvodinie:
- folositi sapun dermatologic aprobat si nu folositi balsam de rufe pe lenjeria intima
- utilizati hartie igienica moale, alba si fara parfum
- purtati lenjerie si tampoane intime menstruale din bumbac
- evitati utilizarea de sampon in zona vulvei
- nu folositi creme sau sapunuri parfumate, creme contraceptive sau spermicide
- evitati cazile cu hidromasaj sau piscinele unde se foloseste prea mult clor
- clatiti cu apa rece zona vulvei dupa urinare si contact sexual
- evitati alimentele care cresc aciditatea urinei. Aceste produse includ fasolea verde, fructele de padure, ciocolata sau nucile.
- purtati haine largi si fuste, fara lenjerie intima daca va simtiti mai confortabil
- pastrati vulva curata si uscata.