Cum sa imi recapat dorinta de a mai trai?

Buna sunt Ioana si an 24 de ani si trec printr-o perioada cum nici nu ma astepta.
Totul a inceput acum 7 ani cant m-am indragostit nebuneste de un baiat , era raza mea de soare, dorinta de a mai trai, unicul meu motiv de bucurie , aerul pe care il respiram, in el si langa el ma linisteam , ma reculegeam , imi gaseam acel echilibru in viata acel imbold de a merge mai departe.
Timp de 7 ani am trait o minune, un basm alaturi de jumatatea mea , a fost prima mea iubire din toate punctele de vedere totul a fost minunat pana anul trecut prin august 2013 cand eu am intrat intr-o "melancolie" datorita unor probleme financiare si profesionale. Toate u fost bune m-a sustinut timp de 3 luni si cand simteam ca ies incet incet din transa el mia spus PA pentru motivul ca nu mai suporta sa stea alaturi de o persoana frustrata si vesnic nemultumita si ca nu mai sunt feminina, finuta si nu stiu cum sa pun problema , rabufnind din orice. In 7 ani a fost prima noastra discutie mai aprinsa si din ambitia de ai respecta dorinta de a fi liber am spus ok, vreu libertate o sa o ai (niciodana nu ne-am sufocat, controlat, mintit,, sau jignit) M-am ambiionat asa tare incat nu l-am cautat deloc , urmand ca dupa 4 luni de pauza (eu credeam ca este definitiv) ma cautat,am inceput sa discutam sa ne confesam noi fiind tot timpul sinceri si deschisi unul cu celalalt, relatia noastra se baza pe respect, comunicare, intelegere, si desigur o mare IUBIRE. Dupa mai multe intalniri repetate am ajuns la concluzia ca nu suntem fericii unul ara celalalt si ca noi ne- am cautat in alte persone , abiceiurile, mofturile, gesturile..... Totul a fost frumos , si bine timp de inca 4 luni eu crezand ca urmatorul pas in evolutia relatiei noastre va fi casatoria (asa a zis el cand ne-am impacat).
Toata problema a inceput acum 2 saptamani cand dintr-o data el nu mi-a mai raspuns la telefon, imi dadea ton de acupat sau imi trimitea sms ca este ocupat si ca ma suna el. In decursde doua saptamani am reusit sa vb cu el adunate secundela cam 3 minute in care imi zicea ca este intr-o discutie cu cineva si ca o sa ne intalnim sa discuta. Initiam mi-am imaginat ca este vorba despre ceva probleme personale sau profesionale am inceput sa ma ingrijorez enorm pana la stadiul de insomie dureri de stomac ameteli toate cauzate din cauza nestiintei ce are si de ce nu vrea sa discute cu mine. Dupa aceste 2 saptamani de stres si necunostinta de cauza l-am asteptat acasa pana noaptea tarziu (noi nu stateam impreuna) ce a ajuns. In momentul cand a ajuns era total schimbat , era alt om , nu-l mai recunosteam. Raspunsul lui a fost unul peste astepatrile si inchipuirile mele , dar si unul foarte degajat i neafectat de nimic ce urma sa se intample .
Asa a inceput colapsul meu im momentul in care mi-a spus ca el nu ma mai iubeste cam de vreo 2 luni(ultimele 2 din 4) si ca isi doreste sa experimentee si sa isi traiasca viata. Intrebarea mea urmatoarea a fost daca are pe cineva sau care este explicatia reactiei si comportamentului lui brusc. A recunoscut ca a intalnit pe cineva care i-a atras atentia si ca este aceea scanteie care nu mai o simtea intre noi(doar el simtea ) ca ea este finuta, feminina, stie cum sa obordeze o problema , si el asta cauta.
Dupa ce ne-am reinpacat eu am inceput sa il iubesc enorm de mult , sa ma atasez si mai mult de el , era aerul pe care il respiram, ratiunea de a mai trai, bucatica de uscat dintr-un ocean, langa el ma linisteam si doar auzindu-i tonul vocii l telefon , ma regaseam , ma reculegeam, era TOTUL, il iubem mai presus decat viata mea.
Am ajuns in 7 ani sa ma schimb total pentru el si recunosc ca in corpul meu nu mai era nici un gram de Ioana ci era el.... cu fiecare gest , mimica, mod de gandire, traiam numai pentru el crezand ca daca el este fericit si eu sunt, fericirea mea se regasea in fericirea lui.