Concurs: Care este cea mai buna varsta pentru a avea un copil?

aaa si mai vreau sa-ti spun :o mamica poate fi fericita si emotionata cand afla ca e insarcinata si din intamplare fara sa astepte luni de zile,:eu nu-i voi spune copilului cum am ramas insarcinata ,de ce...!!amintirile cu el de povestit sunt din momentul cand am aflat nu cum am ramas pt ca nu cred ca l-ar interesa asta

Parerea mea este ca, cel mai bine este pentru o femeie sa devina mama cat mai timpuriu, la varsta de 19-22 ani daca se poate. Mai ales daca si parintii si socrii ei sunt (relativ) tineri si in putere, astfel incat sa poata apela la ajutorul lor din plin.
Cresterea unui copil este o activitate foarte solicitanta, o femeie (un cuplu) tanar se adapteaza mai usor situatiei, in plus poate beneficia de ajutorul bunicilor copilului mai mult, ma repet acum, astfel incat poate sa beneficieze mai des de intimitate, copilaria nu se termina obligatoriu in momentul cand ai devenit parinte, ba chiar dimpotriva, eu sustin ca cei care devin la o varsta mai mica parinti se inteleg mai usor cu copii lor si pot chiar sa mai "copilareasca" prin ei, adica macar sa se bucure mai mult de bucuriile si poznele lor, decat face unul care devine parinte la o varsta mai inaintata.
Sustin deci ca varsta optima ar fi 19-22 ani, f.buna pana la 25 ani, buna pana la 28, potrivita pana la 32, dificila dupa.
O alta problema, ganditi-va ca copii vostri se nasc cand aveti 30-35 de ani, si copii lor pe la aceeasi varsta. Veti deveni bunici pe la varsta 60-70 ani, cand voi aveti nevoie de mult ajutor, si va fi mult mai greu sa oferiti ajutor copiilor vostri. O colega de-a mea are grija de baiatul ei, care are catre 14 ani, si de mama ei paralizata, si de tatal ei care a fost bolnav de cancer si face tratament cu citostatice. Nu zic ca nu se poate ca cineva sa nu sufere astfel de boli la orice varsta, dar riscul de boala, nevoia de ingrijiri speciale, tratamente, etc. creste cu varsta, si asta este o povara in plus pe care cineva care isi doreste copii trebuie sa o ia in considerare.

Pentru mine si sotul pot spune ca varsta optima a fost dupa 34 de ani, ma simtem ca la 25 de ani. De ce asa ? Pentru ca puiutul meu Edy, atunci a vrut sa vina si "ne-a facut sa-l dorim in viata noastra". E un scump, o minune de baiat, zilnic ne surprinde placut cu cate ceva.
L-am dorit pe acest pui, la trei ani dupa casatorie, exact cand am inceput sa simtit ca ne lipseste ceva, nu ceva material (inca stateam cu chirie) sau obiect, ci ceva care sa faca zgomot, galagie, ceva care sa strige "mamicuta mea, taticutul meu, va iubesc", un suflet. Poate nu aveam noi casa noastra, insa din toate celelalte puncte de vedere, cele mai importante cred eu, psihic si biologic, eram pregatiti. Sotul meu isi dorea foarte mult un copil, eu eram inca nesigura pentru ca imi doream sa pot oferi mai multe bebelusului, inclusiv confortul camerei lui, dar mereu cand vedeam copii razand imi puneam dorinta sa raman insarcinata si eu. Si am ramas. Edy e cea mai mare realizare a mea.
Fiecare femeie hotaraste impreuna cu partenerul cand e timpul pentru a face un copil si, desigur, varsta difera, fie ca e 17/18 ani , 25/27 ani, 30/34 ani sau chiar 40 sau poate mai mult de 40. Cel mai important este sa ne dorim acesti pui cu adevarat, sa le oferim multa dragoste, sa-i iubim neconditionat, sa-i ajutam, sa-i aparam si sa le fim alaturi.

Varsta cea mai buna e aceea decisa de noi parintii cand suntem pregatiti din toate punctele de vedere, psihic, maturi, realizati material, avem o casa un sa-i putem creste. Poate fi 25-27 de ani sau 42 de ani sau, 65 de ani cu exceptii, noi hotaram nu altcineva ca doar noi ii crestem frumos, ingrijim si iubim. Nu conteaza varsta cand ii facem important e sa-i avem sanatosi si noi parintii sa fim sanatosi si in putere sa-i crestem oameni mari, sa avem capacitate intelectuala sa-i educam bine si sa-i indrumam spre bine in viata .

Atunci cant poti sa-i oferi un minim de confort si liniste si sa constientizezi ca a da nastere unui copil nu înseamna efortul suprem, suprematia o detine educatia si sa ai în vedere ca pentru o dezvoltare psihica normala copilul are nevoie de foarte multa dragoste.Varsta cea mai buna e aceea decisa de noi parintii cand suntem pregatiti din toate punctele de vedere, psihic, maturi, realizati material, avem o casa un sa-i putem creste.

pop50142007 e usor sa dai copy/paste pentru ati sustine o parere ? Ai in comentariul tau parerea mea proprie si personala! Josnic !

Personal eu am ramas insarcinata cand aveam 24 de ani si cred ca a fost momentul perfect.Cand esti tanar ai mai multa rabdare pentru un copil iar eu imi doresc sa-i fiu alaturi cat mai mult timp.Am inteles ca din punct de vedere medical pana in 35 de ani e bine sa ai copil dar nu mai devreme de 18 ani pentru ca corpul nu e suficient de pregatit pentru bebe.Dupa 35 de ani intervin riscurile : sindrom Down etc.

Daca e s-o luam strict din punct de vedere al timpului, niciodata nu e timpul potrivit pentru copii: mai facem un masterat, un doctorat, vrem o cariera stralucita, pe urma vrem sa ne luam o casa, daca avem sa o remobilam, vrem sa ne plimbam, sa calatorim, sa ne bucuram de viata, si apoi intotdeauna apar motive de a amana momentul de a face copii. Cred ca pana la urma e o chestiune de cat de pregatita esti si cat de mult doresti sa fii mama. Fiecare situatie are particularitatile ei. 1.varsta (primul copil nu mai tarziu de 30-32 de ani - gravidele dupa aceasta varsta sunt deja "gravide cu risc");
2.sanatatea (sanatatea copilului incepe cu sanatatea mamei);
3.cadrul social (inainte/dupa casatorie);
4.cadrul material (un copil nu poate fi crescut numai cu dragoste);
5.cadrul profesional (maternitatea nu poate fi amanata pana in momentul de varf al carierei, ci trebuie "strecurata" cumva printre pasii spre ascensiune)
Un copil nu e o povara, el te invata ce inseamna cu adevarat sa ai o responsabilitate, ce inseamna a fi cu adevarat implinita ca femeie. E o vb romaneasca- nu lasa pe miine ce poti face azi-e adevarat, nu trebuie sa aminam momentul atunci cind vom fi pregatiti, ce inseamna sa fii pregatit? din ce punct de vedere? material? bani nu or sa fie niciodata de ajuns, tot timpul le gasim o utilitate, facturi vor fi mereu de plata, parfumuri, haine, bijuterii, etc., ne vom dori mereu. Eu toata viata am visat la momentul in care voi fi mama.Am asteptat mult acele clipe, m-am casatorit mai tirziu, iar fetita a venit dupa mult timp, cind pt noi nu mai ramasese decit un vis frumos. De ce?\\pt ca si la noi"nu era momentul" , iar cind am considerat ca a venit momentul Dumnezeu ne-a aratat ca nu e cind vrem noi ci cind considera El ca meritam acest dar. Nimic nu se compara cu clipa cind iti spune MAMA pt prima data, am trait acest sentiment acum 2 luni, m-a strigat asa de frumos ca am crezut ca lesin. Nu mai spun de sotul meu cind i-a zis tata era galben ca o luminare.

Un copil iti schimba viata.Categoric. Orice varsta ai avea pare sa nu fie de ajuns cat sa poti fi un parinte bun... Adica totul se intoarce cu susul in jos - ca de exemplu in casa: toate lucrurile periculoase puse in cutii, tot felul de dispozitive pe la sertare, usi, colturi de mobila, frigider..etc. Noi am lipit si tot felul de lucruri prin zonele in care topaie mai mult ca sa nu se loveasca.
Apoi tot programul zilnic ni-l facem in functie de programul fetitei.
Pentru cei care nu au copii lucrurile acestea par total negative. Dar nu este asa. Veti vedea,la timpul potrivit, ca poate fi chiar distractiv. Ca regulile noi iti pot fi chiar si tie folositoare: vei avea poate un program - pe care inainte nu il aveai- cum ar fi de mese, de somn, de iesit in parc. Statul cu copilul este foarte placut. Te relaxeaza, afli chiar si tu lucruri noi odata cu el....
...Si ceea ce este cel mai important este: multumirea. Multumirea ta ca om. Ca ai un pui al tau de care esti foarte mandru. Ai o noua fericire in suflet. Si este zilnica. Nu mai trece. Simti ca ti s-a umplut sufletul. Ca esti multumit. Ca ai o mare realizare. Cand vezi cum evolueaza esti pe zi ce trece ti se pare mai frumos: primul zambet catre tine ti se pare o minune, apoi cand rade copilul razi si tu - din suflet, cu bucurie; cand iti spune primele cuvinte ti se pare ca e cel mai inteligent copil - si e al tau -; cand incepe sa danseze e pur si simplu minunat si nu mai spun cat de haios. Pe zi ce trece simti ca ai mai realizat ceva...Noi am ajuns la varsta fetitei noastre de 2 ani. Doar pana aici va pot spune din experienta noastra....Si abia asteptam ziua de astazi, de maine....
Recomand tuturor sa faca copii atunci cand o simt….Iar cat de pregatiti sunt isi vor da seama exact atunci cand se va intampla : dar eu va spun atat : sunteti cu siguranta pregatiti…de la 18 ani oricand…

Cand am aflat ca sunt insarcinata a fost o mare bucurie pentru amandoi.Adevarul este ca nu ne asteptam sa primim un nou membru in familie.Atunci amandoi ne luptam sa avansam in cariera,sa ne facem un rost al nostru.Nici nu ma gandeam sa fac un copil.Nu ma simteam pregatita pentru acest pas.
Cand am vazut cele 2 liniute s-a intamplat ceva magic:o fiinta crestea in pantecele meu si dintr-o data toate prioritatile mele s-au schimbat.Mi-am dat seama ca la job pot sa deleg din taskurile mele,ca mai exista si alti colegi care pot face o treaba la fel de buna ca si mine,ca o casa poate fi renovata si pe parcurs , ca trebuie sa ma concentrez mai mult pe starea mea de sanatate, sa pot oferi un start bun in viata baietelului meu.El a devenit centrul universului nostru si tot ce era important pentru noi pana atunci si-a pierdut din valoare.
Cand am facut testul cromozomial aveam 28 ani si atunci am inteles ca ar fi fost mai bine sa fac un copil mai devreme,cand materialul genetic este puternic ,iar genele transmise sanatoase.Medicul m-a asigurat ca totul este ok si ca voi avea un baietel sanatos.Si asa a fost.Alex este un baietel vesel,frumos si sanatos.
Un copil este o binecuvantare pentru orice femeie.Nu cred ca suntem cu adevarat pregatite pentru aceasta transformare pana aceasta nu se intampla.Totusi nu pot sa sustin sarcinile la varste extreme (sub 20 de ani sau peste 45 de ani).Cand esti foarte tanara nu esti pregatita emotional si financiar pentru a primi un copil in viata ta(si totusi am vazut mamici foarte tinere care cu putin ajutor reusesc sa fie adevarate exemple),iar peste 45 de ani este un risc major atat pentru mama,cat si pentru fat.
Nu inteleg ultima moda a gemenilor.Femei care fac tratamente de stimulare ovariana doar pentru a avea sarcini gemelare.O sarcina gemelare prezinta multe riscuri pentru feti,printre care si posibilitatea de a naste inainte de termen.

Eu consider ca varsta ideala in a aduce pe lume un copil este atunci cand atat mama cat si tatal au depasit faza copilariei si sunt maturi indeajuns incat sa cresca un copil.Este foarte usor sa aduci un copil pe lume dar inainte de asta trebuie sa te gandesti daca ai si ce sa-i oferi.Un copil reprezinta responsabilitatea celor ce l-au conceput si ei trebuie sa-l creasca,sa-i ofere educatie si nu bunicii sau alte rude.Si acum ca sa va raspund la intrebare varsta cea mai buna pentru a avea un copil este atunci cand partenerii sunt pregatiti sa faca acest pas.In cazul meu a fost 27 de ani.