Divort cu copil mic de doua luni

Da,trebuie ca amandoi sa puna umarul,altfel se naruie totul.Solutia asta extrema,divortul,poate-l va trezi cumva,poate-l va face sa se simta mai responsabil.Insa intotdeauna unul din parteneri e ''''''''''''''''''''''''''''''''locomotiva'''''''''''''''''''''''''''''''',partea p***a e ca si asta oboseste la un moment dat.E greu de dat un sfat atata timp cat numai tu stii ce si cat va leaga,inafara de copil,care nu poate fi ''''''''''''''''''''''''''''''''lipiciul''''''''''''''''''''''''''''''''intre voi.Spiu ca el nu raspunde nimic si e nepasator si necooperant.Dar de ce ar fi daca tu i-ai aratat ca poti,ca vrei,ca esti dispusa?Incearca si fii altfel,pune-l in fata unor situatii extreme,pune-l sa se descurce.Daca tot nu face nimic,atunci ori nu vrea,ori nu poate.In cazul asta,da,fiecare pe alt drum.

draga mea, nu te cunosc dar vreau sa-ti impartasesc din experienta mea de viata.....am 32 de ani si un baietel de 6ani si jumatate, pana aici totul frumos..........dupa ce am nascut baiatul, cand acesta a implinit 1 an sotul meu a decis ca trebuie sa mearga in italia din acelasi motiv- o situatie financiara mai buna- anii au trecut, au aparut si certuri, nu f mari dar erau, am primit telefoane ca are o amanta in italia si in cele din urma m-am hotarat sa divortez...........in tot acest timp vreau sa-ti spun ca venea regulat acasa in concediu , ne ducea la mare, munte, si nu ne-a lipsit nimic nici financiar si nici material, doar el.......afectiunea lui, asta ne lipseau mie si fiului meu.............cand a vazut ca situatia se inrautateste si ca sunt foarte decisa sa ne separam dar sa mentinem o relatie amiabila pt baietelul nostru a facut tot posibilul si ne-a luat alaturi de el in italia, acum incercam sa ne reobisnuim, sa fim iarasi prieteni, iubiti, parinti si sa ne asumam responsabilitatile in mod egal. Vreau doar sa-ti spun ca aceasta suferinta a durat 5 ani, si nu ti-o pot descrie....ma izolasem ....cu ajutorul lui Dumnezeu si mergand periodic la Sf.Maslu la biserica mi-am recapatat familia............sper ca totul sa decurga normal, nu-mi este usor sa trec peste multe lucruri dar cand ii vad efortul lui de a compensa anii perduti si dragostea cu care il copleseste pe baiat atunci am forta sa merg mai departe. Sper din tot sufletul ca sa gasesti calea de a-ti mentine familia.....incearca sa mergi la Sf Maslu sa te rogi pt familia ta si vei vedea schimbarile............te pup, iti doresc tot binele din lume tie si fetitei tale, cu drag Monica si Dominic

Uite @monikka32, macar sotul dvs. lucra, aducea bani in casa. Sotul lui @prixdana inteleg ca nu a mai gasit de lucru nici aici in Romania, si nici nu cred ca se straduieste sa-si caute.
Dumneavoastra @prixdana vreti ca sotul dvs. faca in continuare parte din viata voastra, in cazul acesta divortul nu este o solutie, dar nici sa stati sa faceti dvs. totul si el sa stea ca un parazit nu este o solutie.
Eu zic ca daca va mutati la parintii dvs. ar putea fi o solutie temporara, timp in care sotul poate sa caute sa fie si el un suport pentru familie. Daca nu se schimba cu nimic, atunci poate veti ajunge la divort, dar daca va fi asa atunci nu acceptati ca el sa mai fie parte din viata voastra, veti avea numai de suferit. Nu-i veti putea interzice sa vada copilul saptamanal, si daca nu ar fi lege ar fi totusi o cruzime, dar dvs. separati-va total de el.
Cum zice si @monikka32, Dumnezeu are puterea si vrea sa va ajute, dar trebuie si ca dvs. sa apelati la El, prin post si rugaciune se poate interveni pentru oricine.
Domnul fie cu voi.

Buna,
Sper sa nu fiu prea cruda, dar cred car trebui sa-l faci sa inteleaga ca va poate pierde, daca nu se implica, emotional, financiar. Efectiv pune-l in fata faptului implinit. Separati-va o perioada, tu decizi cat, daca nici asa nu isi revine, atunci e clar, e mai bine sa suferi putin acum, atat tu cat si bebele tau, decat sa se lungeasca timpul si sa fie o suferinta mai indelungata. Parerea mea. Stiu ca iti e foarte greu, dar nu iti e usor nici acum, cand duci greul casei de una singura.

Se pare ca toti barbatii au aceeasi "mama", sau sunt facuti din acelasi aluat. Al meu, la 1 an si 8 luni de la nasterea fetitei noastre e sub tratament medicamentos pentru depresie si tulburare de personalitate cica. Se pare ca si barbatii sufera de depresie post partum, iar eu nu am facut altceva decat sa-l cicalesc la cap, sa fiu vesnic nervoasa si suparata pe el din aceleasi motive financiare, eram disperata cu nu voi reusi sa-mi cresc fetita cu banii ce-i avem, ca doar eu intretin familia, ca el nu face nimic, ca vine acasa ca la hotel... (asa si facea, sustin in continuare acelasi lucru). Concluzia: a inceput sa vina si mai rar acasa, bani...adio...si am descoperit motivul: doua pramatii, una a lui si una a lu'''' altu'''' cica, care-l sunau zi si noapte sa le duca in oras, la munte, cluburi...si din cauza atator minciuni spuse mie, la serviciu, la parintii lui a cazut in cea mai neagra prapastie: a incercat sa se sinucida... Privind in urma, cred ca daca luam hotararea sa divortez in loc sa incerc sa-i modific eu comportamentul probabil ar fi constientizat singur toate reprosurile ce i le-am facut eu. Mi-am distrus viata mea, a lui, a copilului cand cel mai simplu ar fi fost sa depun o cerere de divort la tribunal. Poate ca si tu ar trebui sa faci acelasi lucru, macar sa-l sperii, sa realizeze ca viata nu e o gluma. Eu ce-am castigat? Acum este fara servici, acasa, tot pe salariul meu, pentru ca tratamentul pe care-l face nu-i permite sa-si practice meseria. Acum nu pot divorta pentru ca...mi-e mila... O femeie nu poate schimba un barbat dand din gura si vociferand mereu (poate nu e situatia ta), o sa-l faca si mai incapatanat si o sa-si activeze sistemul de aparare, acel zid de care te lovesti mereu. Si inca o idee: daca are pe cineva apropiat, fata de care nutreste un profund respect, incearca sa iei legatura cu acea persoana si roag-o sa vorbeasca cu el in locul tau. Dar o perioada de timp nu-i mai zi nimic.

Mergeti amandoi la un duhovnic cu har si vezi ce zice, uneori el poate intui soarta si destinul.

Cand Dumnezeu a creat femeia pentru barbat , scopul a fost sa-i faca un ajutor .Eu creed ca tu esti o femeie puternica , daca femeie este ajutorul barbatului, ajutorul femeii vine de la Dumnezeu iar tu esti ajutorul potrivit pentru sotul tau .Cred ca trebuie sa fim intelepte si avem la indemana solutii .Copilul tau este sange din sangele sotului tau iar eu cred ca tu esti o femeie inteleapta .Lasa-l pe el in concediu de paternitate daca tu ai o slujba , cauta tu de lucru pentru el dar toate acestea facute in dragoste , nu cu reprosuri sau stari conflictuale , intradevar perioada nasterii si cresterii copiilor este grea si ne concentram asupra acestui aspect ca femei si ca mame si poate barbatii se simt neglijati ii deruteaza maternitatea dar casnicia voastra tu o poti face frumoasa, esti si inteleapta si puternica pentru aceasta si esti facuta "ajutor potrivit" pentru acest barbat. Toate se rezolva cu dragoste si cu rabdare , nu cu reprosuri , cu disperare , cu respingere .Implica-l in viata copilului cat de mult poti , fa-l responsabil prin asta , da-i ocazia sa se ataseze si sa raspuzi cu atasament fata de el .Apreciaza ce face bine (iese la plimbare cu copilasul , participa la baita lui ) .Au fost vremuri grele si pentru parintii nostrii , gandeste-te intotdeauna ce poate fi si mai greu (sa-ti fi murit sotul de ex.)si o sa constati ca greul tau nu este asa de greu .Trebuie sa ai speranta si sa gasesti bucuria vietii chiar in aceste vremuri ostile pentru familie si pentru intreaga societate .Nu uita Dumnezeu a facut femeia "ajutor" pentru ca a vazut ca barbatul este un incomplet si un dezorientat fara ea .Dar totul se cladeste cu multa dragoste si-n atitudini si-n expresii si o sa razbati peste aceste vremuri si aceasta perioada tulbure .Nu face o gresala acum , pe care sa o regreti , sa nu-ti reproseze copilul ta mai tarziu ca nu l-ai vrut pe tata parte din familie pana la capat .TU ESTI O PUTERNICA GASESTE BUCURIE IN TOT CE FACI INCLUSIV SA AJUTI UN OM FIE EL SI SOTUL TAU .MA ROG PENTRU TINE SA POTI FACE ASTA .

Multumesc din suflet pentru toate sfaturile...Voi medita profund la mesajele primite si voi lua decizia cea mai buna pentru mine si copilul meu...Sunteti extraordinare si nu ma asteptam sa primesc sfaturi asa de faine si realiste...Sa aveti un weekend frumos. Dana :)

Din mesajul tau eu am inteles ca sotul a plecat in strainatate pt ca voua, familiei, sa va fie mai bine. Daca nu a gasit de lucru in Spania si tu te-ai descurcat singura in tot acest timp, iar de cand s-a intors in tara, nu-si gaseste de lucru, nu cred ca toate acestea reprezinta motive de divort. Daca l-ai iubi suficient de mult, cred ca ai fi mai intelegatoare. L-ai putea sustine in demersul de a-si gasi de lucru. Nu vreau sa ma gandesc ca esti o femeie pisaloaga de tipul celor care bodoganesc toata ziua, nemultumite, care-si determina barbatul sa-si ia lumea in cap sau sa-si puna streangul de gat. Faptul ca s-a intors acasa arata ca este responsabil si ca va iubeste. In viata unui cuplu se poate intampla ca unul dintre parteneri sa nu aiba de lucru la un moment dat sau sa castige mai putin. Dragostea, intelegerea, comunicarea, ajutorul,credinta, sunt elemente care detensioneaza si sudeaza. Nu te dispensezi de sot/sotie daca ramane fara loc de munca. Doar daca la mijloc nu sunt si alte motive. La Biserica, la cununie, se spune ''''La bine si la rau''''.

A plecat gandinduse ca asa poate face ceva pentru voi pentru copil......daca nu a gasit de lucru in spania este pentru ca in spania criza e imensa nici macar spanioli nu au de munca (majoritatea) daca era sa aibe pe cineva sau sa nuºi pese de familie probabil nu se intorcea acasa .......imi dai senzatia ca esti genul acela de femeie . care cicaleste omul la cap (nu avem bani ,dute la munca, muncesc doar eu ...)...bla bla ..atunci cand lai luat nu ai stat un pic pe ganduri? oare cum o sa fie cand o sa avem un copil oare o sa aibe de munca? .....o casatorie e ceva sfant ...ai jurat in fata lui Dumnezeu cum sar spune.....trebuia sa te gandesti la toate aastea inainte de casatorie si de a avea un copil.....nu pot sa cred in ce lume traim oameni se casatoresc asa de repede si divorteaza lafel.. se zice la bine si la greu ..ar trebui sa faci ceva sa va intelegeti ..cu vorba buna sigur se poate, nul mai cicali si incercati sa discutati frumos. sa inteleg ca tu bagi divort ca ce ? ca nuºsi gaseste bietul om de munca ? ar trebui sa te gandesti la copil si ce va simti el. (aici fiecare isi zice parerea nu te lasa influentata de ce zic ceilalti si nici de bani poate cu timpul se vor rezolva . ).. :D nuah o simpla parere sper sa nu fie cu suparare

Multumesc pentru ironiile din ultimele doua mesaje, se pare ca nu cunoasteti deloc situatia cu care ma confrunt, si in loc sa oferiti sfaturi prietenesti, veniti cu acuze de genul ca eu as fi cicalitoare etc. Am nevoie de prieteni, nu de guru care ma caracterizeaza fara sa ma cunoasca si mai ales fara sa cunoasca situatia cu care ma confrunt, a fost o greseala sa postez povestea mea pe acest site, se pare ca mai sunt persoane care nu fac altceva decat sa incrimineze, uitand ca mai intai trebuie sa se uite in proprii ochi sa vada barna si apoi paiul din ochii mei.

Dar cei care au postat mai sus te cunosc? Cunoaste cineva situatia adevarata altfel decat din ceea ce ai povestit? Este povestea ta, dar daca ar povesti-o sotul, sigur ar suna altfel. Se pare ca nu vrei decat sa fii aprobata. S-ar putea ca tocmai asta sa fie o problema. Iti plac oamenii care te aproba, dar intotdeauna cand o relatie se destrama, nu exista un singur vinovat. E ca-n povestea cu seicul arab care, la judecata, a dat dreptate ambelor parti, dupa ce le-a ascultat povestea. Aceeasi poveste, alt povestitor.
Aduci acuze gen''''''''barna din ochi'''''''', dar de unde stii tu ce vini poarta cei care-ti scriu?
Sunt niste puncte de vedere care se pot trage dupa citirea mesajului initial. Si, atata timp cat te-au enervat, s-ar putea sa contina o urma de adevar.

citez:

"a renuntat la serviciu in Romania pe motiv ca va aduce venituri suplimentare in familie si va creste fetita fara lipsuri. In schimb, in Spania nu si/a gasit de lucru si dupa luni intregi de certuri pe internet a decis sa revina in tara inainte de a naste. A trebuit sa se imprumute de la un unchi de bani pentru a-si rezerva bilet de avion si iata au trecut alte patru luni in care am intretinut doar eu familia. Dupa atatea concesii in cuplu si tolerante vis-a-vis de comportamentul sotului, simt ca am ajuns la un capat de drum."

Cititi tot mesajul inainte de a o incrimina, eu cred ca a facut tot posibilul sa faca , casnicia ei sa mearga/functioneze.

Critici sunt usor de adus, dar cate dintre voi v-ati confruntat cu ceva de acest gen? O mamica cu un bebe de 2 luni are nevoie de liniste, sa se refaca dupa cele 9 luni de sarcina, si o nastere care indiferent ca e normala sau cezariana e destul de grea.

Ori fara ajutor/intelegere (aici ma refer la mamica, nu la tatic) aveti impresia ca este usor?

"prixdana" iti doresc toate cele bune, si ai grija de tine si fetita ta, voi sunteti pe primul loc.

Replica pentru Pena: sfaturile sunt date in general atunci cand cineva are nevoie de ele si cand chiar este chestiune de viata si de moarte. Ca o concluzie, sfaturile pe care tu crezi ca mi le/ai dat se incadreaza in prima categorie enuntata mai sus. Nu am dat toate detaliile problemelor actuale cu sotul meu ci doar pe cea/cele care au umplut paharul sa spun asa. Daca tu crezi ca a-ti lasa sotia singura, la patru luni, cu un apartament luat in chirie, nearanjat, proaspat zugravit (fara curatenia de dupa), lasandu/si un serviciu care era multumitor pentru familia mea si a merge in Spania sa te risti si sa vanezi un job pentru care nu semnat un contract la plecare, a sta si a nu raspunde rugamintilor sotiei care se confrunta in tara cu probleme de genul creste burtica, apar alergii, lucruri care o speriau si o duceau din nou la medicul specialist, a indura toata iarna mersul la serviciu prin zapada, prin ger, doar pentru a primi in concediul de crestere a copilului niste banuti mai multi si asigura cele necesare intretinerii bebelului, daca toate astea si la care se mai adauga si alte tolerante tot pe motivul ca in sfanta biserica am jurat sa ii fiu alaturi la bine si la greu, crezi ca sunt mizilicuri si trebuie sterse cu buretele fara sa lase urme, traume etc. atunci jos palaria, ai toleranta mult mai mare decat mine la situatii stresante. Un alt aspect pe care vreau sa il semnalez este ca si pe perioada sederii sotului in Spania am ajuns la psiholog pe probleme de cuplu, tot pentru a-mi salva casnicia, insa la solicitarea psihologului de a intra in legatura cu sotul prin programul skype, tocmai ca si in povestea seicului arab, pentru a asculta si varianta lui, el a refuzat cu desavarsire. Nu sunt in cautarea doar a mesajelor sau a persoanelor care aproba ceea ce am facut, ci doar a celor care stiu ce inseamna compasiunea si pot sharui cu mine lucruri comune, intamplari pe care le/au avut cu proprii soti si care considera ca pot ajuta. Ori, acuzandu/ma de indiferenta, incluzandu/ma in categoria cicalitoarelor, nu ai facut nimic altceva decat sa arunci paie pe foc, sa ma amagesti si mai mult. La reintoarcerea in Romania, sotul putea sa se angajeze oricand la fostul loc de munca de unde primise chiar si recomandare din partea directorului general, fiind apreciat, dar a refuzat cu incapatanare, amanand de fiecare data momentul. Intr/o relatie, e drept ca sunt momente in care unul castiga mai mult ca celalalt, altul mai putin sau deloc, dar cand vezi ca celalalt de langa tine vede cata presiune este ca dupa ce nasti, prin cezariana, intervin o multitudine de noi responsabilitati si nu simti ca esti sprijinita nu doar fizic ci si financiar, toate lucrurile astea creeaza noi tensiuni si motive de cearta. Fiecare om poate duce atat cat poate. Nu mai traim vremurile in care sotia se sacrifica langa un barbat doar de dragul copiilor, desi relatia lor nu mai mergea de ani de zile. Traim zile in care sotia ridica pieptul (metaforic) si isi ia viata in propriile maini, este independenta, isi creste copilul singura si spera sa aiba candva mai mult noroc. Nu renunt usor (poate tu asa crezi) la anii de casnicie, la anii de relatie, care e drept nu sunt multi, dar bogati in evenimente placute si neplacute, dar dupa cum spuneam, fiecare poate duce atat cat poate, altfel intervin frustrarile si neimplinirile. Multumesc oricum si de al doilea feedback, apreciez faptul ca vrei sa te erijezi in avocatul diavolului, sa ii tii partea sotului meu, e normal sa ii tina si lui cineva partea. Inainte de a lua decizia de a divorta m-am sfatuit si cu nashii mei de cununie, care imi cunosc suferintele, il cunosc foarte bine pe sotul meu si sunt alaturi de mine. Si da, am nevoie in momentele astea de mesaje, de persoane care ma sustin si ma incurajeaza, nu imi aduc reprosuri, care nu sunt deloc sanatoase. Atat am avut de comentat. Cele bune, Pena.

Repet din nou. In mesajul initial nu erau prea multe date. Pana la urma fiecare are gradul lui de toleranta, stie ce a suportat si cat. Nu s-a inteles de nicaieri faptul ca nu a vrut sa lucreze. In aceste vremuri tulburi, e atat de greu sa-ti gasesti un loc de munca, incat chiar ai nevoie de ajutor si intelegere de la cei din jur. Eram, de fapt, nu avocatul sotului tau, ci aparatorul fratelui meu. El si-a intretinut singur familia ani de zile si timp de un an nu a avut un loc de munca, a primit somaj. Sotia, care intre timp a fost plecata prin strainatate, ac***a mai multi bani, i-a facut viata un chin. Reprosuri permanente, acuze,...ca atunci cand lucrurile nu merg bine. De aceea mesajul meu era pt dragoste, toleranta, intelegere. Repet, tu stii mai bine ce ai de facut. Succes! Singura tu stii, deci tu decizi.

Eu raman la parerea ca tu ar trebui sa te intorci la parintii tai, sa-i sotului un timp (2-3 luni) sa-si vina in fire, daca nu merge nici asa atunci mergi mai departe singura. :|

Prixdana ... haide sa fim seriosi ....ca sa dai un sfat drept trebuie sa cunosti acele persoane ..de unde stiu eu ca ce zici tu acolo nu faci dintrºun pai un par? daca suntem femei asta nu inseamna ca trebuie sai judecam ...sau sal judecam pe el doar pt ca tu scri ce sci acolo ..atat timp cat nu se stie si ce zice el si ce simte el nu ai cum sa spui nimik ....am 2 frati unul din frati mei are o fetita de 9 luni a avut momente cand a trebuit sa stea in masina au trecut prin momente groaznice ..dar sotia lui nu ia zis numa eu muncesc numa eu aduc bani in casa tu nu muncesti nu la cicalit si nu a divortat de el...acum sunt bine mersi amandoi muncesc dupa grele lupte cu viata ..... de 4 ani lucreaza doar sotul meu pentru ca eu pur si simplu nu gasesc de lucru ..asta ce inseamna ? ca trebuie sa ma dea afara sa divorteze ca pur si simplu nu este de munca? sa recunoastem sunt barbati si barbati ... uni care nu merita nici sai privesti alti care slava domnului sunt la locul lor ..sa nui caracterizam pe toti ca find lafel ..asa cum noi femeile nu suntem ca toate celelalte .daca tu ai de munca de ce nui mai dai ceva timp ? vorbeste frumos ...incearca sa te interesezi pt un loc de munca pt sotul tau ..nu sa te certi mereu cu el ...o zi buna ..astea nu sunt critici sunt mici adevaruri ....sunt famili care trec prin foarte mult greu si asta le intareste familia nici decum sai desparta ! dar asta e cand puterea banului vorbeste

cine atunci cand are o casa in loc sa o reconsolideze si sa o zugraveasca,o darama?poate ca merita sa incerci sa atingi inima sotului tau.Depinde mult si modul cum i_ai comunicat ce vrei sa se schimbe la relatia voastra.Un spirit bland si linistit e de mare pret nu numai in fata oamenilor dar si in fata lui Dumnezeu.Mai acorda o sansa casniciei voastre si asculta glasul constiintei tale pentru ca vad ca e sensibila si daca te mustra inseamna ca trebuie sa o asculti.Si eu am 2 copii de 15 si de16 ani si imi aduc aminte ca perioada cand s-au nascut a fost foarte grea si o perioada de acomodare cu noua noastra viata in4.Daca vrei sa stii ce considera Dumnezeu despre divort citeste din Biblie Maleahi 2:16 unde spune ca El uraste divortul. si ce a pus Dumnezeu in acelasi jug omul sa nu desparta.Tot un verset biblic spune ca acela caruia i se iarta mult ajunge sa iubeasca mult.daca crezi ca te-am sfatuit de bine,si vrei sa mai vorbim,adresa mea de mail este [email protected] si nu renunta!

Ce sfaturi mai doresti daca pt tine Pena este ,,avocatul diavolului" si deja te-ai sfatuit cu nasii??
Foarte bine ai facut, dar ceva imi spune ca esti deja hotarata si aici cauti doar mesaje de sustinere care sa-ti asigure constiinta pentru momentul de dupa divort.
Si eu am fost odata hotarata sa divortez, eram insarcinata in 5 luni si tocmai aflasem ca barbatu-meu sta agatat de mai bine de un an de o tarfulita de pe bancile liceului. Si da, am dorit sa ne despartim, iar el chiar a fost de acord. A fost un moment de rascruce, stateam cu hartia in mana in fata d-nei de la registratura tribunalului. Si ea s-a uitat la burtica mea si mi-a zis: asteapta pana nasti, mai da-i o sansa.
Si asta am facut. Si nu regret. El s-a pus singur pe picioare, a inteles ce era sa piarda si pentru cine a riscat. Acum e tatic ideal pt fetita noastra de 6 ani, care-l iubeste si pe care el o adora, ne intelegem bine si suntem fericiti. Eu zic ca motivul tau paleste in fata situatiei mele, deci gandeste-te la copilul tau mai intai, ce-o sa-i spui cand va intreba de ce te-ai despartit de tati? Sigur treaba cu banii, serviciul si intretinutul nu o va intelege!
A, si crede-ma, nu spera ca altul iti va iubi copilul si-l va creste si educa precum tatal adevarat!
Iti urez sa iei hotararea care nu te va face sa regreti mai tarziu...