Mierea este un aliment dulce, lichid siropos produs natural de catre albine ca hrana pentru ele insele.
Culoarea aurie si gustul delicios sunt inconfundabile.
Dupa ce albinele culeg nectarul de la o floare, il amesteca cu produse chimice din saliva lor pentru a rezulta mierea.
Albinele zboara inapoi in stup si-l pastreaza in celulele fagurilor.
Excesul de umiditate este inlaturat din miere cu ajutorul aripilor albinelor, pentru ca mierea sa fie gata pentru consum.
Rolul si actiunea naturala a albinelor este cu adevarat uimitoare, iar rezultatul este un produs alimentar deosebit: mierea.
Mirea poate fi din soiuri diferite. Gustul si textura depind de tipul florilor din care provine nectarul cules de catre albine. Probabil cel mai des este intalnita mierea de trifoi, dar si aceasta poate avea diverse arome si culori.
Culoarea obisnuita a mierii este aurie, dar poate varia de la alb la rosu inchis si chiar negru.
Combinatia dintre miere si laptele de capra a fost folosita pentru tratarea infectiilor bronsice.
Mierea contine numerosi antioxidanti - caracteristica importanta pentru oameni.
In plus, aceasta are o component antiinfectioasa si este folosita pentru vindecarea tusei, bolilor intestinale si ranilor pielii.
Vindecarea plagilor - mierea cruda este un remediu care dateaza din Egiptul si Grecia antice.
Medicina moderna redescopera proprietatile de vindecare ale mierii. Cercetatorii considera ca mierea are capacitatea de a ucide microbii.
Aciditatea din miere si caracteristica sa de a deshidrata bacteriile ar putea fi motivul pentru care mierea vindeca ranile.
Sursa de energie - mierea de albine pura este o sursa de carbohidrati, atat fructoza cat si glucoza pe care organismul le transforma in energie.
Glucoza ofera instant energie in timp ce fructoza este mai lent absorbita si furnizeaza energie in mod constant.
Sportivii si copiii activi ar trebui sa consume miere intrucat aceasta le va oferi energia de care acestia au nevoie.
Mierea pura de albine este o sursa naturala de minerale cum ar fi calciu, fier si potasiu dar si vitamine din complexul B.
Prevenirea alergiilor sezoniere - mirea pura de albine poate fi benefica pentru persoanele care sufera de unele tipuri de alergii.
Pentru ca albinele aduna polenul de la plantele native si il transforma in miere, consumul de miere produsa la nivel local poate preveni aparitia alergiilor sezoniere.
Alte beneficii ale mierii includ:
- este antifungica si hranitoare
- ajuta la asimilarea calciului in organism
- are efect antibacterian atat in diverse probleme interne cat si externe ale organismului
- poate stimula sistemul imunitar
Mierea poate fi folosita in diverse scopuri
- ca pansament pentru accelerarea vindecarii cauzata de leziuni tisulare
- amestecul in cantitati egale de suc de ghimbir si miere este un bun expectorant
- mirea ajuta la tratarea racelilor, tusei, durerilor in gat si secretilor nazale
- pentru tratarea astmului bronsic, se amesteca o jumatate de gram de praf de piper negru cu un amestec de miere si suc de ghimbir. Se va bea de cateva ori pe zi.
- mierea poate calma si incuraja vindecarea ranilor din gura sau vagin
- un bol de ovaz sau terci de ovaz cu o lingura de miere poate calma nervii
- este ideala pentru calmarea emotiilor si a stresului pre-examen
- are efect hidratant si poate fi folosita pentru sanatate pielii ca masca naturala revitalizanta
- consumul unor cantitati mici de miere, va va face imuni la alergiile sezoniere la polen
- pentru imbunatatirea vederii se amesteca miere cu suc de morcovi. Se va consuma cu o ora inainte de masa, dimineata.
- pentru purificarea sangelui, se va amesteca un pahar de apa calda cu una sau doua lingurite de miere si o lingurita de suc de lamaie. Preparatul se va bea zilnic, inainte de a merge la toaleta. Va reduce cantitatea de grasimi din organism si va curata intestinele
- mierea naturala determina o crestere mai mica a valorilor de zahar din sange decat zaharurile rafinate, mai ales in cazul persoanelor cu diabet zaharat de tip II.
Putina miere neprelucrata poate fi adaugata in bauturile bolnavilor de diabet zaharat de tip II, atunci cand apare pofta de alimente sau bauturi dulci.
Sporii de botulism pot fi gasiti in aer, sol, apa si plante. In absenta oxigenului, sporii germineaza si produc toxine. Prin procesul de fierbere sunt distrusi sporii bacteriilor si toxinele.
Mierea de albine este o potentiala sursa de multiplicare a sporilor botulismului. Specialistii recomanda ca bebelusii sub varsta de 1 an sa nu consume miere.
Botulismul infantil este o boala rara cauzata de bacteria clostridium botulinum.
Boala provoaca diverse grade de paralizie. Copiii cu varsta de peste un an si adultii sanatosi au sistemul digestiv matur, fapt necesar pentru a preveni dezvoltarea sporilor de botulism.
Mirea de albine are dulceata si o compozitie chimica asemanatoare cu cea a zaharului de masa, astfel incat cantitatile de servire recomandate pentru miere sunt similare cu cele ale zaharului de masa.
O lingura de miere este considerata o portie si nu se recomanda sa se depareasca 10 linguri pe zi.
Se va tine cont ca pentru evidenta consumului celor 10 linguri de zahar/ miere se vor lua in calcul toate produsele consumate, inclusiv alimentele ambalate.
Efectele pe termen scurt - Depasirea a 10 linguri pe zi poate cauza probleme gastrice, cum ar fi crampe stomacale, balonare si diaree.
Din cauza continutului mare de fructoza, consumul excesiv poate sa interfere cu capacitatea intestinului mic de a absorbi nutrientii. Acest lucru ar putea declansa disconfort abdominal pana cand mierea va fi eliminata din sistemul digestiv.
Efecte pe termen lung - Consumarea excesiva, pe termen lung a mierii poate avea efecte negative asupra tractului gastrointestinal.
Absorbtia substantelor nutritive ar putea deveni o problema permanenta chiar si atunci cand mierea nu este prezenta in sistemul digestiv.
Mierea este usor acida si expunerea prelungita la alimente acide poate eroda smaltul dintilor, precum si mucoasa esofagului, stomacului si intestinelor, fapt ce poate duce la aparitia refluxului acid.
Consumul excesiv de miere la fel ca si orice fel de consum de zahar ar putea determina instabilitatea valorilor insulinei.