Sunt geloasa pe copilul prietenului meu

parerea mea este ca esti un pic geloasa ,,,dar si copilul simte mult lipsa parintilor,,,mama plecata,,tatal sta cu tine,,,,,incearca sa te imprietenesti cu el si totul va fi ok,,,,cu timpul nu o sa mai vezi lucrurile asa,,,multa bafta,,,,,

Daca-si iubeste copilul, cu adevarat, cred ca risti in aceasta relatie. Trebuie sa realizezi un adevar : nu exista fiinta sa ia locul copilului in sufletul sau, femeile din viata lui pot veni si pleca, dar copilul ramane sange din sangele lui, fiinta de care este cel mai legat. Nu stiu cati ani ai dar, sigur nu gandesti si nu te comporti destul de matur..............Cand vine copilul la voi, nu poti renunta la statul in brate sau alte gesturi tandre ? Sigur ca le faci cu scopul de al face gelos ,sa sufere. Daca vrei sa pastrezi aceasta relatie poarta-te cu copilul ca o mama , pune-l pe primul plan, fa-i mici placeri si atunci vei vedea ca si el se va schimba. Este normal sa nu te suporte, in mintea lui,tu ai luat locul mamei, plus ca nici pe ea n-o are aproape..........daca ai putin suflet pune-te macar o secunda in locul lui si vei vedea cat de tare-l doare sufletelul si cat de singur si abandonat se simte...........Accepta ca, sufletul prietenului tau nu este intreg fara copilul lui.........nu poti lupta cu un copil pentru dragostea unui barbat. Iar in ceea ce priveste faptul ca nu se descurca singur...............vrei sa-ti spun un adevar ? daca ar fi copilul tau nu ai gandi asa si sunt sigura ca ai face mult mai multe pentru el, nu numai sa-i legi sireturile.......In concluzie, depinde ce astepti de la aceaste relatie........daca vrei sa formezi o familie sau doar sa fii vremelnic femeia lui.......

Acelasi lucru voiam sa-ti spun si eu.la fel ca Adriana. Este nepotrivit sa stai in bratele prietenului tau sau sa faci alte gesturi tandre in prezenta copilului. O mama adevarata s-ar abtine de la asta. Pentru gesturi dragastoase, cand apar copiii, exista dormitorul. Reactia copilului este de respingere pt ca, probabil, te considera vinovata de despartirea parintilor sau constientizeaza ca acestia nu se pot impaca din cauza ta.Pana la urma el este copil, adultul esti tu. Se presupune ca cea inteleapta, cea echilibrata tu trebuie sa fii. Nu-l pune pe prietenul tau sa aleaga intre voi doi pentru ca, daca-si iubeste copilul, tu vei pierde. Dragostea pentru copil nu are de ce sa va afecteze relatia, nu ai de ce sa fii geloasa pe el. Incearca sa te porti frumos cu copilul, vorbeste cu el, incearca sa-l aduci pe calea buna. Fa-l sa inteleaga ca tatal lui il iubeste chiar daca te iubeste si pe tine.

multumesc pt sfaturi.Am 24 de ani...da poate sunt un pic imatura stiu ca ar trebui sa ma comport altfel mintea mi-o spune dar sufletul nu ma lasa.nu stiu de ce simt atata repulsie fata de copilul asta,si da imi doresc sa formez o familie cu omul asta dar vreau sa am copilul meu,nu sa-l educ pe al alteia!acum probabil o sa ma judecati dar asta simt.

De ce ar trebui sa renunt la gesturi tandre de fata cu copilul Adriennee?tu daca e copilul de fata nu-ti pupi sotul sau nu-l imbratisezi?nu cred ca este o greseala atat de mare asta!si nu am cum sa-l pun pe primul plan!!!pe primul plan este prietenul meu!si am incercat de multe ori sa ma apropi de el,m-am jucat cu el i-am cumparat cadouri dar degeaba.sa nu aveti impresia ca am sufletul de piatra pt ca nu este asa.

Sunt situatii diferite..............atunci cand este o familie formata din mama,tata si copil, dragostea, intelegerea dintre parinti ii dau copilului siguranta, stabilitate emotionala, nu are dece sa fie gelos pe nici unul dintre ei . Dar ,in situatia voastra, acel copil este ca un obiect pasat de la un adult la altul........Prietenul tau a divortat de sotie nu si de copil. Cunosc un barbat care, pentru copii sta intr-o relatie de cosmar si a renuntat la viata lui spunand ca nu poate sa-si imparta sufletul.....................Am spus sa pui copilul pe prinul plan atata timp cat este la voi ,dar stii ceva ? si un animalut simte daca-l accepti din tot sufletul, sau nu. Cand vei avea copilul tau sa stii, in mod sigur, ca tatal va trece pe planul secund, dar pana nu traiesti anumite situatii nici nu le poti intelege. Iar afirmatia ca nu doresti sa cresti si sa educi copilul alteia ,te descalifica din prima, poate mai treci pe acest forum peste cativa ani.............eu iti spun ca nu ai nici un viitor in aceasta relatie. De patru ani dece nu v-ati casatorit ,inca ? Nu inteleg dece ai deschis aceasta discutie cand esti hotarata in atitudinea ta, nu te- ai gandit ca-ti vor raspunde niste mame ?

Spui ca nu vrei sa educi copilul alteia, dar gandeste-te ca acest copil al alteia este al iubitului tau. Pt el nu conteaza cine-i este mama, el este tatal copilului indiferent ca mama esti tu sau alta. Ar trebui sa fii ingrijorata daca iubitul tau nu si-ar iubi copilul. Atunci chiar ar trebui sa te gandesti daca merita sa ai un copil cu un barbat care nu-si iubeste copilul pt ca s-a dspartit de mama lui. Cunosc situatii in care barbati care au divortat de neveste, au divortat si de copii. Acestia sunt barbati care nu vor fi niciodata nici soti buni si nici tati buni. Tu pari a fi o persoana razgaiata, egoista, superficiala si incapabila sa inteleaga unele lucruri. Nu-ti vad viitorul alaturi de acest barbat, pt ca el trebuie luat '''''''' la pachet'''''''', impreuna cu fiul lui. Daca nu accepti asta si nu te maturizezi, vei suferi.

Deja sufar...si am postat msg aici in speranta ca poate a mai trecut cineva prin ce trec eu si imi poate da un sfat.e usor pt dumneavoastra sa ma judecati pt ca nu treceti prin ce trec eu si nu stiti ce este in sufletul meu.dumneavoastra sunteti mame eu inca nu cunosc sentimentul acesta dar asta nu inseamna ca nu am suflet oricum multumesc pt sfaturi

E foarte usor sa dai sfaturi...din exterior..mie mi se pare absurd ca cei care au copii sa aiba pretentia ca aceia care nu au sa inteleaga subit sentimentele materne si paterne si daca s-ar putea sa si le si insuseasca tot atat de subit fiindca in relatia respectiva esti pusa in fata faptului implinit.

draga caudya, din ceea ce ai povestit tu cam prin aceeasi situatie trec si eu.recent am avut o discutie cu prietenul meu din cauza copilului lui din casatoria anterioara, din cauza ca este un copil rasfatat si needucat. nici eu nu stiu cum sa procedez si cum sa fac sa fie bine pt ca el sa fie multumit.treaba este ca el stie foarte bine ca, copilul este needucat si rasfatat dar nu incearca sa faca nimic in aceasta privinta, spund ca asa cum e, e copilul lui.adevarul e ca nici eu nu vreau sa ma implic prea mult in a-i atrage atentia copilului cand greseste cu ceva sau face ceva rau de teama ca prietenul meu sa nu se supere sau sa imi reproseze ceva.cine nu trece prin asa ceva nu are cum sa inteleaga.dar cred ca trebuie sa avem multa rabdare si cu copilul si cu prietenul si timpul le va rezolva pe toate.

deci cum am spus si mai sus, pt ca apoi am citit toate mesajele, initial l-am citit numai pe primul, cel al claudyei, nimeni nu poate intelege situatia decat cine trece prin asa ceva.da si voi mamici care aveti propri copii probabil ca ati gandi la fel daca ati trece printr-o situatie similara..dar din moment ce aveti propri copii e normal sa ganditi asa.mi se pare corect ce spune claudya, de ce sa cresc copilul alteia cand pot sa/mi cresc si sa/mi educ propriul copil?.de ce trebuie sa suporte ea consecintele unei educatii neadecvate date copilului de catre mama sa naturala?nu stiu poate sunt eu prea revoltata pe situatie, dar voi vedeti lucrurile din punctul de vedere in care va aflati, de a fii mame si nu din punctul dde vedere de a fii mame vitrege.

byanka8408

Buna Claudia.Prin ce treci tu acum eu am trecut acum aproape 12 ani. Doar ca eu aveam 19 ani si sotul meu avea 2 baieti din 2 relatii esuate.Eram cu 5 ani mai tanara ca tine. Si totusi am procedat corect zic eu. Este un avantaj sa ai langa tine un barbat matur fiindca te maturizezi si tu mai repede.Dragostea este de nenumarate feluri.Pe parinti ii iubesti cumva pe sot altfel pe copii altcumva. ii iubesti pe toti doar nu iei de la unu si dai la altul. Sotul tau se gandeste ca mama lui este plecata si daca il pierde si pe el nu mai are pe nimeni. Nu il pune in postura sa aleaga intre voi ca ii rupi sufletul in doua. Incearca sa il protejezi tu cand il mai cearta tatal lui. Trebuie sa i castigi increderea copilului si aduti aminte ca este bucata din sotul tau. Daca il iubesti pe el cu siguranta o sa iubesti si copilul. Este o vorba , cu rabdarea treci si marea,. La noi a functionat si acum avem si noi un copilas frumos si sanatos pe care il iubim dar nu i am uitat nici pe fratii lui mai mari. Iti doresc sa ai intelepciunea de care ai nevoie. Sa auzim de bine!

Am uitat sa iti spun ceva. Cand mai vine copilul la voi incercati sa va implicati toti 3 in diferite activitati, nu incerca sa il excluzi. De ex cand gatesti ceva bun, cerele ajutorul.Increderea trebuie sa o castigi nu sa o cumperi. Trebuie sa nu vada in tine o amenintare ci un aliat.Daca vrei ca relatia sa mearga trebuie sa dai tot.Daca erai tu cea cu un copil si iubitul nu il accepta cum te ai fi simtit? In timp te va rasplati si el cu iubire (copilul) si vei fi uimita cand de ziua mamei o sa primesti tu felicitare, in locul mamei lui. La mine asa s-a intamplat. Daca mama lui e plecata iar bunica nu se impune va trebui sa va implicati mai mult in educatia lui pentru a nu il scapa din mana. Si ar fi un exercitiu bun pentru tine pe viitor cand veti avea un copil impreuna.Si poti sa fii convinsa,ca peste cativa ani te vei amuza copios,de toata povestea asta, care acum pare a fi o mare problema.Commentul este valabil in mare parte si pentru Bianca. Sa fiti blande si bune.