Incontinenta urinara in boala Parkinson

Generalitati

Boala Parkinson reprezinta a doua cea mai comuna tulburare neurodegenerativa si este caracterizata prin distrugerea progresiva a neuronilor, care are drept rezultat tremorul necontrolat al membrelor si capului, rigiditate musculara, tulburari de echilibru si coordonare, bradikinezie (miscari lente).

In multe dintre situatii, pacientii diagnosticati cu boala Parkinson sufera de incontinenta urinara. Severitatea disfunctionalitatii urinare tinde sa coreleze cu gradul de severitate al bolii Parkinson, insa aceasta nu este o regula.

Vezica urinara este un organ muscular care expandeaza gradual, pe masura ce colecteaza urina de la rinichi. Functia pincipala a vezicii urinare este de a stoca urina si apoi de a o elibera prin intermediul uretrei atunci cand atinge o anumita capacitate. Vezica urinara comunica cu mediul extern prin intermediul unui muschi denumit sfincter vezical, care, cu exceptia momentului mictionarii, este foarte bine inchis.

La fel ca si vezica urinara, sfincterul este controlat de creier. Cand se acumuleaza o anumita cantitate de urina in vezica, apar contractii care transmit semnale catre creier. Creierul poate suprima aceste contractii pana in momentul oportun mictionarii; cand persoana ajunge la toaleta, creierul ii permite vezicii sa se contracte, sa relaxeze sfincterul si sa elimine astfel urina.

In cazul pacientilor cu Parkinson, din cauza modificarilor degenerative ce intervin la nivelul ganglionilor bazali, apar interferente in semnalele transmise de nervii repsonsabili de controlul vezicii urinare, rezultand sindromul vezicii hiperactive sau iritate.

Aceste modificari cauzeaza simptomele disfunctiilor urinare: mictiunile frecvente, nevoia urgenta de a urina, incontinenta urinara si golirea incompleta a vezicii urinare.

Disfunctionalitati urinare intalnite in boala Parkinson

Mictionari frecvente

Mictiunea frecventa reprezinta nevoia acuta de a urina la intervale scurte de timp, chiar daca vezica urinara nu a atins capacitatea maxima de umplere. Intervalul normal de golire a vezicii urinare este de 2-3 ore, in functie de varsta si de cantitatea de fluide consumate.

In cazul persoanelor cu Parkinson, deoarece controlul creierului asupra vezicii este afectat si vezica devine hiperactiva, necesitatea de urinare se manifesta chiar si in momentele in care in vezica s-au acumulat cantitati minime de urina.

Deoarece pacientii diagnosticati cu Parkinson se confrunta adesea cu tulburari ale somnului, medicii recomanda o serie de masuri pentru a preveni agravarea acestora ca urmare a nevoii de urinare survenite pe parcursul noptii: reducerea consumului de lichide, golirea vezicii urinare inainte de ora de culcare, utilizarea de scutece care sa elimine drumul la toaleta.

Nevoia urgenta de a urina

Nevoia urgenta de a urina se manifesta prin necesitatea imediata de golire a vezicii. Urinarea de urgenta poate interfera adesea cu somnul pacientului si este, de regula, acompaniata de incontinenta urinara sau pierderea involuntara de urina.

Alte simptome asociate urinarii de urgenta includ: urinarea cu sange (hematuria), dificultatea de urinare sau urinarea dureroasa (disuria), febra, mirosul modificat al urinei, urinarile frecvente, dureri abdominale sau pelvine.

Netratata, urinarea de urgenta poate rezulta in complicatii serioase: infectii cronice ale tractului urinar, reducerea capacitatii vezicii urinare, afectiuni renale, agravarea simptomelor, boala inflamatorie pelvina, sepsis (conditie patologica determinata de bacteriemie), etc.

Enurezisul nocturn

Enurezisul nocturn reprezinta eliminarea involuntara de urina in timpul somnului. Conform studiilor, aproximativ 2% dintre adulti experimenteaza o lipsa de control a mictiunilor pe timpul noptii.

Exista 2 tipuri diferite de enurezis:

- Enurezisul nocturn primar, conditie cu debut in copilarie, cu pauze intre menifestari de cel mult 6 luni; aproximativ 2-3% dintre adultii peste 18 ani prezinta acest tip de enurezis.

- Enurezis secundar, cu debut intr-un anumit punct al vietii, care se poate caracteriza prin perioade de cativa ani in care simptomul nu se manifesta; in acest caz, urinarile involuntare nocturne se manifesta la varste inaintate.

Tratamentul vizeaza:
- monitorizarea consumului de fluide (limitarea consumului de fluide dupa orele pranzului, astfel incat sa se reduca cantitatea de urina produsa pe timpul noptii),
- adoptarea unor tehnici de crestere a capacitatii vezicii urinare prin consumarea unui volum crescut de fluide pe parcursul zilei si evitarea eliminarii urinei pe perioade cat mai lungi (2-3 ore),
- folosirea unui dispozitiv special de alarma care detecteaza umiditatea si trezeste pacientul imediat ce survine urinarea involuntara,
- stabilirea unui program nocturn de vizitare a toaletei la intervale prestabilite.


Eliminarea incompleta a urinii

Senzatia de presiune asupra vezicii dupa urinare apare ca rezultat al eliminarii incomplete a urinii. Aceasta senzatie poate fi accentuata in cazul administrarii de anticolinergice (medicamente cu rol de relaxare a musculaturii netede care contribuie la reducerea tremorului, adesea utilizate in boala Parkinson).

Urinarea incompleta trebuie tratata cu seriozitate deoarece urina acumulata in vezica poate crea un mediu propice dezvoltarii bacteriilor, crescand astfel riscul de infectii. Ca urmare a rigiditatii muschilor peretilor pelvini, sfincterul uretral nu se relaxeaza suficient de repede sau se relaxeaza insuficient, afectand abilitatea vezicii de a se goli.

Dificultate de urinare

Ezitarea mictionala reprezinta dificultatea de a initia si a mentine fluxul de urina. Dificultatea de urinare poate fi cauzata de inchiderea sfincterului atunci cand vezica este pregatita sa elimine urina sau de incapacitatea de contractare a muschilor vezicii.

Utilizarea produselor pentru incontinenta

Desi incontinenta urinara poate fi adesea tratata, sunt situatii in care produsele dedicate pentru incontinenta devin necesare.

In multe dintre cazuri, incontinenta urinara creeaza nu doar un disconfort de ordin fizic, ci afecteaza in mod direct calitatea vietii pacientului; specialistii semnalizeaza o crestere a incidentei anxietatii si depresiei in randul pacientilor incontinenti. Persoanele afectate experimenteaza adesea sentimentul de rusine, umilire, izolare sociala.

In ciuda prevalentei crescute a incontinentei urinare, putine persoane se simt libere sa discute despre acest subiect cu medicul curant sau cu membrii familiei, alegand adesea sa sufere in tacere. Din aceste motive, cunoasterea produsului potrivit si posibilitatea de a-l achizitiona discret si usor, pot fi de mare ajutor in recastigarea libertatii si increderii pacientului.

Sfaturi pentru ameliorarea simptomelor urinare

Simptomtologia disfunctionalitatii urinare poate fi influentata de o serie de factori. In acest sens, se recomanda adoptarea unor modificari la nivelul alimentatiei si stilului de viata:
- evitarea alimentelor sau bauturilor care contin cafeina. Cafeina poate actiona ca diuretic, cauzand cresterea productiei de urina.
- reducerea consumului de alcool. Alcoolul reprezinta un iritant pentru vezica urinara, asemeni indulcitorilor artificiali, condimentelor picante sau alimentelor citrice.
- reducerea cantitatii de fluide consumate seara, in special cu 4-5 ore inainte de ora de culcare.
- efectuarea de exercitii pentru fortifierea planseului pelvin (exercitii Kegel).
- purtarea de articole de imbracaminte care pot fi usor indepartate (pentru situaiile de urinare urgenta).
- utilizarea de produse dedicate incontinentei: scutece absorbante potrivite ca marime si grad de absorbtie, astfel incat pielea sa fie mentinuta uscata.
- administrarea (sub stricta observatia medicala) a medicamentelor prescrise pentru blocarea sau reducerea hiperactivitatii vezicale. Aceste medicamente se pot dovedi a fi foarte utile in tratarea punctuala a unor disfunctii specifice ale vezicii.