Anestezie generala

Suspendare a ansamblului de sensibilitati ale organismului. Anestezia generala este utilizata pe scara larga in timpul interventiilor chirurgicale. Se mai recurge la ea in vederea anumitor examene de durata sau dureroase, cu scopul de a imbunatati confortul pacientului si a asigura o calitate tehnica suficienta. Ea se obtine multumita utilizarii diferitelor anestezice administrate pe cale respiratorie, digestiva sau parenterala (venoasa) care antreneaza o pierdere completa a starii de consienta.

Principiu - anestezia generala asociaza trei tipuri de actiune:
- narcoza (sau pierderea constientei, ori somn profund), care este datorata administrarii unui agent anestezic, fie prin inhalare (candva de eter, azi de protoxid de azot sau de agenti halogenati), fie pe cale intravenoasa (barbiturice, ketamina, etomidat si, mai recent, diprivan);
- analgezia (disparitia durerii) care este obtinuta multumita substantelor morfinomimetice ca fenoperidina sau fentanilul;
- curarizarea (folosirea unei substante paralizante), care permite relaxarea musculara necesara unei bune desfasurari a intreventiei.

Desfasurare:
- inaintea operatiei, este esentiala o consultare a medicului anestezist cu pacientul. Ea da posibilitatea medicului sa stabileasca un contact psihologic cu pacientul (sa inlature eventual temerile acestuia, explicandu-i desfasurarea interventiei), sa cunoasca antecedentele sale medico-chirurgicale si familiale (reactii la anesteziile suferite anterior de catre pacient sau de membrii familiei sale, tratamente in curs, alergii, intoxicatie alcoolica etc.), precum si sa efectueze un examen clinic complet. Acestei consultari i se adauga uneori examene complementare ca masurarea ureei si glicemiei in sangele recoltat de la pacient, cautarea zaharului si albuminei in urina, electrocardiograma si radiografia pulmonara. Cu o seara inainte, pacientul este lasat pe nemancate pentru a evita vomatul in timpul interventiei. Cu o ora sau doua inaintea anesteziei, pacientului i se administreaza adesea un sedativ si un derivat de beladona care da posibilitatea sa se evite reactiile stanjenitoare (hipersalivatie, incetinire cardiaca sau voma).

- in timpul operariei, adormirea (sau inductia anesteziei) este realizata prin administrarea unui agent anestezic, cel mai des in prezent prin injectare intravenoasa decat prin inhalarea unui anestezic gazos. Anestezia prin inhalare consta in aplicarea pe fata pacientului a unei masti legate la un balon ce contine un amestec gazos de oxigen (30% minimum) si protoxid de azot (70% maximum) asociate cu un anestezic volatil (halotan). Anestezia prin injectie intravenoasa consta in introducerea in circulatia sangvina a unui agent hipnotic anestezic caruia i se adauga, in principal, un preparat curarizant (care suprima actiunea nervilor motori asupra muschilor) si un preparat analgezic de tip morfinic atunci cand este necesar sa fie diminuata durerea. Mentinerea anesteziei intravenoase se efectueaza fie prin reinjectarea periodica a agentilor anestezici intravenosi, fie prin inhalarea unui anestezic volatil. Anestezia generala necesita o supraveghere permanenta a functiilor vitale, respiratorii si circulatorii ale pacientului pe toata durata interventiei. Anestezistul controleaza presiunea arteriala si intreprinde, daca este necesar, o perfuzie adaptata. Ei supravegheaza profunzimea somnului, care trebuie sa ramana la stadiul chirurgical, adica cu respiratie regulata si cu relaxare musculara.

- dupa operatie, pacientul este condus intr-o sala specializata numita "sala de trezire". Supravegherea trezirii este foarte importanta deoarece se intampla adesea ca in acest moment sa se produca accidente anestezice (inghitirea limbii) sau legate de actul operator. Bolnavul nu este readus in camera sa decat atunci cand si-a regasit o stare normala a constientei si reflexe suficiente. Totusi, utilizarea anumitor calmante ca benzodiazepinele provoaca adesea o amnezie postoperatorie, iar pacientul nereamintindu-si de aceasta prima trezire, are impresia ca nu s-a trezit decat in camera sa. Este necesar un ragaz de cateva ore inainte ca pacientul sa poata incepe sa bea, apoi sa manance.