Cum sa scap din capcana de a-l mai considera un om normal? raspuns medic

Timpul nu ti l mai poate da nimeni inapoi, din pacate este ireversibil, mama mea nu a putut intelege asta, a preferat sa stea cu un psihopat mascat de parinti asa zisi normali, si din pacate asta ne a afectat pe noi, fetele ei,desi avem o varsta si familiile noastre ,suntem marcate pe veci ,sora mea s a maritat tot cu un psihopat, care s a desconspirat dupa ce a aparut copilul, ea era mai tare psihic sau pare poate comparativ cu mine, eu am probleme de comunicare, nu pot gestiona situatii conflictuale, defapt foarte putine persoane pot gestiona o situatie conflictuala, dar pt ca mi au fost incalcate limitele de prea multe ori ma blochez pe moment si asta nu e bine,si cu gasirea unui serviciu am probleme mari pt ca nu suport criticile, lucrez intr un domeniu foarte competitiv , si stresant ca multe alte domenii, probabil ca, cu multe suturi in fund voi progresa, la noi in familie mama ne a tinut, in ultimii 20 de ani, tata nu a vrut sa mai lucreze, si din pacate mama s a indepartat de noi de copii, emotional ca sa si ingrijeasca parintii. n o condamn. ceea ce m a deranjat este ca n am putut comunica cu ea, este foarte inchisa, numai despre parintii ei vorbeste si despre cat ii regreta, cateodata prefer sa nu vorbesc despre nimic, poate e si varsta , cert e ca parintii ei nu ar fi sustinut o daca vroia sa divorteze, conteaza mult asta, acum la varsta pe care o au nu se mai poate face nimic,timpul este intradevar cel mai pretios , realizezi asta, cand te mai intalnesti cu un fost prieten si realizezi ca acel fost este tot cum il stiai, imatur, iresponsabil, infantil si asa va fi mereu, defapt ce sa ma mai mir, tata la 70 de ani nu a evoluat deloc, mai mult a dat inapoi,nu ma mai mira nimic,inainte de se distruge pe sine., ii distruge pe cei din jur, sotie, copii, ce pica la indemana, si tata a fost inginer, nu are legatura cu gradul de inteligenta, psihopatia nu face diferenta.

Oare , cand specificati termenul de psihopat ce inseamna ? ca nu inteleg cum ati putut sta cu o asa persoana ? sau nu si-a aratat niciodata adevarata fatza si , identitate?

Psihopatii cauta fete naive , eventual virgine, ca sa le manipuleze asta era in trecut,, iar acestea nestiind cum sunt treburile lumesti sa le subjuge toata viata, noroc ca in ziua de azi unele mai scapa, caci psihopatul e un animal sexual care trebuie sa cucereasca n femei, mai exista varianta actuala a psihopatului care se grabeste la insuratoare caci e musai sa si faca o familia si s o nenorocesca si pe ea,brusc dupa ce apare copilul te strange de gat, asta a patit o sora mea cand copilul avea 11 luni,au trecut 8 ani de atunci si mie mi se pare ca s a intamplat ieri, nu am putut si nici nu vreau sa ma obisnuiesc cu gandul ca sora mea a fost abrutizata,si sta cu el din cauza copilului, asa ca aveti grija,doamnelor, si domnisoarelor de voi ca nu are cine s o faca in locul vostru.Nu l mai asteptati pe Fat Frumos sa va salveze, asta era in cartile de povesti, salvativa singure, este imperios sa ne salvam singure cat mai putem .

Foarte frumoasa si Inteleapta indrumare, Bravo Anteea.
[email protected]

cine a trait momentele de cosmar langa o persoana care ati zice an fata ca vrea sa te distruga dupa ce a profitat de naivitatea ta nu poti sai MULTUMESTI

Buna , din pacate eu nu stiam ca exista astfel de oameni...am stat 8 luni cu EL si am inceput sa vad comportamentul ciudat ..si ma facea sa cred ac eu sunt de vina , ca nu l inteleg, etc..si la un mom dat am inceput sa citesc , si sa vad cum se legau toate si atunci am inteles...pt ca nu puteam sa inteleg de ce eu sunt chiar asa defecta, in cond in care avusesem o relatie de 10 ani inaintea lui in care lucrurile au fost normale..Ideea este ca , in prezent continua sa se intoarca in viata mea, sa mi explice cat de mult am gresit eu si ca el a facut tot pentru noi dar trebuia doar sa l inteleg eu , si sa nu caut eu normalitatea aia ..ci sa ne cream normalitatea noastra :(..una peste alta , inca imi e greu sa i tin piept..stiu ca cel mai bine este ignore total ..o sa mi iasa si asta , pentru ca, cel putin am inteles ca este un om BOLNAV

Dacă ai întâlnit vreodată un astfel de bărbat, cel mai bun sfat pe care îl dau psihologii este simplu: nu te strădui să-l salvezi pe el. Salvează-te tu!

Si eu ma aflu intr-o relatie de genul pe care a descris-o initiatoarea acestui topic. Suntem impreuna de 15 ani, casatoriti de 5 si abia in urma cu 2 ani, din cauza unui soc legat de viata lui profesionala i s-a declansat o boala psihica. A avut 3 internari, pentru ca refuza tratamentul. De 3 luni iar sta fara tratament, si boala lui s-a indreptat spre paranoia. Tot ceea ce a descris initiatoare acestui topic, plus multe altele ii caracterizeaza viata . Bineinteles ca neaga boala. De o saptamana a plecat de acasa, fiind fortat de parintii mei, care abia acum au aflat ce se intampla cu el. Desi stiu ca e bolnav, ca nu va accepta tramentul, psihoterapie, tot sufar. A fost un om exceptional , si s-a purtat f frumos cu mine, pana la primul episod psihotic.Ma simt f vinovata , dar nu mai am energie. Nu imi accepta ajutorul, nu are incredere in mine. Nu intelege ca il iubesc foarte tare, dar nu pe omul care este acum, ci pe cel care a fost inainte de 2011. Imi este si foarte mila de el. Ma uit cu groaza la ce a fost si ce a ajuns.E foarte greu.

am si eu o situatie asemanatoare:( numai ca eu vreau sa ma despart ,nu-l mai suport.dar ma tem,caci el intotdeauna ma sperie ca nustiu ce o sami faca,ca o sa ma prinda pe drum si o sami para rau.
si credetima ca chiar e in stare.nush ce sa fac

si eu am trecut prin asa ceva de curand este ingrozitor

...traiesc si eu acum acelasi cosmar...cu o persoana identica in descrierea ta....parca sunt eu in locul tau... te rog..scrie-mi..cum sa dau de tine? simt ca m-ai putea ajuta..

..si eu sunt in aceeasi situatie. Dar eu doresc sa scap si nu pot pentru ca ma santajeaza emotional, ca se omoara si o sa-l am pe constiinta....
E bolnav.....dar nu ma intereseaza decat sa scap.

am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe























am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe?

am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe























am o situatie asemanatoare tu ce ai facut mai departe?

buna, haide sa vorbim in particular ce na ajutat pe mine sa depasesc o situatie poate ca la fel de grea ca si a ta ..ti-am vazut si postul anteriorm gasesti adresa mea daca dai clik pe pagina personala ...lasa-mi id-ul tau la acea adresa si vorbim .
numai bine!

Va scriu aceste lucruri pentru ca nu am cu cine sa vorbesc si in al doilea rand ca sa-mi confirmati niste banuieli voi cei care ati trecut prin asa ceva. O sa va explic mai pe scurt ce mi s-a intamplat: in luna februarie a acestui an am cunoscut pe cineva. Aceasta persoana era iubitul prietenei mele de la vremea respectiva. El este casatorit cu doi copii mari, cu functie si multi bani. Si eu sunt casatorita dar nu am copii si relatia mea nu merge atat de bine. Toate aceste lucruri le discutam cu prietena mea, respectiv iubita lui. Noi eram foarte bune prietene. Asa a aflat el de mine. Ea ii povestea toata viata mea iubitului ei. El o facuse dependenta de el, o vedeam cum sufera, uneori era fericita, alteori era foarte trista, el o suna mereu sa-i spuna ca o iubeste. Nu pricepeam de ce se poarta asa cu ea pentru ca ea doar il iubea. Era foarte important pentru el sa spuna mereu “te iubesc”. Ea parca era setata cand raspundea la telefon, in loc de “buna” spunea “te iubesc”. Ea era casatorita si a vrut sa divorteze pentru el. O coplesea cu cadouri si plecari pentru ca are foarte multi bani.
Ea ii vorbea lui mereu de mine pentru ca eram prietene bune. I-am starnit interesul si intr-o zi a spus ca vrea sa ma cunoasca. Am cunoscut un om atat de politicos si manierat, ca uneori ma enerva. Il admiram pentru felul in care se poarta si era atat de atent la toate detaliile. Ne invita mereu in oras la diferite intalniri, era foarte darnic, generos. Eu o luam asa ca pe o gluma, ca pe o joaca. Se arata foarte interesat de viata mea si de tot ceea ce fac eu. Imi ziceam…”uite, cineva caruia ii pasa de mine…” Cu timpul n-am mai vrut sa merg la toate intalnirile lor. Mi se parea aiurea ca apar eu, in peisaj, mereu. Nu aveam ce sa caut cu ei. El devenea foarte iritat. Si o punea pe ea sa ma sune sa ma convinga sa vin. Cateodata ma enervam foarte tare pentru ca nu pricepeam de ce insista. Eu stiam ca nu am nici o treaba cu el. Nu banuiam nimic. Nu ma uitam la el ca la un posibil partener. Stiam ca e cu prietena mea si gata.
De cand ma cunoscuse, am aflat ulterior de la el, se “indragostise” chipurile de mine. Mi-a adus flori de 1 si 8 martie…sub pretextul ca sunt cea mai buna prietena a iubitei lui. Nu mi se parea nimic ciudat. Daca toti barbatii ar fi ca el…imi spuneam in gand. Aflase cu foarte mare dibacie numarul meu de telefon si adresa de mail fara ca noi doua sa banuim ceva. El doar se folosea de ea ca sa ma atraga pe mine. O punea sa ma sune sa vin la intalnirile lor atunci cand vedea ca eu nu vreau sa vin. In mintea lui isi imagina mereu ca face dragoste cu mine dupa cum mi-a marturisit ulterior.
Dupa vreo 5 luni de relatie cu prietena mea, a parasit-o fara motiv in luna martie si el mi-a marturisit ce simte pentru mine. Mi-a spus ca pentru el increderea e de baza si ca prietena mea nu are incredere in el si e foarte posesiva, asta fiind motivul pentru care s-au despartit. Ne-am intalnit sub pretextul ca eu sunt prietena lor cea mai buna si sa-i ajut sa se impace. Nu banuiam nimic. Am fost socata sa aflu cat de mult “ma iubeste” el pe mine. Eu am refuzat sa mai am vreun dialog cu el. Era foarte nervos ca refuzam sa vorbesc cu el. Au inceput sa curga mailuri de iubire, telefoane, mesaje. Incepuse sa ma ameninte ca daca nu vorbesc cu el va afla prietena mea si sotul meu ca ne-am intalnit si ca are camere de luat vederi. Sau ca vine dupa mine la birou unde lucrez si ar fi bine sa-i raspund la telefon. Nu mai puteam sa dorm noaptea si in acelasi timp exercita o forta atat de mare asupra mea. Ma obisnuisem cu el in viata mea timp de 2 luni cat l-am cunoscut si cat am iesit toti trei. Nu mi-l puteam scoate din gand orice as fi facut. Admiratia mea pentru el s-a transformat rapid in iubire. M-am trezit indragostita iremediabil desi negam orice sentiment si fugeam de el. Evitam orice contact cu el. El continua cu mailuri kilometrice, telefoane, mesaje…la care nu raspundeam. Eram hipnotiozata parca. Am raspuns intr-un final la telefoanele lui sperand ca il fac cumva sa se opreasca. Ii explicam ca nu am ce sa caut cu el, ca niciodata nu mai avusesem o relatie extraconjugala si cu atat mai putin cu un barbat insurat. El parca innebunise. Greseala a fost sa ma mai vad o data cu el. Dupa care de atunci, am ramas impreuna. Ma facuse sa-l doresc cu toata fiinta mea. Si timp de 6 luni am avut o relatie cu el. Ma facuse dependenta de telefon la fel ca pe prietena mea, imi spunea mereu ca ma iubeste, ma si facea sa sufar pentru ca imi doream sa-l vad si brusc din fat - frumos atent si iubitor devenise rece, distant, plictisit.
In timp ce imi spunea ca ma iubeste si ma suna zilnic, se intalnea cu o alta femeie. Pentru ca asta era tactica lui. Pana intr-un final cand l-am
si vazut, i-am reprosat si mi-a strigat ca eu sunt nebuna si am probleme psihice. Ca el niciodata nu e vinovat cu nimic. Ca el doar ma iubeste si e numai cu mine. Imi spunea ca eu nu pot renunta la el pentru ca lumea s-ar prabusi in jurul meu daca el nu m-ar mai suna. Si chiar asa era. Eram dependenta de el ca de aer. Ii spuneam ca sufar, ca nu pot sa dorm, ca nu sunt nebuna. Ma suna zilnic sa vada cum ma simt si ma sfatuia sa am grija de mine ca trebuie sa-mi revin. Ma simteam atat de dezamagita si de folosita si de mintita dar nu puteam sa renunt la el. Au fost zile cand nu am putut sa merg la birou. In septembrie relatia s-a terminat brusc. Nu a mai sunat. I-am scris un mail in care i-am spus tot de gandesc despre el, ca e un mincinos si ca el are mari probleme si ar trebui sa mearga la psiholog. Mi-a spus prin mail ca l-am jignit foarte tare si ca sunt foarte posesiva si sufocanta si sa uit de el. Pana la urma era tot vina mea. I-am zis ca m-a facut sa sufar foarte mult si mi-a raspuns ca nu mi-a facut nimic. Mi-a facut el mie ceva? Abia acum mi-am revenit dar m-a facut sa-mi pierd increderea in mine total si am pierdut-o si pe prietena mea. As vrea sa discut cu ea sa-i explic toata povestea pentru ca ea nu stie nimic din toate astea. Nu stiu cum s-o fac. Ce credeti despre toate aceste lucruri? Si ce as putea sa fac in legatura cu prietena mea?

http://www.artdevivre.ro/ce-te-faci-cand-iubesti-un-psihopat/

http://m.ziare.com/life-style/psihopatii-sunt-printre-noi-cum-ii-recunosti-1156163

http://m.adevarul.ro/life-style/dragoste-si-sex/te-ai-indragostit-psihopata-semnele-trebui-sa-ti-dea-gandit-1_52a5ba84c7b855ff56925c86/index.html