O sansa?

Acum 2 ani in urma...m-am indragostit de un baiat, si care credeam ca va fi o iubire trecatoare...dupa o luna impreuna, mi-a cerut sex, si logic ca l-am refuzat si am renuntat la el insa el n-a vrut. Ne-am despartit si nu puteam traia fara el asa ca mai veneam sa il vad si el nici nu ma lasese in pace, ma saruta cu forta, incat a devenit un obicei, sa fim impreuna fara sa avem o relatie care include sex.Am incercat sa fiu cu altul, ca sa-l uit, dar dupa 3 luni cu ala, nici nu am putut sa il uit.Mi-am dat seama ca m-am indragostit cu adevarat.Dupa 1 an...nu mai puteam sa stau dupa el, parca pierdeam un an din viata mea, asa ca a trebuit sa merg mai departe si i-am cerut o ultima sansa, daca vrea sa se impace cu mine fara sa facem sex, si sa ma astepte pana la 18,i-am dat timp de gandire si sa vina la intalnirea noastra stabilita, si...nu a mai venit...a plecat la bacau...m-am gandit ca e un semn...ca poate nu mi-e e scris sa fiu cu el..asa ca...m-am hotarat sa il uit...nu am mai vorbit cu el de mult timp...era la bacau...si la ziua mea, am invitat un prieten pe care il stiam de 5 ani, si odata vazandu-l, am simtit ceva, dupa 2 zile si el a inceput sa simte ceva, m-a sarutat si am simtit cum imi fiebea sangele, era de parca din nou, de parca puteam fi cu el fara sa ma gandesc la acel...dupa 3 luni, l-am revazut pe fostu` si respiram neregulat, dar eram deja cu prietenul meu asa ca nu am facut nimic, si mi-am luat ramas bun de la el pentru ca pleca la grecia in perioada verii, iar eu am ramas cu prietenul meu si pe zi ce trece am ajuns sa tin foarte mult la el, intr-un fel pot spune ca il iubesc dar stiu ca in adancul inimii, nu e aceeasi iubire pe care am simtit-o cu fostu`.Dar sunt dispusa sa imi traiesc viata cu unul care ma face fericita si pe care il pot iubi. Dar, fostu` cand a aflat ca am o relatie, aproape a innebunit, ma vroia inapoi, nu putea sa accepte faptul ca m-a pierdut.Zicea ca regreta din tot suflet, si ca nu mai vrea sa faca sex cu mine, ma va astepta cat vreau. I-am spus ca nu-l mai iubesc, si m-a pus sa jur daca e adevarat, iar eu cand am jurat am simtit de parca minteam. Era atit de suparat, plangea si a plecat.Eu am inceput sa plang.Am crezut ca inca il iubesc...dar cand m-am intors la prietenul meu, am simtit cat de mult il iubesc. Ma intreb oare acea lacrima era doar pentru ca mi era mila de el, ca nu am putut fi impreuna si fericiti, sau pentru ca chiar il iubeam?Sa-i dau o sansa si sa renunt la prietenul meu?Ar fi o mare pierdere stii....mi-e atit de greu.Pentru ca nici nu vreau sa renunt la prietenul meu si nu vad niciun viitor cu fostu` dar nu il voi uita niciodata pentru ca a fost iubirea mea adevarata.Desigur ca prietenul meu nu stie nimic...Merg mai departe sau sa ma intorc la trecut?Ah, am uitat sa zic ca prietenul meu e foarte rabdator imi respecta decizia de a ma culca cu el dupa 18.Intre noi nu au existat ceva probleme.Avem increderea reciproca......Chiar il iubesc....este o iubire simpla, dulce, dar cu fostu` am simtit iubire nebuna.