A seasea boala eruptiva

Rubeola si rujeola nu sunt acelasi lucru. Sunt boli ale copilariei diferite. La rujeola i se spune pop**ar, cori. Rujeola nu prea MAI fac copiii, nici rubeola. Am observat ca, dintre bolile copilariei, fac varicela (varsat de vant) si oreion.

Rubeola (pojarul german)

Generalitati
Sus

Rubeola, numita si pojar german sau pojarul de 3 zile, este o boala produsa de virusul rubeolic. Rubeola este de obicei o boala blanda care nu produce probleme pe termen lung.
Cuprins articol

1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Investigatii
5. Tratament medical
6. Tratament ambulatoriu
7. Profilaxie

Cauze
Sus

Virusul rubeolic se raspandeste de cele mai multe ori prin picaturi de fluid de la nivelul membranelor mucoase care contin virusul. O persoana infectata poate raspandi virusul prin picaturile de fluid din timpul tusei, stranutului, vorbirii sau prin mancare sau bauturi la comun. Se poate produce infectarea si prin contactul cu o suprafata contaminata de picaturi de fluid, iar apoi atingerea zonelor ochilor, nasului sau gurii fara spalarea pe maini in prealabil. Mai putin obisnuit, se poate produce contaminarea si prin contactul cu sange infectat, la nivelul unor leziuni ale pielii sau mainilor daca nu se spala zonele afectate imediat.
Simptome
Sus

Simptomele tipice de rubeola sunt:
- un rash (exantem) minor
- edem si sensibilitate la palparea ganglionilor (mai ales cei aflati retroauricular, in spatele urechilor si occipital, partea posterioara a capului)
-febra moderata.
Uneori pot sa apara, mai ales la adolescente sau femeile tinere, dureri articulare (artrita), mai ales la nivelul articulatiilor mici ale mainilor. Durerile articulare (mai frecvente la femei) pot sa dureze mai mult de o luna pana dispar. Marirea ganglionilor din zona gatului este comuna multor boli virale; in cazul rubeolei, ganglionii cel mai frecvent afectati sunt cei localizati retroauricular si cei occipitali; gradul in care acestia se maresc si sensibilitarea acestora este patognomonica (specifica) rubeolei
Uneori rash-ul cutanat este singurul simptom de rubeola care pare la copiii mici.Copiii mai mari si adolescentii pot prezenta si febra, dureri oculare, dureri in gat si o stare de rau general; poate sau nu sa apara rash-ul.
Simptomele de rubeola, in special durerea si edemul de la nivelul articulatiilor, sunt mai frecvente la adulti decat la copiii.
Rash-ul tegumentar specific rubeolei este minor, debuteaza la nivelul fetei si se extinde la nivelul gatului si toracelui (pieptului) si apoi pe tot corpul. La inceput poate sa aiba un aspect de eritem (roseata) difuz, apoi devine eritem punctiform cu leziuni maculare neconfluante. Este de asemenea intalnita si o forma de rubeola fara rash cutanat. Chiar daca nu apare rash-ul tot exista contagiozitatea bolii.
Poate sa apara ca o complicatie a rubeolei, infectia la nivelul creierului (encefalita). Este o complicatie rara dar foarte serioasa. Unul din cinci bolnavi ce fac encefalita decedeaza.
Infectia fatului cu virusul rubeolic in primul trimestru este un risc pentru avort spontan, moarte fetala si defecte congenitale ale fatului. Mai mult de 90% din fetii infectati in primele 11 saptamani de sarcina dezvolta sindrom rubeolic congenital. Acest sindrom poate provoca defecte congenitale severe. Tulburarile de auz sunt cele mai frecvente, desi cataracta,glaucomul sialte probleme oculare, defecte de cord, afectiuni cerebrale, retard mintal si psihic (oprirea cresterii) si boli osoase pot de asemenea sa apara.
Alte boli si afectiuni virale pot provoca simptome si rash similar celui din rubeola. Din aceste motive, rubeola poate fi confudata cu:
-forme usoare de scarlatina, o boala care apare cel mai frecvet la copiii intre 2 si 10 ani, care au avut cu putin timp in urma angina (gat rosu)
-pojar, care se mai numeste si rujeola sau pojarul rosu
-boala a cincea (parvovirusurile B19), o boala contagioasa si de obicei o forma usoara de afectiune virala care apare la copii
-varicela, o boala usoara virala care afecteaza copiii mici; debuteaza de obicei cu febra mare 39.4 C pana la 40.6 C care dureaza 2-3 zile
-mononucleoza infectioasa, boala virala produsa de virusul Epstein Barr in cele mai multe cazuri; mononucleoza apare cel mai frecvent la adultii tineri intre 15 si 24 de ani
-reactii alergice la medicamente
-unele infectii gastrice sau intestinale (gastrointestinale) cum ar fi gastrita.
Investigatii
Sus

Prin examinarea sangelui la un bolnav cu rubeola se identifica anticorpii anti virus rubeolic. Aceste informatii pot ajuta medicul sa identifice daca:
-este o infectie recenta produsa de virusul rubeolic
-este o imunizare anterioara prin vaccinare sau daca boala a existat in antecedente.
Uneori se face o cultura virala, care poate sa identifice daca infectia curenta este produsa de virusul rubeolic. In orice caz, rezultatele se obtin in cateva saptamani.

Rubeola la copii si adulti

Daca copiii sau adultii nu au fost imunizati si se suspecteaza rubeola, se vor face teste ale sangelui care sa identifice anticorpii si sa se confirme diagnosticul. Se poate pune diagnosticul si fara examinarea sangelui, daca se cunoaste ca in antecedente nu a existat boala. Acest lucru se intampla cand exista simptome specifice de boala sau a existat contact cu o persoana cu diagnostic confirmat de rubeola.

Rubeola la femeile gravide

Ca parte a examinarilor de rutina prenatale, se determina si daca a existat imunizare pentru rubeola. Daca a existat expunere la rubeola si nu s-a produs imunizarea la boala, se recomanda injectarea de imunoglobuline (Ig). Imunoglobulinele nu previn infectarea cu virusul rubeolic, dar pot reduce simptomele si pot sa scada riscul de aparitie a defectelor congenitale. Aceasta examinare a sangelui va fi repetata la 2-3 saptamani. Daca rezultatele sunt negative, se va repeta testul din nou dupa 6 saptamani de la expunerea initiala, pentru a se asigura absenta infectivitatii.

Rubeola la nou-nascuti

Un copil nascut cu defecte congenitale care sugereaza infectia cu rubeola, va fi examinat imediat pentru a se determina daca rubeola a fost cauza. Diagnosticul se pune la nou-nascut prin examinarea fizica si istoricul medical al mamei, inclusiv ingrijirea prenatala. Daca se pune diagnosticul de sindrom rubeolic congenital, se previne transmiterea bolii si la ceilalti copii din spital.
In unele tari se testeaza toti nou-nascutii pentru defecte de auz, cel mai frecvent defect care se asociaza rubeolei. Daca se identifica acest defect se vor face mai multe investigatii, pentru a se cunoaste daca este vorba de rubeola. Acest lucru este de ajutor medicilor, daca este nevoie sa caute si alte defecte congenitale si semne de rubeola congenitala la copil.
Tratament medical
Sus

Tratamentul rubeolei se bazeaza pe tratarea simptomelor specifice, cum ar fi consum crescut de lichide pentru a se preveni deshidratarea si de asemenea se recomanda repausul. Acetaminofenul (paracetamol) se poate administra la copiii sau adultii care prezinta febra. Nu se administreaza aspirina nici unui bolnav cu varsta mai mica de 20 de ani datorita corelatiei dintre aceasta si sindromul Reye.
Daca copilul se naste cu rubeola, se iau masuri de izolare a copilului fata de alte persoane susceptibile la boala. Se va tine copilul la domiciliu, se va face o igiena adecvata si o imbaiere cu grija. Acestea fiind cele mai importante mijloace de controlare a bolii.
Se vor lua masuri suplimentare fata de femeile insarcinate. Femeile insarcinate care lucreaza cu copii, vor minimaliza contactul direct cu acestia, evitand expunerea la saliva sau puparea copiilor pe gura. Un copil nascut cu rubeola este contagios timp de un an.

Tratamentul la gravide

Femeile care vor sa devina gravide si care sunt nesigure de imunizarea lor la rubeola, se vor vaccina cu cel putin o luna inainte de sarcina. Chiar daca se face imunizarea in primul trimestru de sarcina, riscul la fat este destul de scazut. Cel mai important lucru este ingrijirea prenatala.
Femeile gravide si susceptibile la boala (neimunizate), trebuie sa se adreseze medicului specialist. Se va recomanda administrarea unei injectii cu imunoglobuline (Ig) daca a existat expunerea la virus. Imunoglobulinele nu previn infectia rubeolica, dar pot diminua simptomele de rubeola si poate sa scada riscul de defecte la fat. In orice caz, imunoglobulinele nu elimina riscul de aparitie al unui defect congenital datorat sindromului de rubeola congenitala; au existat cazuri de aparitie a sindromului de rubeola congenitala la copiii nascuti din mame la care s-au administrat imunoglobuline.
Femeile gravide nu sunt imunizate cu virus activ (viu), administrat sub forma obisnuita de vaccin MMR.
Femeile gravide care au fost infectate cu virusul rubeolic in primul trimestru de sarcina, se vor adresa medicului specialist pentru a se examina riscul de aparitie a sindromului rubeolic congenital si ce optiuni au la dispozitie.
Pot sa apara probleme la fat datorita infectarii mamei in timpul primului trimestru de sarcina cu virus rubeolic. Tratamentul variaza in functie de caz si daca exista sau nu defecte la fat.

Rujeola (pojarul, cori) este o boala infectioasa de etiologie virala, extrem de contagioasa, uneori chiar severa, provocata de virusul rujeolic, caracterizata prin febra mare, tuse, secretii nazale si oculare si eruptie cutanata. Aceasta este una dintre bolile eruptive, contagioase ale copilariei. Boala este mai grava in cazul sugarilor si copiilor mici, cu complicatii pulmonare si mortalitate destul de ridicata. Curba lunara si sezoniera a incidentei rujeolei arata un maxim in lunile de primavara (aprilie-mai) si un minim in august si septembrie. Sursele de infectie sunt constituite numai de omul bolnav, cu forme tipice sau atipice de boala; nu exista purtatori sanatosi de virus. Bolnavul stranuta si prezinta secretie nazala abundenta mucopurulenta, are laringita cu voce aspra si ragusita, tuse uscata suparatoare sau chiar traheobronsita acuta.
Cuprins articol

1. Generalitati
2. Mod de transmitere
3. Simptome
4. Evolutie
5. Tratament

Mod de transmitere
Sus

Transmiterea este aerogena (prin aer), prin picaturi de saliva, secretii nazo-faringiene si conjunctivale, care raman in suspensie in aer, fiind contagioase pana la doua ore dupa ce subiectul contagios a parasit incaperea sau un alt spatiu inchis. Pacientul este contagios 4 zile inainte si dupa aparitia eruptiei cutanate. Transmiterea bolii se face direct prin contact cu persoana bolnava prin picaturile de secretie nazofaringiana raspandite in aer in jurul bolnavului; transmiterea indirecta prin obiecte contaminate cu secretii de la bolnav este posibila, dar mult mai rara - contagiozitate mare 4-5 zile inainte si 6 zile dupa aparitia eruptiei.
Simptome
Sus

Debuteaza cu simptome pseudogripale, precum: febra, tuse, stranut, conjunctivita. Apare semnul Koplik caracteristic bolii (pe mucoasa obrajilor, in dreptul molarilor, apar mici puncte albe, asemanatoare grauntelor de gris). Dupa cateva zile apare eruptia cutanata, intai la nivelul fetei, apoi pe trunchi si membre. In prima faza gatul este rosu cu pete intens congestive uneori chiar hemoragice, limba este rosie pe margini cu tendinta la descuamare. Apar tulburari digestive cu varsaturi, diaree, dureri abdominale ce pot simula chiar o apendicita. Simptomele nervoase constau in: indispozitie, iritabilitate, dureri de cap, cu stare generala grava mai ales la adulti. Un alt simptom este inflamarea ganglionilor limfatici, care sunt usor mariti.


Incubatia este in medie de 10 zile. Perioada de invazie (perioada catarala sau preeruptia) dureaza 3-4 zile pana apare eruptia; debutul este gradat, cu febra care creste treptata ajungand la 39-40C, dureri de cap, indispozitie, catar conjunctival ( ochi injectati si rosii, cu pleoape tumefiate, fotofobie), catar nazal (stranut,rinoree apoasa abundenta) si pete rosii centrate de puncte albe pe mucoasa bucala in dreptul molarilor (asemanatoare boabelor de gris,semnul Koplik). Apoi urmeaza perioada eruptiei cutanate care debuteaza la nivelul fetei si gatului si se generalizeaza pe tot corpul si pe membre in 3 zile.
In perioada eruptiva - eruptia rujeolica apare de obicei in cursul noptii, primele papule (pete) aparand retroauricular si la nivelul cefei, apoi pe frunte si obraji coborand spre gat, iar a doua zi eruptia se extinde spre torace si radacina membrelor cu generalizare in a treia zi. Eruptia este formata din macule congestive care dispar la presiune, de culoare roz, la inceput mici apoi mai mari cu margini dintate; papulele usor reliefate si catifelate la pipait de obicei conflueaza, lasand portiuni de piele sanatoasa. Dupa 2-3 zile elementele eruptive diminua si dispar in ordinea in care au aparut, lasand in urma lor pete galbui-cafenii, urmand apoi o descuamare fina, furfuracee.
Perioada posteruptiva, in care bolnavul este in convalescenta, se caracterizeaza prin disparitia febrei si a elementelor eruptive. In aceasta faza bolnavul este expus la variate complicatii: pneumonii, abces pulmonar sau pleurezie purulenta, convulsii, reactii meningiene, encefalita rujeolica, scleroza in placi, afectiuni oculare, amigdalita, stomatita, otita medie supurata, miocardita, gastroenterite, apendicita.
Complicatiile apar mai ales la copiii mici. Acestea pot fi: diareea (severa mai ales in cazul sugarilor), otita medie, pneumonia, encefalita, decesul. Copiii malnutriti, cu carente de vitamina A, cei al caror sistem imunitar este afectat (SIDA sau alte boli) sunt cei mai expusi complicatilor. In Africa rujeola este o cauza majora de cecitate (orbire). Rujeola scade mult capacitatea de aparare a organismului, astfel incat infectiile microbiene ulterioare pot imbraca forme grave.
Tratament
Sus

Tratamentul bolii este simptomatic si de sustinere: antitermice pentru combaterea febrei si hidratare. Izolarea se recomanda de la primele semne de boala pana la 6 zile dupa aparitia eruptiei. De asemenea se recomanda dezinfectia camerei bolnavului si izolarea suspectilor ca masuri de profilaxie specifica. Complicatiile grave ale rujeolei pot fi evitate cu un tratament adecvat, care poate salva viata copilului. Se recomanda alimentatia si hidratarea corecta a copilului.
Modul cel mai eficace de a preveni rujeola este vaccinarea antirujeolica, inainte de implinirea varstei de 1 an. In multe tari vaccinarea antirujeolica este asociata cu cea antirubeolica si cea impotriva parotiditei epidemice (oreionului).
Anunturi Google

Varicela - varsat de vant (infectie contagioasa)

Mod de transmitere
Sus
Varicela - varsat de vant (infectie contagioasa) Vezi galerie foto Varicela (varsatul de vant) este una dintre cele mai frecvente boli infecto-contagioase care cauzeaza eruptie (urticarie). Varicela apare pe tot parcursul anului, intalnindu-se mai frecvent iarna si primavara. Mai mult de 90% din oamenii din intreaga lume ajung sa faca boala la un moment dat in viata, mai ales daca acestia nu sunt vaccinati impotriva varicelei. In Statele Unite varicela apare mai frecvent la copii. Cu toate acestea in unele tari (spre exemplu in tarile tropicale) varicela este intalnita mai frecvent la adulti.

Altminteri, la copiii sanatosi varicela nu este de obicei o afectiune grava, insa severitatea acestei afectiuni variaza de la o persoana la alta. Varicela de obicei este mult mai severa si cauzeaza complicatii la femeile gravide, la nou-nascuti, la copii cu varsta peste 15 ani si la persoanele care au sistemul imunitar afectat.
Cuprins articol

1. Mod de transmitere
2. Simptome
3. Mecanism fiziopatogenic
4. Complicatii
5. Factori de risc
6. Consult de specialitate
7. Medici specialisti recomandati
8. Investigatii
9. Diagnostic precoce
10. Tratament
11. Profilaxie

Mod de transmitere
Sus
Virusul ce cauzeaza varicela se transmite cu usurinta de la o persoana la alta. Cel mai frecvent transmiterea bolii se realizeaza pe cale respiratorie, prin intermediul mucoaselor bucale si nazale. De asemenea virusul se poate transmite prin aer, prin stranut sau tuse, de la persoane bolnave. Mai rar, virusul se transmite prin secretiile rezultate din ruperea veziculelor cutanate. Cea mai contagioasa perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei veziculare si continua in timpul formarii veziculelor (care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand toate veziculele au format cruste.

Infectarea de la nivelul veziculelor din herpes zoster apare in putine cazuri.
Atat femeia insarcinata cat si fatul, au un risc crescut de a face varicela daca gravida nu a facut boala pana atunci sau daca nu a fost vaccinata impotriva varicelei. Riscul este crescut foarte mult, daca cineva din familie are varicela, datorita contactului apropiat cu acea persoana. Expunerea la varicela inseamna a fi in preajma unei persoane cu semne prezente de varicela sau daca ii apar dupa 2-3 zile.

In plus, persoana care se imbolnaveste de varicela poate sa faca o forma mai severa de boala decat persoana care i-a transmis boala.
Odata cu imbolnavirea se dobandesc anticorpi (imunitate) si persoana respectiva nu va mai face forma grava de boala dar poate dezvolta o forma usoara de boala. In general daca virusul devine din nou activ o persoana nu va mai face varicela ci va face zona zoster sau herpes zoster.

Simptome
Sus
Perioada de incubatie, care dureaza de la expunerea la virusul varicelei pana la aparitia semnelor de boala, este de obicei intre 14-16 zile dar poate fi cuprinsa intre 10-21 zile.

Primele simptome ale varicelei sunt:
- febra intre 38 si 39,4 C;
- indispozitie, oboseala si stare de rau;
- apetit diminuat sau disparut;
- dureri de cap si inflamatia gatului.
Primele semne sunt de obicei usoare la copii, dar la adulti pot fi severe. Aceste semne persista pe toata perioada bolii. Dupa 1-2 zile de la aparitia primelor semne de boala, apare eruptia (urticarie) pruriginoasa, care produce mancarime.

Stadiile eruptiei cutanate din varicela:
- pete rosii sau umflaturi: ce se transforma in vezicule pline cu lichid clar sau tulbure;
- veziculele: se rup si zemuiesc;
- veziculele rupte: sunt acoperite de cruste.

Cea mai contagioasa perioada incepe cu 2-3 zile inainte de aparitia eruptiei veziculare, continua in timpul formarii veziculelor (care dureaza in general 4-5 zile) pana in momentul cand toate veziculele au format cruste.
In alte afectiuni poate aparea eruptie cutanata similara cu cea din varicela.
Mecanism fiziopatogenic
Sus
Simptomele din varicela (febra, starea de rau, scaderea apetitului, durerea de cap, tusea si inflamatia gatului) apar de obicei dupa 14-16 zile de la contactul cu o persoana infectata cu virusul varicelo-zosterian. Cu toate acestea pot sa treaca si 21 de zile de la contactul cu o persoana infectata pana la aparitia simptomelor de boala.
La unii copii eruptia din varicela poate sa apara fara ca acestia sa prezinte si alte semne de boala.

Copiii cu varsta sub 6 luni au o oarecare imunitate (apararea organismului) impotriva varicelei datorita anticorpilor (proteine a serului sangvin secretate de limfocitele B, care sunt globule albe ce intervin in imunitate, ca reactie la introducerea unei substante straine-numita antigen in organism) transmisi de la mama. In cazul in care copiii sunt infectati cu acest virus ei pot sa nu prezinte multe din semnele de boala.

Persoanele care au sistemul imunitar afectat prezinta primele semne de boala mai devreme decat de obicei, la 10-14 zile dupa contactul cu persoana infectata.
Eruptia cutanata din varicela de obicei apare in partea superioara a corpului (trunchi si fata) dupa 1-2 zile de la aparitia simptomelor. Cea mai afectata zona este trunchiul, membrele superioare si cele inferioare fiind afectate printre ultimele. Eruptia cutanata se raspandeste si la nivelul scalpului (pielea capului), fetei, nasului si gurii.

In cazuri rare eruptia poate afecta conjunctiva (membrana mucoasa transparenta ce acopera fata interna a pleoapelor si o parte a globului ocular) si corneea, interiorul gatului si zona genitala.
Este nevoie de 1-2 zile pentru ca maculele (pete rosii) sa treaca prin toate stadiile de evolutie, inclusiv uscare si acoperire de cruste. Zilnic apar noi pete rosii (macule) timp de 5-7 zile.
Complicatii
Sus
Cea mai frecventa complicatie infectioasa a varicelei la copii cu varsta sub 5 ani, este suprainfectia bacteriana secundara a leziunilor cutanate. Suprainfectia poate aparea pe zgarieturi datorate scarpinatului, acesta permitand patrunderea bacteriilor de la nivelul pielii sau a bacteriilor de sub unghie in veziculele care apar in varicela. Cele mai multe infectii cutanate din varicela nu sunt grave, insa necesita ingrijiri medicale de specialitate. Daca nu este tratata, aceasta se poate agrava. Aceasta infectie poate aparea si la nivelul crustelor. Unele persoane pot avea vezicule intr-un numar mai mare si simptome care dureaza mai mult decat la copiii sanatosi.

O alta complicatie posibila ce poate aparea in varicela este ataxia cerebeloasa acuta (probleme de coordonare a musculaturii), fiind datorata afectarii unei parti a creierului de catre virusul varicelo-zosterian. Aceasta afectare a sistemului nervos central este de regula usoara. Desi este rar intalnita afecteaza in general copii cu varste mai mari.
Pneumonia variceloasa este cea mai serioasa complicatie a varicelei, aparand mai frecvent la adulti decat la copii. Mai mult de 20-30 de adulti din 10.000 care fac varicela au nevoie de spitalizare.

Copiii nascuti din mame care au facut varicela in primul sau la inceputul celui de-al doilea trimestru de sarcina dezvolta sindromul de varicela congenitala care poate cauza anomalii (afectiuni de structura) congenitale, ca de exemplu afectari ale ochiului sau hipoplazie de membre.
La adulti cea mai frecventa complicatie care apare in varicela este pneumonia variceloasa.
Virusul varicelo-zosterian care cauzeaza varicela poate determina diferite forme de boala. Aceste forme de varicela apar cel mai frecvent la copiii si la fetii gravidelor bolnave de varicela.

Cu toate ca in urma imbolnavirii cu varicela, persoana devine imuna la boala, virusul varicelo-zosterian ramane inca in organism. Acest virus poate cauza herpes-zoster cand persoana se afla la varsta adulta. Aproximativ 15% din persoanele care au facut varicela vor dezvolta in timpul vietii herpes-zoster.

Persoane care pot manifesta forma grava de varicela sau complicatii:
- copiii infectati de mama: nou-nascutii din mame care au varicela prezinta un risc crescut de a face forme grave de varicela; copiii nascuti din mame care au facut varicela in primul sau la inceputul celui de-al doilea trimestru de sarcina dezvolta sindromul de varicela congenitala care poate cauza anomalii congenitale, ca de exemplu afectari ale ochiului sau hipoplazie de membre;
- femeile insarcinate cu varicela prezinta un risc crescut de nastere prematura si pneumonie variceloasa;
- persoanele peste 15 ani (in special fumatorii si cei care au boli cronice pulmonare);
- persoanele cu afectarea sistemului imunitar;
- persoanele cu mucoviscidoza (fibroza chistica) in care sunt afectati plamanii si alte organe;
- copiii si adolescentii care au urmat tratament indelungat cu aspirina.
Factori de risc
Sus
Persoanele care nu au facut boala sau cele care nu sunt vaccinate impotriva varicelei prezinta un risc crescut de a face boala daca:
- locuiesc cu o persoana care are varicela;
- muncesc sau se joaca mai mult de o ora in preajma unei persoane cu varicela;
- sunt internati in spital si impart camera cu o persoana care mai tarziu va face varicela sau sunt ingrijiti de un cadru medical care va face varicela;
- au un sistem imun deficitar.

De asemenea riscul de a face varicela creste daca un membru al familiei are varicela, datorita contactului cu persoana respectiva. In plus persoana care face varicela poate face o forma mai severa a bolii decat persoana de la care a luat boala. Perioada cea mai contagioasa� este cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei cutanate si pana cand veziculele se usuca si se acopera de cruste.

In cazul vaccinarii impotriva virusului varicelo-zosterian, persoana respectiva este contagioasa doar in cazul aparitiei veziculelor. Persoana ramane contagioasa atata timp cat noi macule apar si pana cand acestea se transforma in vezicule, care se sparg in evolutie si acestea se acopera de cruste.
Unele persoane au risc crescut de a face complicatii ale varicelei, ca de exemplu nou-nascutii, adolescentii, adultii - in special femeile insarcinate - si cei cu sistem imunitar deficitar.

Daca o persoana a facut varicela devine imuna fata de acest virus. Este posibil sa apara o reactie usoara de boala in urma unei noi expuneri la virusul varicelo-zosterian, ca de exemplu aparitia catorva macule si o usoara febra. Cu toate acestea persoana nu va face varicela din nou.
Consult de specialitate
Sus
Medicul trebuie anuntat imediat ce apar urmatoarele semne de boala:
- dureri de cap severe sau varsaturi, sensibilitate la lumina, somnolenta sau confuzie; acestea sunt semne de inflamatie a creierului (encefalita);
- probleme respiratorii sau tuse persistenta; acestea sunt semne de pneumonie variceloasa;
- inflamatia pielii care devine calda si rosie sau eruptia cutanata foarte extinsa; acestea sunt semne ale unei infectii cutanate grave.

Medicul trebuie anuntat imediat ce apar urmatoarele semne de boala la copilul cu varicela:
- febra mai mare de 38,9 C care dureaza mai mult de 2 zile;
- mancarime severa care nu raspunde la tratament;
- eruptia variceloasa la nivelul ochilor (globilor oculari);
- eruptie cutanata care dureaza mai mult de 2 saptamani.

Tinerii, adultii - in special femeile insarcinate - si persoanele care au sistemul imun deficitar, sunt obligati intotdeauna sa solicite asistenta medicala daca vin in contact cu o persoana bolnava de varicela si nu stiu daca au facut varicela in trecut.
Persoana care are varicela trebuie sa consulte medicul pentru a se sfatui cu el ce masuri de precautie trebuie sa ia pentru a nu raspandi varicela la serviciu, la scoala si la cabinetul medical (cand merge la consultatie). La cabinetul medical pacientul va fi preluat imediat de personalul medical, pentru a nu intra in contact cu alte persoane in sala de asteptare, pentru a nu le infecta.
Medici specialisti recomandati
Sus
Poate diagnostica si trata varicela:
- medicul de familie;
- medicul specialist pediatru;
- asistentele medicale;
- medicii rezidenti.

In cazul in care apar complicatii este necesar consultul unui medic specialist. Pentru probleme ale plamanilor trebuie consultat pneumologul. Cu toate acestea, cei mai multi copii si adulti fara probleme de sanatate, nu fac complicatii serioase ale varicelei.
Investigatii
Sus
Varsatul de vant (varicela) de obicei poate fi diagnosticat pe baza eruptiei cutanate. La copiii fara alte probleme de sanatate este suficienta uneori, descrierea eruptiei cutanate la telefon medicului de familie, pentru ca acesta sa puna diagnosticul. Cu toate acestea unele persoane au nevoie de asistenta medicala la aparitia primelor semne de boala. Exista un risc crescut de a face complicatii ale varicelei mai ales la persoanele tinere, la adulti (care fumeaza sau au afectiuni cronice pulmonare), la femeile insarcinate sau la cei cu afectarea sistemului imun.

La cabinetul medical varicela este diagnosticata de catre medic pe baza istoricului bolii si a examenului fizic.
Testele virale pot determina daca o persoana are imunitate (anticorpi) impotriva varicelei. Odata ce o persoana dobandeste imunitate impotriva varicelei aceasta nu mai face boala din nou.
In momentul in care apare eruptia cutanata veziculara, se poate preleva lichid din vezicula pentru a se determina daca virusul varicelo-zosterian a produs aceasta eruptie.

Se folosesc urmatoarele tipuri de analize pentru examinare:
- celule recoltate din vezicule (prelucrate prin imunofluorescenta): rezultatele se obtin in 1-2 ore;
- lichid recoltat din interiorul veziculei (cultura virala): rezultatele se obtin dupa 7-21 de zile.
Daca o femeie insarcinata face varicela in primul trimestru de sarcina are posibilitatea sa verifice daca fatul va avea anomalii congenitale. Aceasta se poate vedea cu ajutorul ecografiei fetale.

Ce este roseola?

Roseola (numita si a sasea boala eruptiva, eritem subit sau roseola infantum) este o boala virala a primei copilarii, cel mai adesea afectandu-i pe copiii intre 6 luni si 2 ani. Este de obicei marcata de cateva zile de febra ridicata, urmate de o eruptie distinctiva dupa disparitia febrei.


Observati eruptia cauzata de roseola (micile bubite)

Ce provoaca roseola?

Cei doi virusi comuni si inruditi care pot provoca roseola sunt: virusul herpesului uman (HHV) de tip 6 si cel de tipul 7.

Acesti doi virusi apartin aceleiasi familii ca si mai cunoscutul virus simplex al herpesului (HSV), dar HHV-6 si HHV-7 nu provoaca simptomele de boala si infectiile cu herpes genital pe care le poate provoca HSV.

Semnele si simptomele roseolei

Un copil cu roseola dezvolta de obicei simptomele unei boli usoare a cailor respiratorii, urmate de febra ridicata (adesea peste 39,5 grade Celsius) cam o saptamana.

In acest timp, copilul poate parea agitat sau iritabil, ii poate scadea pofta de mancare si poate avea ganglionii limfatici de la gat mariti.

Cititi aici pe larg Despre Febra.

Febra ridicata se termina brusc de obicei, aproape in acelasi timp in care apare o eruptie rosie-rozalie plata sau in relief pe trunchiul copilului, iar apoi se intinde pe corp. Petele eruptiei devin albe cand le atingeti, iar petele individuale pot avea un halou mai deschis la culoare in jurul lor. Eruptia se intinde de obicei pe gat, pe fata, pe maini si pe picioare.

Febra ridicata care insoteste roseola declanseaza crize febrile (convulsii cauzate de febra) la aproximativ 10% pana la 15% dintre copii. Printre semnele unei crize febrile se numara:
# inconstienta
# 2 pana la 3 minute de smucituri (convulsii) ale mainilor, picioarelor, sau ale fetei
# pierderea controlului asupra vezicii sau asupra sfincterelor (copilul face pe el)

Transmiterea roseolei

Roseola este contagioasa si se transmite prin sputa (micile picaturi de fluid din nasul si din gatul copiilor infectati).

Aceste picaturi sunt eliminate cand persoana infectata vorbeste, rade, stranuta sau tusesete. Apoi, daca sunt inspirate sau atinse de alte persoane care apoi isi ating nasul sua gura, aceste alte persoane se pot infecta si ele.


Bolile copilului

* Virozele respiratorii la copii
* Otita la copil
* Oreionul la copil
* Rubeola
* Mononucleoza
* Alergiile
* Viermi si paraziti
* Anemia la copil
* Varicela sau varsatul de vant
* Enurezisul sau cand copilul „face pipi pe el"
* Meningita la copil
* Pojarul (rujeola) la copil
* Rahitismul la copil
* Obezitatea la copil
* Apendicita la copil
* Pneumonia la copil
* ADHD-ul la copil (deficit de atentie/ hiperactivitate impulsivitate)

Se pare ca virusii care provoaca roseola nu sunt transmisi de copii in timpul simptomelor de raceala. In schimb, cei care nu au inca simptomele pot transmite infectia.

Prevenirea roseolei

Nu exista o metoda cunoscuta de a preveni transmiterea roseolei. Deoarece infectia afecteaza de obicei copiii mici si rareori adultii, se considera ca un un episod de roseola in copilarie poate oferi imunitate de durata la aceasta boala. Se pot produce imbolnaviri repetate de roseola, dar sunt rareori intalnte.

Durata roseolei

Febra roseolei dureaza intre 3 si 7 zile si este urmata de o eruptie care dureaza intre cateva ore si cateva zile.

Tratamentul de specialitate pentru roseola

Pentru a stabili diagnosticul, medicul copilului va face mai intai o anamneza si un examen fizic amanuntit. Diagnosticul de roseola este adesea nesigur pana cand dispare febra si apare eruptia , deci medicul poate recomanda analize de laborator pentru a se asigura ca febra nu este produsa de alt tip de infectie.

Boala nu necesita de obicei tratament profesional, iar cand este necesar, tratamentul are scopul de a reduce febra ridicata. Antibioticele nu pot trata roseola deoarece este provocata de un virus, nu de o bacterie.

Tratamentul la domiciliu pentru roseola

Pana cand scade febra, puteti sa racoriti copilul folosind un burete umed sau un prosop inp***at in apa calduta apoi stors. Nu folositi gheata, apa rece, frectiile cu alcool, ventilatoarele, nici baile reci. Medicamentele care contin acetaminofen (cum este Tylenolul) sau ibuprofen (ca Nurofenul) pot ajuta la reducerea febrei copilului.

Evitati administrarea aspirinei la un copil care are o boala virala deoarece folosirea aspirinei in asemenea cazuri a fost asociata cu dezvoltarea sindromului Reye, care poate duce la blocarea ficatului si la moarte.

Pentru a evita deshidratarea din cauza febrei, incurajati copilul sa bea lichide limpezi cum ar fi apa rece, solutii electrolitice pentru copii, sucuri necarbogazoase ca sucul de ghimbir sau limonada (eventual agitati sucul la temperatura camerei pana dispare aciditatea), sau supa clara. Daca mai alaptati inca, laptele de mama poate si el sa ajute la prevenirea deshidratarii.

Cand este necesar sa chemati medicul

Chemati medicul in cazul in care copilul este letargic sau nu bea lichide sau daca nu puteti sa-i reduceti febra. In cazul in care copilul face o convulsii, chemati imediat salvarea.