Mama la 17 ani raspuns medic

Domnule Catalin spuneti ca sunteti tata a 2 fete.Ce ve-ti face dv daca maine una din fetele dv ar fii in situatia acestei fete de 17 ani si insarcinata?o ve-ti da afara din casa?o veti lasa sa se milogeasca?fara bani fara nimic? va intreb atat de bn ati educat dv fetele? dar nu stati sa va ganditi umpic?noaptea va culcati atat de linistit ca fetele dv sant cele mai bune si au primit cea mai buna educatie?va intreb oare una din fetele dv nu ar putea fii la fel ca aceasta fata? ganditiva numai umpic si ve-ti ajunge la concluzia ca in casa are cea mai buna educatie dar pe strada dv nu stiti ce fac ele asa ca nu este bn sa judecam pe altii de faptul ca nu a stiut sa-si educe copii.

sunt de parere ca ar trebui sa vb cu ea inainte sa fie prea tarziu...poate constientizeaza ca e prea devreme un copil acum. eu am facut un avort la 17 ani, nu am simtit nimic, nu am nici un fel de urmari, doar constiinta un pic, dar compensez acestu lucru ajutand foaarte multi copii. momentnat sunt in anul 3 de facultate, nu imi pare rau deloc de alegerea facuta. pe de alta parte, oricare va fi decizia fetei d-voastra va trebui sa o intelegeti si sa o sprijiniti

nu e singura fata care are un copil la o astfel de varsta. colega mea de bancaa ramas insarcinata in clasa a 10, a nascut dar si-a terminat si scoala. ea si tatal copilului sunt impreuna si acum. asta e! fiecare ne alegem astfel de responsabilitati, alegem sa fim parinti, poate cand nu este cazul, dar, ce pot spune, ajutati-o, sprijiniti-va copilul acum cand are nevoie de dvs., acum cand ii puteti impartasi din experienta dvs., nu o lasati sa se indeparteze, puteti fi prietena ei cea mai buna, de care ea are acum nevoie, mare nevoie. corpul ei trece prin transformarile specifice unei femei insarcinate, pe care ea nu le cunoste si nu stie cum sa le abordeze. ce sa va spun? am prietene care au facut avorturi si acum isi doresc copii, unele sunt insarcinate, altele plang ca nu pot deveni mamici.
eu nu m-am hotarat sa am un copil desi am 24 de ani, poate ca inca nu sunt pregatita psihic, dar ma gandesc ca daca as fi ramas insarcinata parintii mei m-ar fi sprijinit. ei isi doresc un nepotel mai mult decat imi doresc eu un copil.

Buna!
Liceul, il poate termina pana cand naste. Facultate...are timp sa faca. Sau sa pun altfel problema: am 25 de ani, am terminat doua facultati si nu am copii. Nu sunt implinita sufleteste pana nu am copii. Credeti ca facultatea nu se poate face cu copil acasa? Va inselati! Am prietena care a ramas insarcinata in anul 1 la medicina, iar in anul 4 a ramas gravida cu al doilea copil. Da, era si este maritata. Da, a terminat facultatea si a facut si rezidentiatul (6+6 ani). Deci, se poate! Foste colege de-alea mele de liceu, acum au 2 copii deja si toate au facut o facultate! Facultatile din ziua de azi se fac usor, sa nu credeti ca daca faceti o facultate sau doua ati scapat de grija banilor (asa cum zicea cineva intr-un mesaj mai sus). Am prieteni care au terminat doar liceul si castiga exagerat de bine...pentru ca au stiut sa se descurce si sa se implice....Oricum tara aceasta nu ne ofera prea multe sanse...Cu ajutorul mamei si al familiei, poate sa creasca relativ usor copilul. Conteaza foarte mult ca familia (adica dumneavoastra) sa fie alaturi de ea!
Daca va regreta alegerea facuta? Da, vor fi momente cand va regreta, pentru ca oricare dintre noi regretam actiuni din trecutul nostru! Daca va face avortul, va regreta faptul ca l-a facut! Oricare va fi decizia, va avea momente cand va regreta alegerea facuta. Nu puteti sa o obligati sa faca un avort, pentru ca, cu toate ca sunteti mama ei, nu puteti lua decizia finala in ceea ce priveste corpul ei! Exista sanse ca ea sa nu mai poata avea copii, dupa acest avort. Sau, sa aiba nevoie de diferite tratamente pentru a putea face un alt copil. Sau, in urma unui avort, sa ramana marcata pe viata si viata ei sa se schimbe total! Este decizia ei! Intr-adevar, sunteti intr-o stare de soc! Si mama mea, daca era in locul dumneavoastra, cred ca cel putin o saptamana nu avea putere sa se ridice din pat de la atata plans, dar cu siguranta ca nu mi-ar fi cerut niciodata sa fac un avort! M-ar fi ajutat si m-ar fi facut sa inteleg ca responsabilitatea copilului este a mea, i proportie de 100%. Nu stiu tatal copilului cat de mult vrea sa se implice, dar trebuie dicutat si acest aspect.

Am 18 ani si un baietel de aproape 9 luni.Si eu am ramas insarcinata intentionat, iar acum sunt cea mai fericita persoana de 18 ani. Da, este greu dar a avea un copil este cea mai mare realizare pe care o poate avea cineva. Imi iubesc copilul si nu as schimba pentru nimic in lume ceea ce am facut, vom creste impreuna cu ajutorul parintilor mei care ma ajuta, ma sustin si ma iubesc ca si inainte, iar pe nepotul lor il adora. La anu, cand puiul va avea un an si jumatate voi reincepe scoala si nu pentru ca ma obliga ai mei ci pentru ca asa imi doresc.
Este important ajutorul dumneavoastra pentru ea, copilul probabil il va pastra oricum ,dar din proprie experianta va spun ca parintii fac diferenta dintre o mama buna, si o mama foarte buna. M-as fi descurcat fara ajutorul lor, dar poate nu la fel de bine.

Sigur ca nu este placut sa ramina insarcainata la virsta de 17 ani si nemaritata,un pacat crestin,dar daca tot sa intimplat ,adica a vrut intentionat sa nu mai faca inca un pacat omorindu-l.Bucurati-va impreuna cu ea,sprijinit-o sa continue scoala si o veti ajuta in cresterea copilui.Eu imi doresc un copil si nu-l am de mai bine de 6 ani ,deci bucurati-va ca veti fi bunica chiar si asa.....

De ce o mama pune mai presus de toate niste conventii civile,sau "ce zice lumea "sau "vai copilul meu nu e in randul lumii",daca e deja insarcinata nu-i mai produceti emotii ganditi-va la sanatatea ei si a pruncului ei,rugati-va pt ea si pt dvs.daca v-ati gandit la avort si implicati-va ca o MAMA ce sunteti,prin asta va dovediti a fi o mama buna si puternica sustinand-o nu incurajand-o la crima de dragul societatii.
Doar Dumnezeu ne e aproape nu societatea,la El alergam cand suntem bolnavi si necajiti si acum ar trebui sa-i multumiti ca nimic nu se infaptuieste fara voia Lui.
Numai niste oameni egoisti si inconstienti v-ar sfatui s-o indemnati la crima,nici cu gandul sa nu mai ajungeti la solutia asta ca va veti pierde propriul copil.
Fie ca Bunul Dumnezeu sa va lumineze si sa va ajute !

Stimate Doamne / Domnisoare,

1. Nu mai dramatizati atat: nu exista Dumnezeu. Daca ar fi existat nu ar fi murit atati copii frumosi si nevinovati de tot felul de boli cumplite in primii ani ai vietii sau mai tarziu, in floarea vietii. Este opinia mea si mi-o asum. Biserica a fost inventata sa controleze masele si este cea mai mare forma de evaziune din lume. Punct.

2. Folosirea prezervativului este foarte frumos evitata si contrabalansata prin pilula de a 2-a zi. Asta daca este sa vorbim tehnic.

3. Asa cum bine a spus cineva mai sus: este o forma de razvratire din partea fetei, o clipa in care si-a pierdut ratiunea. Trebuie ajutata sa nu continue. Lucrurile in viata trebuiesc facute intr-o anumita ordine: copilarie, adolescenta, scoala, studii, profesie, relatie, si tot asa. Cand strici echilibrul asta, totul in jurul tau se darama sistematic. V-o inchipuiti pe fetita dvs de 17 ani stand cu copilul in brate prin spitale (cand apar probleme inerente), cand alte colege de varsta ei abia merg la Balul Bobocilor si se bucura de fiecare clipa a tineretii ? Nu vi se pare ca abia atunci va avea de suferit ?

4. De condamnat sunteti si dvs pentru ca ati scapat-o de sub control. Parintii completeaza in "registrii" din mintea fiecarui copil, de mic. Acum este prea tarziu. Ca parinte, trebuia sa anticipati acest lucru si sa verificati in orice moment unde va este copilul. Dar de condamnat este si pustanul care a lasat-o gravida si care viseaza verzi si uscate pana vor da amandoi de realitatea cruda din jurul nostru: dificultatea de a convietui cu parintii, lipsa unei locuinte, lipsa unui job bine platit, cheltuielile legate de un copil, chinurile cresterii, toata copilaria lor care ia sfarsit tocmai atunci cand ar fi trebuit sa inceapa, etc.

5. Cineva spunea mai sus sa o lasati pe fata sa se simta matura. La 17 ani matura ???? Matur devii cu timpul, dupa ce te lovesti de multe, stimata doamna. Este un proces complex pe care ea tocmai vrea sa-l testeze. Un pic prea devreme.

Sfatul meu: detasati-va in aparenta de aceasta problema si lasati-i impresia ca ea va lua decizia finala.
Daca va continua pastrand sarcina, sa nu va mire faptul ca intr-o zi va va lasa copilul in brate, coplesita fiind la varsta ei de greutati, si va pleca prin Spania cu un alt "mandru" care ii va suci mintile.
Acum si Atunci, stimata Doamna, cine va avea cel mai mult de suferit. Ea ? Dvs ? Tatal ? NU. Stiti care este raspunsul....

Domnule Catalin.In primul rand Dumnezeu exista chiar daca mor atatia copii nevinovati nu este din vina lui DUMNEZEU sa stiti ci din vina oamenilor.Vad ca insistati foarte mult pe "copilarie" se para ca dv ati avut o copilarie fericita cu de toate,dar nu toti suntem la fel.Eu am inceput sa lucrez la 16 ani si mergeam si la scoala,dc spuneti ca nu va mai stii ce inseamna copilaria? sunt fete la 17 ani care voi barbatii va uitati dupa ele pe strada si clacsonati fara rusine, fara sa va ganditi ca are 17 ani si este ca si copilul vostru dar asta nu se mai vede,sunt fete la 17 ani care sunt p***atuate la cere barbatii merg si isi bat joc de ele la aceste lucruri nu va ganditi? unde este copilaria acelei fete? Si sa stiti inca ceva eu nu insist atat de mult pe tema copilariei pentru ca eu chiar daca am muncit tot asa a trecut vremea ca tot asa mergeam si la scoala. Inca o data va spun Dumnezeu exista si va exista mereu chiar daca noi oamenii de multe ori nu vrem sa vedem ca exista.Iar in ultimul rand sa va ganditi in fiecare zii si sa va rugati ca una din ficele dv sa nu va puna in aceasta situatie si sa nu fiti atata de inrait sa o convingeti sa faca avort caci avortul este o "crima" in cazul in care nu stiati.

Offfff cate disensiuni ,necredinta si lipsuri la un singur loc.nu cred ca cineva vreodata poate sa controleze un copil non_stop ...de obicei cand aratam cu un singur deget spre cineva ,toate celelate 4 sant indreptate spre noi ,asa ca nu cred ca e cazul sa acuzam aceasta mama de nimic .....nu putem lua oamenii la kilogram ......santem dfiferiti ,gandim altfel ....fiecare crede ca detine adevarul absolut dar nu e asa .pt dnul Catalin ...dzeu exista si este exact acolo unde era atunci cand fiul lui murea ,atarnat pe cruce pentru pacatele fiecaruia dintre noi .....asta este o mare dovada de iubire fata deoameni doar ca unii din noi nu vedem .nimeni niciodata nu a facut asta pentru omenire .este la indemana fiecaruia sa cunoasca adevarul doar citind macar odata in viata ...biblia unde putem sa vedem exact cum stau lucrurile . .este la indemana oricui sa ilc unoasca ...doar daca isi doreste ...biblia spune ;ma veti cauta sima veti gasi daca ma veti cauta din toata inima''''....de ce ne mai miram ca numai exista respect fata de semeni, atata ura si dezbinare ,divorturi la moda ,decizii gresite luate din multa nestiinta.din tot ce a creiat dumnezeu ....spune ca pe om l-a iubit cel mai mult.asa ca poate mai e cate ceva de invatat si apoi sa dam sfaturi sau verdicte .pentru dvs doamna si fica dvs va doresc multa sanatate si putere de a lua o decizie inteleapta sub calauzirea bunului dzeu .

Shalom!! Sfatul meu este sa nu te necajesti ca nu ai copii inca,eu plangeam zii si noapte ca nu aveam un copil si sotului meu ii erau dragi si eu nu puteam face.Dar sa stii ca eu m-am rugat la Dumnezeu cu toata credinta iar dupa cativa ani de incercari am ramas insarcinata cu baietelul meu Ruben-Emanuel, Dumnezeu imi vorbise inainte si mi-a spus ca imi va darui un trandafir dar am fost pusa la incercare de El, iar eu am asteptat pana in ziua in care am aflat ca sunt insarcinata iar atunci si acum ii multumesc Domnului pentru binecuvantarea pe care mi-a dato.Icredete in domnu si vei vedea ca el iti va raspunde la cererile tale.Dumnezeu va lucra si iti va darui si copii.Ma rog ca Dumnezeu sa asculte cererile tale si sa te faca pe tine si sotul tau fericiti daruindu-ti copilasi.Dumnezeu sa te binecuvinteze.

Dianna,nu are rost sa aruncam cu noroi unii in altii,eu zic mai bine sa-l ajutam pe dl Catalin sa IL caute pe Dumnezeu si atunci isi va da seama unde a gresit.Ideea aici a fost ca aceasta mama disperata avea nevoie de sfaturi si nu de evaluari si etichetari...,dar de la nevoia de sfaturi s-a ajuns la altceva,eu zic mai bine sa o incurajam si sa ne rugam pt ea ca Domnul Sfant sa-i dea putere,sa o/le intelepteasca sa ia decizia corecta.Domnul sa va binecuvinteze!

Dumnezeu ne uneste puterile si impreuna vom reusi sa dam de gol pe satana si sa nu mai locuiaca intre noi.Slavit sa vie El in veci caci avem un Dumnezeu bun si adevarat.Dumnezeu lucreaza prin copii Lui caci el este viu iar cine nu stie inca si nu a ajuns sa-l cunoasca sa stiti ca Dumnezeu este Calea Adevarul si Viata,cine il va primi pe Isus in inima lui va avea viata vesnica.

Catalin,
1. Daca tu nu crezi in Dumnezeu asta nu inseamna ca El nu exista. Este cel putin pueril sa fii atat de sigur ca nu exista...daca ma gandesc mai bine la conceptiile tale de viata, inteleg ca asa este de fapt mult mai confortabil - daca nu exista Dumnezeu faci TOTUL dupa capul tau, iti permiti orice si te mai si autointitulezi un fel de "dumnezeu" (sau "auto-divinizezi") emitand afirmatii cu iz de adevar absolut de parca te-ai nascut tu primul om din istorie atotstiitor, detinatorul tainelor vietii. Poate copiii aia frumosi mor in chinuri pentru a spala pacatele unora care s-au razvratit impotriva Lui Dumnezeu, pacatele grele a celor care nici macar nu s-au cait - cuvantul Lui aduce lumina in multe din aceste cazuri. Altele raman taine. Asta e credinta. Si credinta nu are a face cu politica ci cu morala intima a fiecaruia, cu abandonul in voia si Cuvantul Celui care este mai presus de noi.

2. Habar n-ai (sau ai dar nu-ti pasa) ce efecte adverse pe termen lung au pilulele de a doua zi... pe care le oferi perfect inconstient ca alternativa a prezervativului. Mai studiaza, e adevar pur stiintific, medical, nu i se face reclama (ca, de! cine ar avea interese) dar acest adevar incepe asa: UNA bucata doza pilula de a doua zi contine hormoni sintetici cat produce organismul uman in mod natural IN DOI ANI. De aici poate deduci singur, sau cauti in continuare ca sa nu lungesc mesajul cu prea multe detalii medicale care oricum sunt azi usor de gasit. Dar oricum, poate nu era prea greu sa te intrebi de ce medicii recomanda ca aceasta pilula sa nu fie folosita in nici un caz de mai mult de 3 ori pe an? + mai are si efect abortiv + nici macar nu e sigura (am o prietena care a ramas insarcinata folosind acest gen de pilula si ghici ce? sarcina patologica...uuu, banuiesc ca nu mai e nevoie de detalii). Deci TE RUGAM, nu ne mai da sfaturi ... fiind atat de evident si grav NEINFORMAT in domeniu.

3. "trebuie AJUTATA sa nu continue"? cine te crezi tu sa numesti ajutor omorarea unui copil in pantecele mamei lui, cand mama si-a manifestat clar dorinta de a pastra copilul? cine pe cine ajuta? copilul inteleg eu nu e ajutat ci omorat, mama nici atat, ci doar manip**ata si asa cum foarte bine au spus unele doamne, "ucisa" in parte de "solutia" avortului. A...si poate TOCMAI de aia mor apoi "acei copii frumosi de boli grele"...pentru ca parintii lor au ucis pe toti cei ce ar fi trebuit sa apara inaintea lor, asa ca sa corespunda planului lor "scoala, profesie, relatii etc" si nu planului Lui. Asa ne-am obisnuit noi oamenii, ignoram Cuvantul lui Iisus si apoi daca se intampla sa ne ajunga judecata deducem extrem de inteligent (si confortabil ) ca Dumnezeu nu exista, pentru a ne putea continua linistiti viata in desfrau si a pune tragedia pe seama "intamplarii" (apropo, si anticonceptionalele sunt ABORTIVE, informeaza-te).
4. si 5. Comentariile tale de la punctele 4 si 5 sunt cel putin inutile. Acuzi in stanga si-n dreapta niste oameni despre care nu stii nimic si faci iar previziuni ca o vrajitoare in cafea, stii tu ce o sa le rezerve viata, desigur, doar tu esti acel "dumnezeu" necunoscut. PE SCURT: NU AI DE UNDE SA STII cum va fi viata lor ac***a un copil, cum si cand se vor maturiza ei! Ca exemplu, EU am trei copii (!) doi nascuti si pe al treilea in burtica, facuti unul dupa altul (am 26 de ani), cand am ramas insarcinata cu primul: nemaritata, studii nefinalizate, la al doilea sotul inca nu-si gasise un serviciu din care sa ne putem intretine. Ne-am pus nadejdea in Dumnezeu si cu putin inainte sa nasc si-a gasit in plina criza un job excelent din toate punctele de vedere (face ce-i place intr-un colectiv cum rar intalnesti, pe un salariu exceptional in Romania). Mi-am incheiat facultatea cu nota f buna si am si intrat la master - la buget. Avem liniste, bucurie, sanatate, iubire si peste toate astea si 3 comori desavarsite care ne implinesc sufletul. Sa mai zic si ca relatia cu sotul este asa cum suntem noi invatati ca exista doar in filme? ei bine exista, si TOATE astea au fost posibile doar cu Dumnezeu si de cand ne indreptam spre EL. Asta cu tot ce presupune, nu doar asa din glas ca suna bine, ci respectandu-i cuvantul, spovedindu-ne, participand la Sf Liturghie. Eu am TOTUL de cand m-am intors la El, incearca si tu, poate nu o sa ti se mai para "realitatea" asa "cruda" si nici copiii pe care ii ai asa niste poveri de-i sfatuiesti pe altii sa avorteze.
Din nou faci previziuni aiurite si nefondate si peste toate mai si invoci ca asa-zis motiv nobil pentru avort - suferinta copilului. Josnic si ironic...atunci mai bine sa-l omoare, nu? Eu am crescut fara tata o vreme, apoi cu unul vitreg care ma batea in loc de desert, am fost abuzata sexual in frageda copilarie si traumatizata sever in adolescenta. Si nu am nici macar un moment din viata mea in care sa-mi fi dorit sa ma fi avortat mama "ca sa nu sufar". Suferinta e parte din viata...ghici ce! asemeni si BUCURIA!
Sfatul meu: ascultati la Cuvantul lui Iisus, Dumnezeu ne iubeste pe toti si toate capata sens si valoare cand esti pe drumul spre El. Avortul este o razvratire impotriva lui Dumnezeu, o crima, o cale a pierzaniei si o condamnare la suferinta pentru toti cei implicati: parinti, bunici, partasi, rau-sfatuitori...

Am dat-o in balaceala acuma. Bine, fie ca voi. Faceti ce stiti si ce va spune Dumnezeul in care credeti. Va respect atitudinea. Eu unul nu cred in el si este dreptul meu. Sunt ATEU si o recunosc, nu sunt fariseu. Multi alti "crestini" se inchina la o cruce si dupa ce ies de acolo nu respecta nici jumate din cele 10 porunci. Ce va da dreptul voua sa vorbiti asa ? Fiecare cu credinta si principiile lui. Punct.
Va doresc multa sanatate si inspiratie in luarea celei mai bune decizii pentru copila despre care deja ne certam acum.

(PS ma uit la toti cei care au postat azi, cat de inveninati vorbesc !!!! Oare asa ati invatat de la Dumnezeu ? Sa varsati atatea cuvinte grele si atata URA ? Voi sunteti aceia care vorbiti atat de frumos despre credinta si bunatatea date de Dumnezeu ?

uof...atatea certuri si povesti cand biata femeie voia doar un sfat...sa va spun ceva: sunt de acord cu Catalin. poate ceea ce spune el acolo pare dur si inuman, dar are dreptate. ganditi-va un pic. m-am certat cu ai mei si am plecat de langa ei la numai 16 ani jumate. inevitabil, am renuntat la scoala in ideea ca "o voi relua anul viitor". dupa ceva timp m-am indragostit de un baiat care a avut grija de mine si m-a tinut cu picioarele pe pamant. relatia noastra a durat 2 ani jumate. dupa primul an, pe la 17 ani jumate, am ramas gravida. eram disperata. nimeni nu ma incuraja sa pastrez copilul, toata lumea spunea (ca si Catalin) ca trebuie sa le fac pe toate la timpul lor, desi eu imi dadusem deja "ordinea" peste cap. prietenul meu de atunci imi spunea ca nu poate fi tata, ca suntem prea tineri, fara scoli terminate. parintii mei nici nu voiau sa auda de o asa p***ae. in momentul ala uram pe toata lumea. nimeni nu ma ajuta. am mers la doctor si am facut avort. nu o sa spun ca ma bucur. inca ma mai gandesc la pacatul comis si inca mai sufar. rana asta nu se va vindeca niciodata. dar in timp ce colegii si prietenii mei isi terminau liceele si (asa cum a zis si Catalin) se distrau, se duceau la baluri si ieseau in cluburi, eu ma duceam la munca si cand ajungeam acasa ma apucam de spalat, de gatit si de smotruit...
ii multumesc lui Dumnezeu (si mi-e indiferent daca exista sau nu) ca acum, dupa aproape 6 ani, am o relatie frumoasa (si nu, nu cu omul iresponsabil de atunci), am un barbat care ma iubeste, ies in oras, ma distrez, calatoresc...simt viata asa cum poate nu as mai fi avut ocazia sa o simt daca as fi avut un copil...iubesc copiii si sunt nerabdatoare sa ii am pe ai mei, dar...asa cum spuneam mai sus...toate trebuiesc facute la timpul lor...iar tanara de care este vorba la inceput...este mult prea mica sa faca asa ceva si cu siguranta va regreta peste cativa ani cand se va intalni cu diversi prieteni si ii vor povesti pe unde au fost si ce au mai facut...nu o va spune tare, insa in sinea ei va sti ca a avut sansa asta si a ratat-o...
iar tatal copilului...sper sa fie langa ea si sa o sustina...daca nu, draga mamica, iti dau un sfat : strange-l de gat!
v-am pupat pe toti.
p.s: vizavi de scoala...am 22 de ani si sunt a 12-a la fr. colegii mei au terminat de 3 ani liceul...raspundeti voi la intrebarea : "cum ma simt cand ma intalnesc cu ei" sau pur si simplu cand ma intreaba cineva care aude cati ani am "la ce facultate sunt", iar eu spun ca sunt la liceu...