Tulburarea afectiva bipolara este o boala vindecabila? raspuns medic

Sunt diagnosticata cu Boala Bipolara si Borderline, dar traiesc in SUA. In Romania nimeni nu trateaza cu seriozitate aceasta boala si o trateaza ca pe o boala mentala grava. Este doar o tulburare de personalitate.
Pentru cei interesati, ma gasesc pe facebook sub numele Borderline BipolarDisorder. Pagina mea este in engleza, dar oricine imi poate lasa un mesaj in romaneste si raspund cu placere.
Este o boala vindecabila, atata timp cat pacientul este constient de ea. Eu mi am revenit si sunt o persoana realizata social si emotional, desi nu as fi crezut. Am scris si doua carti pe aceasta tema.
Aveti incredere, caci e doar ca o copilarie intarziata.

Nu am cont de Facebook. Aveţi o adresă de mail unde am putea discuta? În România chiar bate vântul în materie de resurse. [email protected].

mergeti la d-na chiculita bucuresti

Lory spune te rog daca te-ai ingrasat dupa abilify??????

Eu am avut o depresie si 2 episoade maniacale. In 2010, la implinirea varstei de 35 ani m-am trezit singur, fara familie, fara copil si fara o relatie stabila. Imi pusesem sperantele ca voi cuceri o fata pe care am asaltat-o cu avansurile timp de 2 ani. Bine, asaltat e mult spus, adica nu am fost chiar agasant cu ea. O sunam nu foarte des si o mai abordam pe yahoo messenger. Visam o familie armonioasa cu ea, dar in 2010, dupa 2 ani de "campanie", am realizat in mod definitiv ca de fapt fata NU MA VREA. Am sistat atunci orice legatura cu ea si am cazut in depresie. Pe fondul pierderii acestui "ideal", la agravarea starii mele de depresie au contribuit si... retelele de socializare. Am vazut pe pe aceste retele de socializare prieteni si colegi de-ai mei care erau (sau cel putin pareau) impliniti si fericiti, adica aveau postate poze cu familiile lor, cu copiii lor, cu prietenii lor, cu sejururile lor pe la mare, pe la munte, prin alte tari si isi prezentau care mai de care job-urile si starile. Am si eu un job bun, dar lucrez in alt oras decat cel natal, ceea ce iar ma nemultumeste. In fine, apogeul depresiei m-a facut sa inghit 40 de pastile de diazepam si 19 pastile de distonocalm pe care le-am dizolvat bine in prealabil, intr-o cana plina pe jumatate cu apa pentru a-si face mai bine si mai repede efectul din dorinta de a muri neaparat. Am fost gasit a doua zi de o vecina de-a mea, care mi-a facut o cafea tare sa ma trezeasca din somnolenta, dupa ce anterior dadusem semnatura la echipajul de pe ambulanta ca nu vreau sa merg la spital sa-mi faca spalaturi stomacale.
A urmat bineinteles internare o luna la Obregia pentru tratarea depresiei.
Depresia m-a tinut pana pe la inceputul anului 2012. Intre timp vecina mea a devenit sotia mea si am un copil cu ea, care s-a nascut in august 2012.
Uite asa, am ajuns si eu sa ma simt implinit si fericit. Aveam si eu familie, copil, serviciu bun, statut social bun si mi-am luat si o masina buna. Din acel moment am inceput sa am un boom de personalitate, adica toate aceste schimbari in bine m-au facut sa ma cred cel mai tare din parcare si am intrat in episod maniacal. Mi se parea ca toata lumea e a mea si doream sa arat tuturor ca si eu sunt tare. Risipeam banii, ma plimbam prin oras fara rost cu masina cu muzica la maxim (favorita era Ro-mania - "Calusul"), opream masina si luam oameni care faceau autostopul ducandu-i in localitatea lor fara ca eu sa am treaba in acea localitate si fara sa le iau bani pentru transport. La un moment dat am intalnit in drum un om cu un acordeon. Am oprit masina langa el si i-am dat 10 lei sa-mi cante "primirea la nunta". Am mers la un restaurant de unde cu un vocabular de smecher, dar decent am cumparat o sticla de vin de 750 ml cu 1 milion de lei, pe care ulterior i-am facut-o cadou unui batran pe care l-am luat la ocazie. Am mai mers la un restaurant de unde am cumparat o plasa de pulpe de pui la cuptor pe care le-am dat cersetorilor. Si multe astfel de fapte.
Epatam, dar n-o faceam intentionat. Subconstientul meu imi dicta sa ma comport asa, adica imi dicta "sa ies in fata", ca destul fusesem "necajit".
Binenteles ca am ajuns din nou la Obregia de data asta cu TBA, internat non-voluntar pe declaratia sotiei mele. M-au sedat aia acolo cu haloperidol de m-au facut carpa. Asta se intampla la sectia 15 unde sefa era o distinsa expirata doamna doctor Nastase Rodica, care “omora” pacientii cu tratamente invechite si naucitoare. In niciun caz sa nu ajungeti pe mana ei.
Cand m-am externat, potolit, am realizat ca se intamplase ceva rau cu mine, imi aduceam aminte de toate faptele de epatare pe care le facusem si mi-am dat seama ca fusesem lipsit de ratiune. Nu intelegeam pe atunci de ce ma comportasem asa si imi era teama sa nu fac alt episod, pentru ca riscam sa pierd serviciul si se alegea praful de tot.
Am renuntat la haolperidol, pentru ca imi dadea o stare de moleseala si imi curgeau balele. Am urmat tratament cu Ketilept si Depakine, care au fost mai bune, adica nu ma mai simteam ca o carpa.
In iunie 2013 am facut din nou episod maniacal. De data asta cauzele si simptomele au fost altele, acelea de indignare fata de "sistemul" care ma internase anterior. Nu mai risipeam bani aiurea, nu mai ascultam muzica la maxim, nu ma mai plimbam fara rost cu masina. Pur si simplu eram suparat pe "sistem" si vroiam sa demonstrez ca de fapt eu nu am nicio boala psihica si fusesem internat anterior degeaba. M-am dus la tara unde n-am dormit trei nopti la rand si mi-am tot pus intrebari mie insumi, incercand sa aflu ce e in neregula cu mine si de ce am TBA. N-am reusit sa ma lamuresc complet din dialogul cu mine insumi si la insistentele sotiei si ale celor din jur m-am internat din nou, de data asta hotarand singur sa ma internez ca sa ma tratez. Repet: imi era teama sa nu-mi pierd serviciul. De data asta am avut parte de un tratament modern si eficient, cu Seroquel si Depakine, care nu imi dadeau stare de moleseala. Am fost la Sectia 7 Obregia la doamna doctor Cumpata, care e o doctorita priceputa, merge pe tratament modern si sta de vorba deschis cu fiecare pacient. O alta doctorita foarte buna de la Obregia este doamna doctor Gabriela Marian, sefa sectiei 8. Dansa merge tot pe tratament modern si e de parere ca daca subiectul nu mai face niciun episod timp de 3 ani, atunci subiectul este vindecat si se poate intrerupe medicatia treptat pana la zero.
Dupa externare am realizat ca am doua variante pentru a-mi lamuri si rezolva problema: sa merg la un psihoterapeut sau sa ma (re)intorc la credinta adevarata in Dumnezeu. Ambele dau rezultate, dar eu cred ca este mai eficienta credinta in Dumnezeu intrucat parerea mea este ca tulburarea bipolara este o afectiune a sufletului.
Asadar, eu am ales varianta cu credinta in Dumnezeu si am mers la Manastirea Prislop din Hateg, la mormantul Parintelui Arsenie Boca, unde m-am rugat sa-mi fie bine mie si familiei mele. Acolo m-am simtit ca intr-un colt de rai cu energie pozitiva, lumina si liniste. Pelerinajul la mormantul Parinteleui Arsenie Boca m-a linistit sufleteste si m-a echilibrat. De atunci am inceput usor, usor sa imi pun intrebari despre ce se intamplase cu mine si sa gasesc raspunsuri. Mi-am gasit raspunsuri dupa cum am prezentat mai sus.
Acum, dandu-mi seama de cauzele si simptomele episoadelor mele maniacale, am devenit constient de ele si pot sa garantez in proportie de 99,9 % ca eu nu voi mai face niciun episod maniacal, chiar fara medicamente.
Observ pe net ca in Romania foarte multe persoane sufera de TBA. E de inteles. In Romania se traieste prost si foarte prost. Majoritatea tinerilor pana in 30 de ani si chiar peste aceasta varsta nu au o familie, un serviciu satisfacator si stabil care sa le aduca venituri suficiente pentru a desfasura o viata sociala normala, ac***a deci mai multe nemultumiri. Numeroasele facultati de stat si particulare, care au rasarit in Romania ca ciupercile dupa ploaie, le-au luat banii si i-au "mintit" pe tinerii care le-au absolvit ca vor deveni oameni cu job-uri bune si vor lucra la birou. Sa fim seriosi: probabil ca nici macar nu exista suficienta padure (mai ales dupa defrisarile in masa care s-au facut) din care sa se faca birouri pentru zecile (poate chiar sutele) de mii de absolventi ai numeroaselor facultati din Romania. E plina Romania de taximetristi si vanzatoare de magazin cu licente de diferite facultati. Acesti tineri isi pierd ani din viata si ajung pe la vreo 30-35 de ani fara sa realizeze mai nimic, traind totusi cu speranta ca vor avea la un moment dat o viata mai buna. Si cand se trezesc la o varsta mai inaintata (cum a fost cazul meu la 35 de ani), si cand se mai uita si pe retelele de socializare si vad vietile unora cu realizarile lor, da depresia in ei. Apoi, dupa o perioada de tratament, se imbarbateaza si in momentul cand se intampla un lucru bun in viata lor (cat de mic) se produce efectul invers: maniacalul care se manifesta dupa cum am prezentat mai sus (uite cine sunt eu: cel mai tare din parcare).
Aceasta cauza nu trebuie generalizata. Exista si alte multe cauze producatoare de depresie sau TBA. Spre exemplu am aflat de poveste unei femei, casatorite, cu 2 copii si cu venituri in familie de circa 10.000 RON, dar care a cazut in depresie severa, din cauza faptului ca era neglijata si ignorata total de sotul sau, care de cand venea de la serviciu si pana se culca, statea cu o tableta in mana si naviga pe internet. Femeia a mers la psihoterapeut care i-a identificat cauza depresiei si a ajutat-o sa depaseasca criza, bineinteles si cu medicamente. A fost chemat si sotul femeii in fata psihoterapeutului, care sot nu intelegea ce cauta acolo, ca cica el n-are nimic, fara sa realizeze berbecul de el ca de fapt el era cauza depresiei sotiei sale.
In fine, este de retinut ca exista cauze diverse provocatoare de astfel de boli.
Ele pot fi identificate si combatute, asa cum am spus, prin psihoterapeut sau prin credinta adevarata in Dumnezeu.
Referitor la traiul oamenilor mai fac urmatoarele precizari:
Nu se poate spune care doctrina e mai buna: comunista sau capitalista. Teoretic ambele sunt facute pentru oameni si ambele sunt eficiente, cu conditia sa nu fie aplicate prost.
Comunismul a avut pacatele lui, dar macar atunci diviziunea muncii era bine definita (nu erau pacaliti tinerii cu numeroase facultati de stat si particulare), tinerilor li se ofereau case si servicii. Oamenii se casatoreau de tineri si faceau imediat copii, asa cum este normal si sanatos (nu ca mine care la 38 de ani am copil de 1 an jumate).
Nu exista internet sau bombardament media care sa le strice mintile cu tot felul de p***ai: manele, pornografie, pacanele, jocuri diverse cu impuscaturi, cu monstri, cu bomboane sau bilute, cu ferme de animale sau orase virtuale, pe care se castiga puncte (le ce-or folosi punctele acumulate?!), videochaturi cu femei care se dezbraca (fac aici o paranteza si zic ca nu-i inteleg pe cei care platesc bani multi ca sa vada femei goale pe videochat, atata timp cat internetul e plin de site-uri pornografice unde pot sa vada toate felurile de femei si toate stiulurile de sex), retele de socializare care pot provoca efecte negative de genul “iarba din gradina vecinului pare intotdeauna mai verde si mai frageda” etc.
Copiii si adolescentii nu se mai joaca in fata blocului, jocuri gen: de-a v-ati ascunselea, flori, fete, filme sau baieti, coarda, tenis de picior, coarda etc, ci stau in fata unui calculator, necontrolati de parinti (care la randul lor au treaba pe alt calculator sa dea de mancare la animalele de pe ferma virtuala sau sa castige cat mai multe puncte pe jocurile cu bomboane sau bilute, ori sunt plecati in alta tara la munca, iar copiii sunt in grija bunicilor care habar nu au ce fac copiii pe calculator) si isi strica mintea.
Neexistand toate aceste p***ai in vremea comunismului toata lumea traia fericita. Familiile erau armonioase, fiind celulele de baza ale societatii in adevaratul sens al cuvantului. Se faceau petreceri frumoase, adevarate cu rudele, cu prietenii.
Restaurantele erau putine, frecventate de adulti, “oameni seriosi” si se inchideau la ora 22:00. Acum e plin pamantul de tot felul de restaurante, birturi, bodegi si cluburi unde oamenii (si mai ales minori de 15-17 ani) beau de-si pierd mintile si comit fapte penale.
Ma rog, pe vremea comunismului exista inconvenientul ca se intrerupea curentul, ca nu se gaseau alimente prin magazine (nimeni n-a murit insa de foame), ca nu exista libertatea expresiei, ca militia si securitatea speriau oamenii etc, dar punand in balanta, cred ca era mai bine asa, intrucat nu existau atat de multi oameni cu tulburari psihice.
Militia si securitatea, cu toate pacatele lor, au avut si o latura buna in sensul ca tineau oamenii sub control, nu-i lasau sa-si strice mintile si asigurau siguranta oamenilor. Copiii mergeau singuri la scoala cu cheia la gat si se jucau in fata blocului, fara sa fie paziti de parinti. Nu existau atat de multe rapiri, talharii, violuri, escrocherii si omoruri ca acum.
Si capitalismul e bun, dar numai daca este aplicat in litera teoriei si nu prost aplicat cum este acum.
Ce au facut conducatorii tarii din ’89 si pana acum? Au pus pe butuci industria, se stie in ce conditii de asa-zise privatizari, lasand oamenii fara locuri de munca, au “supt” tara prin diverse “inginerii”, au indatorat crunt tara cu miliarde de euro de la fondurile monetare internationale si au saracit tara in ultimul hal.
Observ totusi ca actualmente oamenii au inceput sa tipe ca nu mai pot, ca televiziunile vorbesc tot mai vehement despre starea p***a a tarii.
In fine, se vede cu ochiul liber. Sau cum ar zice Sebastian Papaiani in filmul “Cu mainile curate”: “Nu se vede si fara binoclu?”.

SA TRAITI BINE!

respiratie abdominala zilnica YOGA masaj abdominal psihanaliza 80% din serotonina este produsa in stomac.o sa reusiti.

in cazul unei depresii pûternice trebuiesc cautate cauzele:copilaria care am avut-o traume sau socuri emotionale stres.Sint unul care a invins aceasta boala teribila fara antidepresive:zoloft,prozac sport mult respiratie abdominala vointa yoga si gindire pozitiva
_

Cea mai buna medicatie pentru tulburarea afectiva bipolara este litiul.

Se procura din strainatate, e adevarat, dar nu duce la ingrasare si la celelalte efecte secundare ale antipsihoticelor.

Cu tulburarea afectiva bipolara puteti sa va faceti pensie pe caz de boala (daca aveti o vechime proportionala cu anii lucrati; mergeti intai la comisie sa verificati) si puteti sa va faceti oricand indemnizatie de handicap (chiar daca aveti serviciu sau pensie).

Cata dreptate ai!

Cata dreptate ai tu!(un TAB)

Boala e data de niste procese biochimice care se intmpla la nivelul creierului. Medicamentele asigura echilibrele necesare si veti observa modificari la nivelul perceptiei, comportamentului, gandirii. Luati-o ca pe o boala oarecare la care se prescrie o medicatie. Nu disperati, culcati-va devreme, plimbati-va seara, alimentati-va corespunzator, gasiti-va o utilitate sociala, interactionati cu oameni pozitivi, sanatosi, normali, faceti-va proiecte de viitor. Aceasta este reteta mea. Iau tratamentul cu seroquel si orfiril si merg la servici, duc o viata normala. De 5 ani fara remisie sau reinternare. Nu va complaceti, nu va victimizati! Suntem in sec XXI! Medicina a evoluat! Incercati sa va intelegeti organismul si sa va gasiti un context si un motiv care sa va ajute sa intelegeti ca viata e frumoasa dar si grea uneori. Altii au alte boli. Si? Se trateaza. O seara frumoasa!

sufar si eu de TBA si urmez tratament cu Seroquel de 400 mg (2/zi seara) si Depakine de 500 mg (2/zi unul dimineata, unul seara). legea penala incrimineaza fapta de conducere autovehicule sub influenta substantelor psihiactive. intrebarea mea este; daca cele doua medicamente pe care le iau intra in categoria substantelor psihoactive interzise conducatorilor auto? as dori un raspuns avizat sau documentat (act normativ, link etc).
multumesc!

Buna si sora mea are o problema a semanatoare dar cei mai grav e ca sa dat si pe alcol a avut Un trecut urat si o casnicie cu violente si maltratari avem 2 ani decand o purtam prin spitale sute de zile internari si nici un rezultat nustiu ce sa mai cred ori credinta in Dumnezeu e slabita ori bunavointa si increderea de sine au disparut de fiecare data cand isi revine se intoarce la fostul sot apoi iarasi o ia razna si iarasi la spital ori legatura cu fostul sot tre rupta pt totdeauna credetima mie si mila mie si greu sa inteleg doctorii au recommendat socola imi e foarte greu sai inteleg

ma numesc mihaela si de 3 ani iau tratament pentru TAB cu fobie specifica vreau sa intreb daca aceasta boala se vindeca ?

pentru Mihaela (si pt alte persoane interesate):
TBA se vindeca, dar nu cu tratamente chimice si cu sedinte multe si costisitoare pe la tot felul de specialisti autorizati sau neautorizati, al caror clar interes este sa te pastreze, prin pacalire mestesugita, pe o perioada cat mai mare de timp, ca un simplu client furnizor de onorarii si atat.
Vindecarea ti-o ofera Dumnezeu si natura pe care ne-a pus-o la dispozitie.
Natura ne ofera remedii simple care fac adevarate minuni: apa plata 2 litri/zi limpezeste organismul si ne da o stare de bine, fructele si legumele, dupa preferinte si dupa nevoia organismului contribuie alaturi de apa plata la buna functionare a organismului, mancarurile usoare si placute, neagresive si necomplicate, care nu pica greu la stomac, reprezinta "combustibilul" optim pentru o functionare buna si in parametrii normali a organismului. "otravurile" pe care le introducem in organism, gen tutun, alcool si cafea in exces, mancaruri grele si agresive provoaca ravagii in organism si ne fac sa ne simtim rau.
pe langa astea trebuie sa ne preocupam si de alimentarea spirituala corecta.
petrecerea timpului in mod placut, insemnand o iesire cu prietenii la un restaurant (nu cluburi nocturne zgomotoase si pline de fum de tigara), o excursie la munte, un gratar la padure, o emisiune TV normala si interesanta, un film bun, o carte buna si alte asemenea care iti fac placere si te binedispun in sensul adevarat si normal.
Dar cel mai important lucru este sa avem o relatie deschisa si buna cu Dumnezeu. Oamenii, mai ales cei din tara noastra, au tot felul de neimpliniri, care ii fac sa fie tristi, suparati, frustrati, ajungand la boli psihiatrice, gen depresie, TBA si altele. Trebuie sa cerem lui Dumnezeu ceea ce avem nevoie pentru a avea o viata buna si placuta. Isus a zis "cere si ti se va da", "cauta si vei gasi", "bate si usa ti se va deschide". Este adevarat ca Dumnezeu ne va da ceea ce ii cerem, cu conditia ca cerinta sa fie una rationala si normala si bineinteles cu conditia sa fim buni in toate privintele. Daca reusim sa ajungem sa ducem o viata corecta, asa cum am aratat mai sus, prin alimentare trupeasca si spirituala cu lucruri bune si curate si asteptam cu calm si rabdare ca Dumnezeu sa raspunda cerintelor noastre (accentuez: rationale si normale), raspunsul lui Dumnezeu nu va intarzia prea mult. Indeplinind toate conditiile, Dumnezeu ne va da, mai devreme sau mai tarziu, dupa cum considera El, lucruri bune in viata (acoperis rezonabil deasupra capului, nu vile cu piscine, un serviciu bun si suficient, o masina buna si fiabila, nu SUV-uri sau masini de teren accidentat si, ceea ce este cel mai important, o familie calda.
asa se vindeca TBA si alte boli psi.
Doamne ajuta!