Agresivitate

Insusirea de a fi agresiv, de a se opune aproapelui sau de a-l ataca, in mod real sau inchipuit constituind uneori un simptom patologic. agresivitatea se gaseste in stransa legatura cu satisfacerea necesitatilor vitale, stapanirea mediului si afirmarea de sine. Actele agresive sunt cele care retin cel mai bine atentia datorita caracterului lor spectacular si potential periculos (crizele de furie), dar agresivitatea poate lua si alte forme: atitudini (mimici, priviri), cuvinte (ironie, barfa, amenintari, insulte) sau halucinatii.
La originea numeroaselor tuiburari mintale se afla o agresivitate latenta, care da nastere angoasei si sentimentului de vinovatie. simptom al psihopatiei, agresivitatea se intalneste in diferite boli psihiatrice: nevroze, psihoze si in toxicomanii, epilepsie etc.
Terapeutica agresivitatii se bazeaza mai intai de toate pe tratamentul cauzei sale, atunci cand aceasta este cunoscuta (alcoolism, boala psihiatrica etc.). Ea trebuie, de asemenea, sa incerce amenajarea conditiilor de viata si de igiena mintala a pacientului (actiuni pedagogice vizand consolidarea, prin punerea lor in valoare, a atitudinilor de toleranta, de intelegere). In toate cazurile, chimioterapia se dovedeste eficace: tratamentul sedativ cu tranchilizante si cu neuroleptice. Uneori poate fi propusa o psihoterapie.