Tradare

Cred ca este mai bine ca si-a dat in petec acum, decat mai tarziu. Parerea mea este ca ar trebui sa-l lasi in pace, poate o sa-si revina cand cealalta o sa-i dea cu tifla. Oricum nu ai ce face, dragoste cu sila nu se poate. Daca te-a si jignit, chiar ca nu trebuie sa-l ierti. Stiu ca este greu, ca ai investit in aceasta relatie, dar nici nu te poti umili rugandu-te de el. Arata-i indiferenta, fa-te frumoasa, aranjeaza-te, iesi sa te distrezi. Pastreaza eventual legatura cu sora lui, dar nu-i spune tot ce simti cu adevarat. Chiar daca este prietena ta, ramane sora lui. si multe din ce simti sau spui, pot ajunge la el. S-ar putea sa-l hraneasca suferinta ta. Nu este exclus sa revina la tine cand cealalta va gasi pe altcineva, asta daca-l mai primesti. Dar, daca te paraseste o data pt o persoana abia cunoscuta, nu stiu ce incredere mai poti avea in el.

Multumesc. Incerc sa imi revin, s-a intamplat foarte recent si tot ce pot spune acum e ca imi doresc sa il recastig, imi doresc sa isi dea seama de ceea ce am trait, de relatia noastra, de momentele noastre petrecute impreuna, de planurile noastre, de cuvintele frumoase si imi doresc sa revina...Am sentimente contradictorii, pe de-o parte il urasc pentru ceea ce mi-a facut si pentru faptul ca a renuntat cu atata usurinta la relatia noastra, iar pe de alta parte simt ca-l iubesc si ca imi doresc sa ne impacam. Nu mai am nici un semn de la el, ultima data mi-a zis printr-un sms ca imi poate raspunde la orice intrebare, dar eu nu reusesc sa imi adun fortele cat sa-l intreb ceva. Si de atunci nu am mai primit nici un semn. Tot ceea ce ma termina este ca nu stiu, nu stiu daca ce a simtit a fost adevarat sau s-a prefacut pentru ca m-a frapat ca in seara in care ne-am certat (cearta care a provocat decizia lui de a ne desparti), ma tinea in brate, ne sarutam si inca vorbeam de planurile noastre de viitor...

Barbatii sunt cei mai mari prefacuti. Nu-i crede.

Buna. O experienta identica cu a ta am avut-o si eu. Dupa ce tipa i-a dat cu flit a revenit la mine. Si eu sufeream si eram la fel ca si tine. L-am primit inapoi in viata mea. Ne-am casatorit , am facut un copil si acum povestea s-a repetat. M-a lasat cu tot cu copil si a plecat cu colega de la contabilitate. Nu merita sa ierti. Viata este atat de scurta si noi in loc sa o traim frumos mai rau ne punem paie pe foc. Incearca sa investesti in tine. Incearca sa fi indiferenta la tot ce te inconjoara. Ne e cazul sa-ti pierzi increderea in barbati dar nici sa nu mai dai crezare tuturor vorbelor pe care ei le scot din gurita lor. Incearca sa fi numai pentru tine. Asa cum spunea si PENA, in momentul in care un om te jigneste neac***a nici un drept invata sa-i intorci spatele si sa pleci. Modeleaza-ti viata dupa cum vrei tu. Tu trebuie sa fi prima inainte de toate. Sper sa te fi ajutat. Cu drag Anina.

probabil ca nu mintea si nu se prefacea atunci cand iti spunea ca te iubeste si isi facea planuri cu tine. sigur asa simtea _atunci_. problema e doar ca sentimentele lui s-au schimbat atat de brusc, ca nu au fost statornice, ca el a actionat impulsiv si intr-o secunda a uitat tot si a inceput sa simta altceva, la fel de puternic. si probabil ca va face la fel la urmatoarea provocare. mie mi se pare ca tu ai fost o provocare pentru el, asa cum este noua potentiala cucerire acum. mi se pare ca e genul de om care nu se poate linisti si care nu cauta decat provocari. inteleg ca il vrei inapoi, ca sufletul tau iti spune ca ar putea fi bine, dar trebuie sa te gandesti in ce te bagi, trebuie sa intelegi ca mai devreme sau mai tarziu va face la fel. ai aflat totul destul de repede si trebuie sa te feliciti pentru asta. ai investit mult in relatia asta dar pari o persoana puternica si o poti lua de la capat, cu cineva mai potrivit. eu cred ca oamenii ca el nu se pot schimba. cineva mi-a spus ca in general "oamenii se schimba, dar in rau". asa cum ti-a mai spus cineva, continua-ti viata cat mai bine si mai frumos. parerea mea e ca ar trebui sa te indepartezi si de sora lui si sa nu faci greseala sa te plangi la ea sau sa-i arati suferinta sau nemultumirile tale. indiferent ce-ti spune, pe primul plan e familia ei, fratele ei, si abia apoi tu. si nu are rost sa traiesti mereu stiind ce face el. probabil ca va da gres si nu-i va fi bine si poate ai avea o mica satisfactie stiind ca si-a dat seama ca a gresit, dar nu are rost sa-ti irosesti nici macar o secunda din viata ta pentru o satisfactie nesemnificativa.
eu am fost inselat de femeia cu care am fost mult mai mult timp si am avut un soc pe care ti-l poti imagina cand am aflat (foarte tarziu), cand am vazut o alta fata a ei, cand am simtit ca pe fondul uneor neintelegeri vroia ca intr-un fel sa se razbune pe mine, nemeritat. am ramas cu ea si totul pare bine acum, dar ma trezesc in fiecare dimineata fara exceptie gandindu-ma la ce a facut si imi fac griji mereu ca odata se va repeta. o iubesc dar regret ca am lasat inima sa-mi spuna ce sa fac.

Draga mea, ii spun mereu baiatului meu :,, nu e VOIE "sa ierti infidelitatile sau greseli grave de caracter INAINTE de casatorie ! Ti-o spun si tie , si daca esti o fata DESTEAPTA , si te gandesti la FERICIREA TA ulterioara , si nu de moment , sa nu-l mai primesti ! Chiar daca te doare acuma , tot e mai bine decat mai tarziu (poate cu copii , cine stie si mai sufera si copii pe deasupra !).
Omul INTELEPT invata din greselile altora ! FII tare , asa ceva NU SE IARTA , inainte de casatorie . Este foarte clar ca ,,tipul "se pricepe la vorbe , stie sa cucereasca , dar NU sa iubeasca .! Daca te iubea ? mai conteaza pentru tine ? sa nu mai conteze ! sa fie foarte clar ca cine iubeste nu face asa ceva . Tu l-ai iubit , nu ? I-ai fi facut asa ceva ? Nu . Vezi , acum diferenta ?
Diferenta este ca el , este instabil , ,,mincinos " , scuze, dar este adevarul , daca spui ca inainte cu o saptamana iti facea declaratii ca te iubeste, si in cateva zile , A disparut ,,dragostea " , draga mea ,,dragostea ,,nu a existat acolo '''', ea nu poate disparea asa usor .El ,,te-a iubit '''', in felul lui egoist , adica , tu i-ai dat ceea ce si-a dorit cu ,,trupul ", nu cu inima . Gandeste : orice barbat , isi doreste in primul rand sa trupul femeii .Si aici e cea mai mare greseala a zilelor noastre, ca , fetele se daruiesc oricui pana la casatorie .In felul acesta , s-a diluat mult viata de familie dupa care tanjim toti .Sunt relatii care ar trebui rupte imediat din cauza nepotrivirii de carcater , dar care mai merg inainte doar pentru ca sunt intretinute prin sex , dar , cu prima ocazie cand unul din parteneri intalneste altceva , si fiindca nu se simte legat de celalalt prin casatorie , se simte ...liber .Asa ca , depinde ce cauti in viata . Dumnezeu NU ASA vrea sa decurga viata unei fete inainte de casatorie ! Pana mai ieri , era o rusine extraordinara sa te culci cu un baiat inainte de casatorie , astazi........De asta zic , depinde ce cauti .Daca ii dai Lui Dumnezeu cinstea cuvenita , si traiesti curat , nu vei regreta .Vei fi binecuvantata cu o familie fericita ! Negresit ! Esentialul : nu-l ierta , nu-l mai primi inapoi ! Nu e pentru tine !

hello./ nu te intrista fi adevarata femeie .dute inainte nu te uita in spate va pati exact ce a facut

As avea o intrebare pt Doina. De ce insisti asa mult ca "asa ceva" nu trebuie sa se intample inainte de casatorie? Sa inteleg ca dupa casatorie lucrurile ar putea fi mai permisive ?

Luciana, as vrea sa mai adaug si eu ceva la cele spuse mai sus.
Si daca se intoarce la tine si il vei primi, cum vei putea trai toata viata cu frustrarea ca ai fost inselata si cu teama ca se va repeta? Fii puternica si mergi mai departe deoarece sunt si barbati onesti si fideli

Buna, Luciana! Vad ca oamenii ti-au raspuns din suflet si-mi place sa vad ca inca mai exista persoane pe care nu le doare mana sa scrie cateva cuvinte frumoase.
In acelasi timp, sunt constienta ca indiferent de ce-ti spune lumea aici, tu tot ce vei simti vei face... Insa si eu, ca si ceilalti, iti spun acelasi lucru: gandeste-te bine si stabileste ce vrei. Eu cred ca exista posibilitatea ca o astfel de intamplare sa aiba loc si pe viitor, daca te impaci cu el. Incearca sa te detasezi pe cat posibil si sa privesti lucrurile din exterior. Stiu ca e greu, dar nu e imposibil... Uneori esti mai castigat/a daca alegi sa-ti asculti ratiunea si nu instinctul.
Eu sunt perfect de acord cu Teofil si cred ca ti-a oferit cea mai buna explicatie: lui ii plac provocarile - asta ai fost si tu, asta este si noua lui "prietena" pentru el... In plus, gandeste-te ca EA a fost cea care l-a refuzat - mai mult ca sigur, daca ea ar fi fost de acord, pana acum s-ar fi intamplat mult mai multe. Oricum, tu te cunosti, tu-ti stii valoarea. Daca el a preferat sa dea vrabia din mana... e problema lui. Mie mi se pare ca s-a comportat ca un copil - a vazut o jucarie colorata in vitrina, a dat din picioare, s-a dat peste cap si a ajuns sa o aiba (in cazul asta, tu), apoi. dupa ce a aparut alta mai noua, si-a pierdut interesul pentru cea veche, a aruncat-o brusc intr-un colt si s-a dus s-o ia pe cealalta. Si daca n-o sa reuseasca sa o aiba pe aceea sau daca o s-o aiba si o sa se plictiseasca... o sa incerce sa se intoarca la cea veche, nu?
Stiu ca e greu, dar eu as zice ca e mai bine sa treci peste asta si sa-l dai uitarii. Un astfel de om nu te merita.

Oricum, indiferent de ce ti-as spune eu (sau de ce ti-ar spune altii) tu stii cel mai bine ce e in sufletul tau si cum ar trebui sa procedezi. Insa gandeste pe termen lung, pentru ca astfel de intamplari au repercursiuni...

Ziua buna! Si stai linistita, atunci cand te vei astepta mai putin vei intalni pe cineva care o sa se ridice la nivelul tau!


P.S. Continua sa scrii pe forum/uri ceea ce te deranjeaza - e mai usor sa treci peste astfel de perioade cand te ajuta si altii, decat daca tii in tine.

Va multumesc din inima tuturor pentru raspunsuri. Imi este intr-adevar foarte greu probabil si pentru simplul motiv ca simt ca relatia nu s-a terminat. Mintea mea, inima mea refuza ideea. Ne cunosteam de atata timp, poate nu m-a iubit, dar credeam ca macar din respect si pentru a evita eventualele neplaceri si situatii penibile (de exemplu, nepotelul lui, fiul prietenei mele si sorei lui, este si finul meu), ca atunci cand imi voi vedea prietena, sora lui, cu diferite ocazii, sa nu ne evitam reciproc, sa nu se creeze situatii penibile, sa fugim unul de celalalt. Tocmai de asta, pentru ca simt ca relatia nua avut de fapt un sfarsit firesc, normal, nu s-a pus punct la ea, ma simt inca agatata de trecut si de aici si farama de speranta pe care o mai am. Probabil simt nevoia pentru mine, pentru linistea mea sufleteasca, pentru a fi capabila sa merg mai departe, sa nu-mi pierd increderea definitiv in barbati, sa imi spuna in fata la o discutie ce s-a intamplat de fapt, sa inteleg si eu si sa nu ma mai framant atata, punandu-mi 1001 de intrebari. Oare a fost vina mea? Oare ce s-a intamplat? Oare unde am gresit? Oare de ce ma evita? As vrea sa uit, as vrea sa trec peste asta si totusi ceva ma tine pe loc si nu pot sa vad decat trecutul, nu pot sa traiesc decat in trecut. Nu vad viitorul si nici macar prezentul, mintea mea refuza sa accepte ideea, din moment ce intre noi doi s-a produs o cearta si apoi a urmat un sms in care mi-a spus ca e vina lui, ca isi asuma faptele, ca nu a vrut sa se ajunga aici si ca ii pare rau ca s-a ajuns aici, dar nu mai e la fel ca la inceput. Nu se mai poate preface ca aceasta relatie merge bine. Atat. Doar un sms si asta a fost ca raspuns la un sms de al meu in care i-am spus totul ca stiu despre noua femeie din viata lui, ca stiu ca o curteaza deja de cand noi eram impreuna. Am simtit ca acel sms l-a trimis din obligatie, nici n-a incercat sa nege si poate pe de-o parte chiar s-a simtit usurat ca stiu si nu se mai simte la fel de vinovat. Apoi tot de la el a urmat un "lasa-ma sa ma linistesc cu capul cateva zile si iti voi raspunde la orice intrebare", iar de atunci, nimic. Eu inca imi pun intrebari la care nu gasesc raspuns, inca ma simt legata de trecut, el nu a mai dat nici un semn, nu stiu daca asteapta sa-l sun eu sa-l iau la intrebari...habar n-am... Nu stiu ce sa fac si cum sa fac sa trec mai usor peste asta, eu sunt obisnuita sa-mi iau palmele de la viata peste fata si nu la fund, de aceea fuga lui, lasitatea si lipsa de curaj de care da dovada ma termina. As vrea sa pot sa am o ultima discutie cu el, fara reprosuri, fara sa vorbim de trecut, fara cearta, fara scopul de a ne impaca, pur si simplu o discutie in urma careia sa ma trezesc eu la realitate si sa ma faca sa realizez ca intr-adevar este gata.
Nu stiu ce sa fac, nu stiu daca sa il contactez si sa-i propun o ultima discutie, nu stiu cum sa ies odata din starea asta. As dori un raspuns si nu-l gasesc...

NU exista barbati onesti si fideli in dimensiunea asta cosmica !!
Exceptiile sunt extrem de rare (am 50 de ani si n-am intalnit nici una, in viata mea sau a altora !!), ele intaresc aceasta regula. Poate 1 la 1.000.000 de barbati sa fie onest si fidel sau nici atat !

Astia-s barbatii, asa-s construiti, plamaditi ! Sunt cuceritori prin definitie si bigami !
Eu m-am convins de asta relativ tarziu, la multi ani dupa ce am divortat si am incercat apoi sa-mi refac viata ! Am avut surpriza sa constat ca mama mea stia f bine cum stau lucrurile cu barbatii, stia ca mariajul/ relatia de lunga durata cu un barbat este un mare si adeseori dureros compromis, iar cand am intrebat-o de ce nu mi-a spus-o inainte de casatorie mi-a raspuns : "daca iti spuneam adevarul nu te mai maritai niciodata si totusi, ca femeie, trebuia sa treci prin experienta casatoriei ! "

Cand ne indragostim avem credinta ca va fi vesnic sentimentul impartasit si ca, datorita lui, vom muta muntii din loc, insa gresim fundamental ! Dragostea ca o flacara e un sentiment trecator si, de cele mai multe ori se stinge destul de repede si de tot - in special la barbati, doar in cazurile extrem de rare (care se pot considera fericite) intre parteneri ramane o afectiune calda si sincera, insa de regula totul se face praf si pulbere, in urma ramanand practic 2 straini, daca nu mai rau ! De aceea tot ce mai simtim apoi, ca femeie, e durere pt esecul relatiei pe care o credeam rupta din stele si dispret profund pt barbatul caruia i-am daruit sufletul si trupul (chiar si finantele) si care ne-a tradat (chiar repetat) la cea mai usoara adiere de fusta.

Nu spun ca femeile sunt Imaculate", insa ele inseala mult mai rar si, in cele mai multe cazuri, o fac fiindca acasa e jale, pe cand barbatii o fac preponderent din spirit de cucerire fiindca asa sunt lasati de D-zeu ! De aceea zic ca in proportie de 99,99(9) % NU EXISTA BARBAT ONEST SI FIDEL , iar daca sperati ca vreuna dintre voi sa fiti fericita exceptie (cum am sperat si eu) aveti toate sansele sa va inselati amarnic si, metaforic vorbind, sa va ciocniti frontal cu trenul de la metrou !!

Dragele mele aflate la inceput de drum, LUATI BARBATII ASA CUM SUNT CLADITI si nu incercati sa-i schimbati FIINDCA NU VETI REUSI NICIODATA cu adevarat !!
Faceti asta daca sunteti in stare sa suportati un asemenea compromis major in cuplu, iar daca nu sunteti capabile mental sa traiti cu acest adevar despre barbati si vreti o dragoste completa, ca in romane (cum am vrut eu), atunci lasati-o naibii de casatorie fiindca veti suferi cumplit, asa cum am suferit eu si cum sufera Luciana acum !!

Aveti dreptate doamna Tania barbatii sunt ca niste catari fara pricepere oricat ai incerca sa-i schimbi nu se mai poate ca asa au crescut si asa vor murii.,nu vreau sa jignesc pe nimeni dar sunt unii barbati care zici ca sunt batuti in cap nu vor sa vada realitatea.Cat despre acest barbat nu se mai poate vb a dat pasarea din mana pe cea de pe gard. Este greu pentru aceasta fata dar ce sa facem viata merge mai departe tu trebuie sa te gandesti ca nu a fost pentru tine si ca exista cineva care te va iubi ,si te va respecta nu merita sa te mai intorci la el nici acum nici peste 1 an caci vei trai mereu cu frica de a nu se duce cu alta si sa te lase,o relatie daca se rupe asa trebuie sa ramana sa se stearga totul cu buretele, este foarte usor pentru noi sa postam un comentariu si sa spunem ce credem dar este mai greu de facut pentru tine.Eu parerea mea este sa nu te mai intorci la el ca nu mai merita o alta sansa. Cu siguranta nu se va schimba daca il vei ierta acum va face iarasi la fel caci va gandii ca tu il iubesti si il vei ierta in continuare.

Parerea mea e ca trebuie sa te joci si tu cu el, asa cum s-a jucat el cu tine si te-a facut sa suferi.Pastreaza legatura cu sora lui si spune-i ca ti-ai gasit si tu pe cineva si ca esti fericita,sigur va ajunge la el si ai va spune,iar el se va simti lezat cand va sti ca in viata ta a intervenit altcineva,s-ar putea sa doreasca sa se intoarca la tine,acum depinde de tine daca iti doresti sa-l ierti sau nu.Nu-i trimite nici un mesaj, nu-l suna ca sa vada ca esti indiferenta si ca nu-ti pasa de el.Raneste-l si tu cam te-a ranit el!

Eu am aflat ca m-a inselat, dupa 3 ani, tocmai cand simteam ca el ar fi THE ONE (ca sa zic asa)si s-a intamplat cu o colega de munca. si culmea era si mai urata si mai grasa. dar de la o prietenie..s-a ajuns mai departe..eu nu m-am prins asa repede ca tine..la mine, dupa luni de raceala din partea lui..m-am hotarat sa investighez.. si nici macar nu se ascundea, avea mesajele ei la vedere acolo in telefon, atat de multa incredere avea in iubirea mea ptr el. bineinteles ca am fost devastata si bineinteles ca primul lucru pe care l-a facut a fost sa fuga la ea... dar dupa un timp. l-am iertat, aunci simteam ca nu pot trai fara el.. sincer si acum regret ca am facut asta, nu ptr ca el nu s-ar purta exemplar de atunci- si a trecut 1 an de la experienta- ci ptr ca nu mai pot avea incredere in el, si sunt aproape sigura ca acum si daca s-ar intampla sa ma insele din nou, ar stii sa se ascunda.. Pot sa-ti spun ca nu merita sa-l ierti.. mie personal, mi-a parut rau ca am facut asta :( acum nu mai simt decat o afectiune ca ptr un amic..nu mai e nimic ca la inceput si nici nu va mai fi.. nici nu mai vb de o posibila casatorie...cu el clar nu mai vreau!

Si Gabi, de ce mai esti cu el acum?

din obisnuinta.. oricum stie si el ce simt eu acum. i-am spus, dar nu vrea sa accepte. i-am propus sa ramanem doar prieteni..dar a inceput sa planga si sa-mi spuna ca el ma iubeste...momentan sunt in tratative cu el :D nu vreau sa-i fac si eu ce mi-a facut el..nu cred ca e ok sa ma folos de zicala "dinte ptr dinte.." prefer sa ne despartim in termeni amiabili.