Tulburare de concentrare, atentie si de memorie? raspuns medic

Cand eram in liceu nu intelegeam chimia, iar profesorul mi-a zis ca nu am capacitate intelectuala...a cazut ca un bolovan peste creierul, sufletul si inima mea, care erau in formare, in dezvoltare. Si asa eram un copil crescut doar de mama, eram saraca si timida, cum sunt de multe ori si acum la 41 de ani, iar daca sunt in centrul atentiei ma inrosesc ca un rac. Cu toate acestea, mi-am impus zi de zi sa fie bine cu mine asa cum sunt, sa ma accept, sa inteleg ca nu ma poate place toata lumea, ca nu pot fi pe aceeasi lungime de unda cu multi altii. Trebuie sa gasim persoane in preajma carora sa ne simtim bine, cu care sa fim compatibili sufleteste.

Buna seara ma numesc ana și am 19 ani eu când aveam 12 ani mama sa despărțit de tată și de atunci la arce incerc să ma gandesc nu pot și toată ziua zic în gând decembrie sau despărțit și de atunci nu știu ce se întâmplă cu mine dacă fac ceva de exemplu dacă fac curat sau alt ceva uit foarte repede și am examenul luna asta și nu ma pot concetra de loc cât incert nu reușesc și pe lângă asta începând de la 12 ani nu mai sunt ca înainte adică nu mai sunt veselă numai râd nu mai comunec cu lumea cu ai mei nu mai ies casă și când am stat cu fratele meu într-o zi de vorba ma întrebat dacă mie dor de tatal meu și i-am povestit câte ceva despre familie și dintr-o dată am inceput sa plang nu stiu ce se întâmplă dar ma rog frumos ajutați ma cu un sfat va rog frumos 🙏🙏🙏🙏🙏🙏

Buna eu am aproape 29 de ani si am o stima de sine extrem de scazuta .Inca de la varsta de un an parintii mei au divortat iar eu si sora mea geamana am fost dati de catre mama noastra din cauza lipsurilor materiale si faptul ca nu aveam unde sta in grija statului roman la o casa de copii.Am crescut acolo pana la varsta de 18 ani timp in care mai mergeam vacantele acasa cu ea la tatal nostru vitreg pe care la cunoscut ulterior .Vacantele imi placeau cel mai mult , sa ma intalnesc cu cel mai bun prieten al meu din sat si sa alerg cate 4km pana la rau si sa facem baie si alte munci agricole .Acum 2 luni si jumatate mam intors din Olanda si de atunci stau numai in pat fara sa vorbesc cu absolut nimeni decat cu mama si sora mea.Amondoua isi fac griji pentru mine.Am avut o tentativa de sinucidere de aia am plecat de acolo si mam intors acasa unde sunt singur si am suficienta liniste,nu trebuie sa raspund nimanui.Cand miam dat demisia 4 zile nu am mai dormit deloc si am ajuns la aeroport intro stare de somnolenta puternica abia mai tineam ochii deschisi.La munca nu era nevoie de comunicare lucram ca si order picker cu scanerul pe mana fara sa imi pese de altceva iar orele zburau cu mintea mea in alta parte,imi facusem o relatie online care mai rau mia facut.Mereu visam sa ajung un om de succes cu bani.In momentul de fata mintea mea este vraiste.Ma simt ca un analfabet.Nu pot sa leg doua cuvinte cand vine vorba de socializare.Ma pierd usor intro conversatie mai lunga si nu retin foarte multe din subiect .Situatia mea materiala de asemenea este una foarte saraca.De mic copil miau placut jocurile video crezand ca te fac mai bun si tot asa sa instalat dependenta.Multe nopti nedormite am petrecut stand in fata monitorului excesiv de mult,si bani foarte multi bani pierduti pe ele.Acesta era un mod de a ma distrage de la adevaratele mele probleme,de a evada,pastila perfecta,era placerea mea cea mai mare si nu aveam nevoie de prea multa comunicare iar cat despre responsabilitate avea altcineva grija.Abia la varsta de 26 ani am reusit sa pun stop si sa o iau de la capat dar banii castigati la munca tot la fel de prost iam cheltuit.Sunt o persoana iresponsabila si extrem de anxioasa pentru ca mie frica sa ma mai uit la viitor gandindu-ma la ce am facut in trecut .Ma simt atat de neputincios .Plang foarte des .Ma simt foarte singur si izolat.Nu mai stiu ce sa fac.Sunt extrem de derutat si pierdut.Din cauza anxietatii in care ma aflu azi am ignorat o convorbire video pe whatsup in legatura cu un loc de munca.Mie frica sa nu stiu ce sa spun.Daca imi puteti da un sfat va multumesc din suflet.