Invaginatia intestinala este o tulburare grava caracterizata de faptul ca o parte a intestinului (subtire sau gros) patrunde in alta parte a intestinului. Aceasta telescopare blocheaza de multe ori intestinul si impiedica trecerea alimentelor si bauturilor prin acesta. Invaginatia limiteaza alimentarea cu sange in partea afectata a intestinului.
Invaginatia intestinala este cea mai frecventa cauza de obstructie intestinala la copii, fiind destul de rar intalnita la adulti.
Cele mai multe dintre cazurile de invaginatie ale adultilor sunt cauzele unei afectiuni medicale. Pe de alta parte, majoritatea situatiilor de invaginatie la copii nu au nicio cauza demonstrabila. Cu atentie, invaginatia poate fi adesea tratata cu succes, fara probleme ulterioare.
La sugari, cauzele invaginatiei sunt necunoscute. Pentru ca aceasta se manifesta mai ales primavara si toamna, unele teorii presupun ca exista o legatura intre conditie si tipurile de virusuri pe care copiii le contacteaza in timpul acestor sezoane, inclusiv virusurile specifice infectiilor cailor respiratorii superioare.
In unele cazuri, invaginatia poate urma unei crize recente de gastroenterita. Infectiile bacteriene sau virale gastro-intestinale pot determina inflamarea tesutului limfatic (acesta lupta impotriva infectiilor) care captuseste intestinul, fapt ce poate duce la impingerea unei parti a intestinului in alta parte.
La copiii mai mici de 3 luni sau mai mari de 5 ani, invaginatia este mult mai probabil sa fie cauzata de o conditie importanta cum ar fi marirea ganglionilor limfatici, o tumora sau vase de sange anormale prezente in intestine.
Sugarii si copiii cu invaginatie pot avea dureri abdominale intense, care deseori debuteaza brusc si provoaca plans, angoase insotite de strangerea genunchilor la piept. Durerea este, de obicei intermitenta, dar reapare si poate deveni mai puternica. Alte simptome pot fi:
Pe masura ce boala progreseaza, copilul poate slabi, poate avea febra si ar putea intra in stare de soc. Unii dintre copii vor avea doar simptome de somnolenta atunci cand au invaginatie.
Medicul va efectua un examen fizic asupra copilului, acordand o atentie deosebita abdomenului. Medicul poate simti, uneori, partea abdomenului care este afectata ca fiind umflata si sensibila la atingere si deseori are forma unor carnati.
In cazul in care medicul suspecteaza invaginatia, diagnosticul va fi confirmat cu ajutorul radiografiei cu raze X, ecografie sau CT.
Copilul va fi investigat de catre un radiolog care va incerca sa impinga inapoi intestinul cu ajutorul unei clisme cu bariu sau aer. Micutul va fi imobilizat in cursul procedurii, se va simti inconfortabil si posibil sa aiba crampe, dar interventia este sigura si dureaza destul de putin.
Atunci cand nu este posibila realizarea clismei (cand intestinul este fisurat) sau daca nu functioneaza, copilul va avea nevoie de o interventie chirurgicala pentru a se elimina blocajul.
In unele cazuri chirurgul trebuie sa indeparteze o mica sectiune din intestin pentru a face acest lucru. Copilul va ramane in spital pentru o zi sau doua si va merge acasa, atunci cand va putea manca normal si va avea scaun. Cu cat invaginatia intestinala este depistata mai repede, cu atat sansele de recuperare sunt mai mari.