Bulimia nervoasa - hiperfagie

Pai ar trebui sa le spui alor tai,poate asa te pot ajuta.Ar fi bine sa mergi la un psiholog!Si eu sunt bulimica de 5 ani si imi este foarte greu..uneori ma gandesc ca niciodata nu o sa pot trece peste problema asta.Scapa cat mai repede de problema asta..mai tarziu iti va fi enorm de greu.BAFTA!

Am incercat tot..inclusiv acupunctura...nu vreau sa pierd al doilea sot din cauza greutatii..asa ca...e chiar ok...nu ma simt rau dupa ce vomit...din contra...ce pot face daca imi place sa mananc?as fi prea nefericita sa nu mai mananc...poate e o solutie rea,extrema ..dar pt mine e unica...

Mimi,

Nu stiu sigur ce intelegi prin "am incercat tot". Ai urmat o psihoterapie? Ce fel de psihoterapie? Bulimia nervoasa este o tulburare de natura psihologica si ea nu se trateaza prin acupunctura.
Varsaturile (chiar daca nu iti produc o stare imediata de rau) iti pot produce diverse dezechilibre in organism (ex. dezechilibrul hidroelectrolitic). In plus, ele nu sunt o metoda eficienta de control al greutatii corporale (exista si persoane cu bulimie care sunt supraponderale).
Cred ca ai nevoie sa vorbesti cu un nutritionist si cu un psihoterapeut care sa te ajute sa dobandesti controlul asupra comportamentului tau alimentar.
Mult succes!

ay_nicolescu07

nu stiu exact dc scriu pt ca nici nu am impresia ca cineva ma va putea ajuta.dupa lungi sedinte de terapie sau tratament antidepresiv, imaginea mea singura in casa ma inspaimanta. insa simt nevoia sa o spun undeva. mereu am fost un copil gras pt inaltimea si standardele mele,dar de mai bine e 8 ani,am reusit sa scap de acest chin social.insa cu ce pret....am tinut regimuri peste regimuri,nimic nu merge,nimic nu da rezultate perfecte si toate o stim...toate stim ca dureaza prea mult si adevarul e ca unele ne-am nascut cu un defect. cine poate manca normal,poate ,cine nu...o sa duca un efort continuu.
am aproape un an de cand am devenit bulimica. ma simt ca merit sa fiu impuscata.stiu ca-mi fac rau,imi este frica ca imi provoc singura moartea,dar ce ma streseaza cel mai mult e ca altii nu au ce manca iar eu arunc sume imense pe cantitati industriale de mancare pe care le elimin controlat si des. rusine sa-mi fie....rusine ca nu ma pot vedea frumoasa.ma vad nepregatita pt viata,pt o relatie....imi e rusine de adevar.imi e rusine de hobby''''ul meu. imi e rusine de mine. solutia sunt eu. prietenul meu ma manipuleaza sentimental...am ajuns sa vomit si sa alerg dupa un barbat care nu stiu daca ma vrea sau vrea sa ma chinuie. rusine!!!!! mi-ar prinde bine o discutie.....

Buna... Nu stiu daca mai verifica cineva mesajele de aici.. Ma simt oarecum ciudat sa scriu.. Si in acelasi timp in siguranta.. Dar ma regasesc in tot ceea ce ai scris mai sus.Nu am avut curajul sa vorbesc cu nimeni despre problema mea pana acum.. Am tinut totul pentru mine.. Doamne, e extrem de greu.. Si la mine totul a inceput in liceu. De prin clasa a 10.. am inceput sa fiu bulimica dar aveam perioade doar.. Nu era ceva ce faceam in fiecare zi. Acum vre-un an s-a accentuat putin totul.. Vomitam zilnic inclusiv o farama de paine, un fruct, lichide uneori.. Am reusit sa slabesc in jur de 10 kg.. Dar m-am speriat de ceea ce mi se poate intampla si am luat iar in greutate.. De atunci nu am mai reusit sa slabesc, doar sa ma mentin. Nu neaparat prin bulimie.. mai mult prin diete. Desi mai aveam crize de bulimie cand ma simteam extrem de vinovata pt cantitatea de mancare pe care o infulecam..imi provocam varsaturi. Acum de cateva luni am inceput sa ajung pe o linie constanta.. fara varsaturi..dar am inceput sa am alte probleme..dureri de stomac, pete pe limba.. sunt ingrozita de ceea ce as putea avea.. mi-e frica sa nu-mi fi provocat moartea singura..mi-e frica de cancer la stomac..si nu cumva sa am metastaze si la alte organe..ma gandesc la ce e mai rau. Bulimia a tinut cam 3 ani, din care aproximativ 6 luni bulimie severa, M-am oprit din a-mi provoca varsaturi tocmai din teama de a nu pati ceva grav. Am un prieten exceptional si totusi nu am avut curajul sa ii spun despre problema mea, cu toate ca suntem impreuna de mult timp.. Poate as fi putut cere ajutor mai devreme, insa imi era foarte rusine de ce faceam .. Acum tot fac programari la doctor, urmeaza sa merg sa-mi fac niste analize.. raze. Mi-e frica de ceea ce as putea afla, de aceea am tot amanat vizite la doctor. In ultimile saptamani numai la asta ma gandesc, deja dau in depresie. Cu cat ma gandesc mai mult, parca cu atat se accentueaza si durerile.. In mai multe parti ale corpului.. Poate toata treaba asta e fondata doar de ce e in capul meu.. Frica asta constanta..
Mi-am propus sa scriu doar cateva cuvinte.. dar..
Ma simt poate mai bine ca intr-un fel cineva imi va vedea mesajul..
Intr-un fel sunt mandra ca am reusit sa trec peste treaba asta cu varsaturile si am ajuns totusi pe o linie de plutire.. dar atat de dezamagita de ce mi-am facut.. Nu as reveni la bulimie niciodata.. E o p***ae. Suntem frumosi cum ne-a lasat Dumnezeu.. pacat ca mi-am dat seama asa tarziu.. Sper sa fiu in regula cu analizele si sa am o viata normala.. si sper sa puteti si voi peste aceasta problema..

buna,cu greu mam decis sa scriu dar nu stiu ce sa mai dac:(!!!de 4 ani sufar de bulimie si mai rau e ca sunt izolata nu am cu cine vorbi!!!niciodata nu am avut o greutate fixa ptin dport pe la 16 ani am dlabit 20 de kiligrsme am stsgnat la o greutate de 52 de kilograme dupa 4 ani am plecat afara ajunsesem la 60 dar nu renuntasem la obiceiu de a vomita vream sa gasesc mereu o scuza sa raman dingura sau alte chestii dupa un sn iarasi am ajuns la 48 de kilograme daca mancam un mar il vomitam acum sunt din nou o grasa am 60 de kg:(((si nu pot incepe o dieta ma gandesc la mancare mananc pana plesnesc si vomit dupa aceea,dar asta doar cand sunt singura acasa deci in weekend nu pot si atunci parca sm control asupra mancarii dar vreau sa slabesc din nou:((((