Am o relatie de 8 ani.Am avut momente frumoase dar si urate,grele.
Ne-am despartit de 2ori cam 3-4 luni.Problema e ca intre noi niciodata nu a existat comunicarea.
La inceput a fost frumos dar de la o vreme incoace simt ca e mai mult obisnuinta.Pur si simplu m-am obisnuit cu el,cu programul lui,cu tot.
In ultima vreme numai probleme avem,ne certam des,vorbeste urat si indiferent.daca ii spun ca ma deranjeaza ceva nu-l intereseaza,daca ma simt rau sau nu am chef sa merg unde vrea el spune ca n-am decat sa stau acasa.
Sunt zile in care lucreaza de dimineata pana la 11-12 noaptea.
Fiecare locuim cu parintii dar in weekenduri suntem impreuna la el sau la mine.Iesim in oras foarte rar,mai mult stam in casa deoarece el e obosit dupa o saptamana de lucrat 12-15 ore pe zi.
In casa unu sta la televizor,celalalt la calculator.Nu prea povestim,nu ne uitam impreuna la un film,nu nimic.Suntem ca doi straini,parca nici nu am fi unul langa celalalt.
De aproximativ 2 ani intretinem relatii o data la 3-4 luni si de cele mai multe ori se intampla in weekend cand iesim undeva si bea ceva.
Sunt constienta ca aceasta relatie nu mai merge dar mi-e frica sa raman singura.
Cand ne-am cunoscut eu aveam 14 ani iar el 18 si m-am obisnuit cu el.Daca ma despart de el nici prietene nu am sa mai am deoarece ei sunt o gasca si eu am sa raman singura.
Partea mai nasoala a inceput acum 4 ani.
Ne-am rezervat un weekend la mare noi doi,un prieten din gasca pe nume C si inca un cuplu casatorit.
In ultima zi prietenul meu s-a razgandit si nu a mai vrut sa vina.Am mers eu , C si acei prieteni.
C s-a purtat minunat cu mine,m-am simtit extraordinar de bine.Am dormit intr-o camera cu el si s-a intamplat ... inevitabilul:) De mult ma simteam atrasa de el si de felul lui de a fi dar ceea ce am simtit cu el nu am simtit niciodata cu prietenul meu.Sunt doua persoane cu diferenta cer-pamant.
Cu C intotdeauna ma puteam intelege,ne ascultam unul pe celalalt,ne sfatuiam si cel mai important lucru m-a respectat mereu si o data nu a vorbit urat cu mine.
Acel weekend a fost cel mai frumos din viata mea.In acesti 4 ani el a avut o prietena timp de 2 ani si s-a distantat de noi,il vedeam foarte rar dar de fiecare data eram foarte fericita.Anul trecut s-a despartit de acea fata si din nou e mereu aproape de noi.
De cate ori il vad ma trec toti fiorii,simt nevoia sa-l strang in brate,daca nu il vad o zi sau doua mi-e dor de el,il visez,ma gandesc non stop la el,de multe ori ma balbai cand vorbesc cu el,sunt extrem de fericita cand il vad.
Nu am cuvinte sa spun ceea ce simt fata de el.
Stiu ca si el se gandeste la mine,sunt sigura.Are un comportament minunat fata de mine.
Mi-as dorii din tot sufletul sa fim impreuna.
Acum 4 ani,dupa acel weekend imi spunea sa ma despart de prietenul meu,sa las sa treaca o perioada si pe urma am putea fi impreuna deoarece dintr-o data nu se putea fiindca ei sunt prieteni.
Regret enorm de mul ca nu am facut asa dar imi era frica de singuratate iar pe urma,a avut si el prietena cu care se certa non stop iar acum eu nu mai am curaj sa deschid subiectul.
Stiu ca se gandeste la mine pentru ca vad cum vorbeste,cum se compoarta si e car ca nu a uitat ceea ce a fost.
Nu mai pot, toata ziua ma gandesc la el,de cate ori aud de el ma trec toti fiorii,imi imaginez cum ar fi sa ramanem impreuna pentru totdeauna.As vrea sa vorbesc cu el, sa stiu exact cam ce gandeste dar nu stiu cum sa deschid subiectul,cum sa incep....
Parca am din nou 14 ani si m-am indragostit pentru prima oara.Nu vad nici un motiv pentru care daca am fi impreuna sa nu mearga relatia.
Va rog ajutati-ma cu un sfat,cu o idee si spre ca nu v-am plictitst:)
Va multumesc
Doresc sa raportez intrebarea pentru:
Raspunsuri (1)
Adelina, citind aceasta relatare a ta, am gasit, "printre randuri", problema pe care vad ca ai constientizat-o, deja:
ade_adelina a scris: "... Sunt constienta ca... mi-e frica sa raman singura... Daca ma despart de el nici prietene nu am sa mai am deoarece ei sunt o gasca si eu am sa raman singura."
R: Aceasta nevoie imperioasa de cineva... Sau mai degraba, a pretinde de la acel cineva... "de a ne lua in grija", reprezinta intr-adevar, o problema - pe care, desi n-ai cum s-o rezolvi prea usor (si nici nu e neaparata nevoie), totusi, chiar faptul ca ai reusit sa o constientizezi, arata ca tu insati o poti depasi; eventual, cu un minim ajutor (din partea unui terapeut autorizat), atunci cand il vei solicita.
ade_adelina a scris: "Nu vad nici un motiv pentru care daca am fi impreuna sa nu mearga relatia."
R: Faptul ca (inca) nu il vezi, nu inseamna nicidecum ca un astfel de motiv nu exista. Dimpotriva, iata-l aici: suntem capabili sa traim in doi numai cand suntem capabili sa traim singuri (acesta este un fapt indeobste recunoscut, de care ar fi preferabil sa tinem seama).
- Altfel, vei putea constata ulterior, (poate) chiar cu surprindere, ca "istoria" se repeta.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam AbuzAdreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde