Obezitatea este o afectiune cronica, determinata de excesul de tesut adipos total al organismului si apare atunci cand indicele de masa corporala (IMC) depaseste 30kgm2.
Indicele de masa corporala reprezinta raportul dintre greutatea si inaltimea organismului la patrat si este cea mai utilizata formula in aprecierea starii de nutritie a organismului. Ex o valoare a IMC intre 20-25 kgm este considerata normala, iar excesul ponderal este la o valoare intre 27-30 kgm.
Tesutul adipos este distribuit la nivelul organismului in functie de sex, varsta, gradul activitatii fizice, ingestia unor medicamente i creste odata cu inaintarea in varsta atat la barbati, cat si la femei.
Obezitatea poate fi determinata genetic, iar factorii de mediu asociati (afectiuni hipotalamice, boli endocrine, ovare polichistice, medicamente) contribuie la patogeneza obezitatii.
Exista trei factori care determina castigul ponderal:
Factorii care cresc senzatia de foame sunt scaderea glucozei sanguine si cresterea contractiilor gastrice si a disconfortului abdominal. Aceste semnale periferice sunt transmise la nivelul creierului, prin intermediul neurotransmitatorilor, iar creierul regleaza aportul de hrana.
Neurotransmitatorii sunt modulatori specifici ai ingestiei de lipide, carbohidrati si proteine, astfel ca o crestere sau o scaderea a aportului de lipide, carbohidrati sau proteine poate aparea ca raspuns la actiunea acestor neurotransmitatori.
In reglarea aportului de alimente intervin:
- factorii olfactivi si gustativi (acestia pot creste aportul atunci cand alimentele sunt apetisante);
- distensia gastrointestinala;
- eliberarea de hormoni gastrointestinali (colecistokinina si peptidul eliberator de gastrina);
- activarea componentelor termogenezei ale sistemului nervos simpatic.
Acesti patru factori actioneaza simultan dupa ingestia de alimente pentru a induce senzatia de satietate, pana cand scade din nou glicemia si apar contractiile gastrice, determinand din nou cresterea interesului pentru hrana.
Obezitatea creste riscul de aparitie a anumitor afectiuni. Astfel, la nivelul sistemului cardiovascular, obezitatea poate reprezenta un factor de risc pentru
- ateroscleroza, ca urmare a dislipidemiei existente (colesterol si trigliceride crescute);
- hipertensiune arteriala, explicata prin faptul ca rezistenta la insulina creste reabsorbtia de sodiu la nivelul tubului renal si creste controlul nervos simpatic care determina vasoconstrictie arteriala.
Obezitatea este factor de risc pentru diabetul zaharat de tip 2, aceasta afectiune fiind aproape inexistenta la pacientii cu IMC sub 22kgm2.
Cancerul de san, de endometru uterin, de prostata, de intestin gros si rect au o incidenta mai mare la pacientii obezi si acest lucru se explica prin faptul ca tesutul gras produce hormoni estrogeni, implicati in patogeneza acestor tipuri de cancere.
La nivelul cailor biliare (fiere) alterarile nivelului de acizi biliari si fosfolipide, (care apar prin cresterea excretiei de colesterol, care este marit la obezi) determina formarea de calculi.
La nivel pulmonar, obezitatea severa determina aparitia apneei (lipsa respiratiei) in timpul somnului, ceea ce duce la hipoxie si hipercapnie si la afectarea functiei inimii.
La nivel osteoarticular excesul de greutate determina osteoartrite, afectiuni ale coloanei vertebrale. Obezitatea determina un debut precoce al ciclului menstrual si o menopauza precoce.
Tratamentul obezitatii trebuie realizat sub indrumarea unui medic specialist in boli de nutritie si are ca obiective modificarea comportamentului, dieta, exercitiu fizic si tratament medicamentos la pacientii cu comorbiditati.
Modificarea comportamentului consta in monitorizarea alimentatiei (cadrul in care se ia masa, alimentatia in sine, recompense menite sa schimbe comportamentul gresit), adaptarea unei diete sarace in grasimi si cresterea activitatii fizice.
Dieta presupune un consum scazut de lipide, scaderea cantitatii alimentelor ingerate, eliminarea bauturilor alcoolice si a dulciurilor rafinate, un numar de mese frecvente si reduse cantitativ, bogate in fibre.
Exercitiul fizic este important atat pentru scaderea in greutate cat si in mentinere.
Tratamentul medicamentos se indica la un IMC peste 30kgm2 si atunci cand exista si afectiuni cronice grave. Medicamentele au rolul de a inhiba apetitul.
Interventia chirurgicala la nivel gastric se recomanda la un IMC peste 35-40kgm2 si atunci cand exista istoric familial de diabet si infarct miocardic.
Trebuie sa ne mentinem greutatea in limite normale pentru a fi sanatosi atat din punct de vedere fizic, cat si psihic.
Dr.Zarva Maria
Medic specialist - medicina de familie
Medcenter Constanta