Fistula anala reprezinta o comunicare patologica intre canalul anal, ultima portiune a intestinului gros si tegumentul perianal.
Cele mai multe dintre fistulele anale rezulta in urma obstructiei glandelor anale. Astfel, apare infectia si transformarea intr-un abces. 80% dintre fistulele anale au ca sursa o infectie in regiunea anorectala, remarcandu-se o asociere intre fistulele
Tratamentul fistulelor chirurgicale cu viza curativa este, fara echivoc, chirurgia.
Infectia bacteriana este deseori principala cauza a unei fistule anale, un canal anormal, care ar putea fi localizat in pielea din jurul anusului sau a unui organ intern. O infectie bacteriana a anusului sau a rectului poate cauza un abces sau o colectie de puroi. In cazul in care abcesul nu este incizat si drenaj, secretiile purulente pot extravaza si pot disemina catre tesuturile din jur.
Fistula anala poate provoca durere si iritatie in zona rectului si anusului si poate declansa, in cazurile mai serioase, febra si frison. Persoanele care sufera de boala Crohn, o boala inflamatorie intestinala cronica ce modifica strucural tractului digestiv inferior, sunt predispuse la dezvoltarea de fistule anale. Mai pot provoca o fistula anala: cancerul colorectal, diverticulita, un traumatism anal sau rectal (retentii de corpi straini), radioterapia, tuberculoza.
Printre manifestarile fistulei anale se se pot numara:
Se va consulta medicul daca se vor observa oricare dintre aceste simptome.
De obicei, medicul poate diagnostica o fistula anala prin examinarea zonei din jurul anusului. Acesta va cauta o deschidere externa la nivelul pielii. Daca este vizibila, medicul va incerca sa determine adancimea si directia traiectului fistulei. In cazul existentei concomitente de fistula si abces, abces se incizeaza si dreneaza intotdeauna.
Unele fistule nu pot fi vizibile la suprafata pielii. In acest caz, ar putea fi necesar sa se efectueze investigatii suplimentare, incepand cu anoscopia (care foloseste un instrument special pentru a se vizualiza interiorul anusului si rectului). Medicul poate solicita bolnavului sa realizeze o ecografie sau un RMN in zona anala pentru a defini mai bine caracteristicile fistulei. De asemenea, se poate realiza fistulografia pentru a determina traiectul fistulos.
Daca fistula este depistata, medicul ar putea solicita pacientului sa faca teste suplimentare pentru a stabili daca aceasta este asociata cu boala Crohn, boala inflamatorie a intestinului. Aproximativ 25% dintre cei care sufera de boala Crohn dezvolta fistule. Printre testele cerute se numara analize de sange, radiografii si colonoscopie.
Cele mai multe dintre fistulele anale necesita interventii chirurgicale, intrucat acestea se vindeca foarte rar de la sine daca nu sunt tratate. Sunt disponibile mai multe metode chirurgicale, in functie de locul si complexitatea fistulei.
In cazul in care se asociaza si abcese rectale, se recomanda incizia si drenarea acestuia, alaturi de tratament antalgic si antiinflamator. Daca avem in vedere pacienti imunosuprimati, se asociaza si antibioterapie.
In cazul in care vorbim despre o fistula anala aparuta in contextul unei boli inflamatorii, ghidurile recomanda drenarea abceselor daca acestea sunt prezente, inainte de initierea terapiei imunosupresoare. Se trece astfel la interventie chirurgicala numai in cazul in care nu exista semne inflamatorii.
Fistulele anale simple se trateaza chirurgical prin fistulotomie, in timp ce cele complexe necesita debridare si utilizarea de fibrin-glue, un produs ce are rolul de a lipi marginile plagii. De asemenea, se poate realiza ligatura tractului fistulos intersfincterian, cu rate de succes de 62% la un an.
Cu toate acestea, si interventiile chirurgicale au, in functie de tip, rate de recurenta mai mult sau mai putin crescute, insa acestea exista.
Tratamentul chirurgical al fistulei anale implica si riscul dezvoltarii de complicatii, printre care:
De exemplu, dupa cel mai frecvent tip de interventie chirurgicala pentru o fistula anala (fistulotomia), riscul ca fistula anala sa revina este de aproximativ 21%.