Ea are 36 eu am 26 ani

Buna ziua! Sunt Tudor si am o relatie cu o fata cu 10 ani mai mare decat mine. Am lasat lucrurile sa evolueze insa in momentul in care au aparut primele probleme am cautat pe internet situatii asemanatoare sa aflu cum este vazuta o asfel de relatie. Unele se potriveau altele nu, marea majoritate concluzionau ca trebuie sa actionezi in functie de ce simti si sa traiesti prezentul. Insa cum pot eu sa traiesc linistit prezentul cand prietena mea are 36 de ani cu cariera frumoasa , cu apartament cu tot confortul de care are nevoie o familie, (isi doreste in intervalul a 1-2 ani, mi-a spus ea) un copil.. ceea ce mi se pare foarte onest din partea ei. Insa eu nu imi doresc un copil momentan pentru ca nu am suficienta experienta de viata pentru asta , nu am un job foarte sigur si mai mult de atat vreau sa mai calatoresc in lumea asta mare si frumoasa dupa cum am facut si pana acum. De cand suntem impreuna am mai fost plecat insa nu m-am linistit pana nu a venit si ea. Am devenit dependent de ea, de prezenta ei de sex de tot ce inseamna ea. Mi se iveste posibilitatea sa merg ca si voluntar in Argentina si ma gandesc ca nu vreau sa merg si sa fiu cu gandul la ea tot timpul si sa nu ma pot bucura de ce traiesc acolo.. Ma multumeste pe o perioada faptul ca fac calatorii scurte sau in apropiere si nu avem o viata plictisitoare, dar ea a fost ca si mine cand era de varsta mea , doritoare sa vada lumea insa acum este in alta etapa. Exisa un conflict imens in capul si in sufletul meu, deoarece imi place foarte mult de ea, sunt atras de ea enorm si este frumoasa si nu isi arata varsta si ma gandesc ca daca as avea o varsta mai apropiata ar fi perfecta. Maturitatea ei ma inhiba, o alta problema. Am in cap imaginea in care sunt tatal copilului si ma simt ascultat, insa daca as avea un copil cu ea , simt ca parca nu m-as simti ascultat si asta ma face sa spun de multe ori lucruri impunator doar datorita frustrarii ce mi-o cauzeaza acest lucru. Ca sa fiu mai clar vreau sa simt ca se tine cont de parerile mele insa intuitia mea ma face sa vad ca ea tine doar o vreme si dupa revine la convingerile ei. Iar cireasa de pe tort a venit de curand, cand mi-a spus ca daca se desparte de mine o sa isi faca o insamantare in vitro...asta a creeat o presiune in mine.. normal nu? .. ce sa fac? nu voi face un copil sub presiune si daca nu il fac acum ii ,,faultez,, si ei posibilitatea de a avea unul... sunt de-a dreptul disperat, va spun sincer si deja presiunea o resimt la nivel organic, adica am o caramida pe pipt datorita faptului ca nu iau o decizie in mine... sunt convins ca s-au mai intalnit asemenea relatii si situatii.

va multumesc