Depresia - tristetea patologica

se pare ca toate simtomele de mai sus sunt prezente in viata mea, si in ultimul timp din ce in ce mai des...ba chiar de o saptamana m-am retras si nu vreau sa vad pe nimeni, simt ca nu fac fata la nimic, si chiar am ganduri de suicid,dar cui sa cer ajutor?de fapt nu as vrea sa cer ajutor pt. ca nu vreau sa cred ca sufar de depresie...dar ce-i drept...din orice ma prabusesc!!!

am 22 de ani si pot spune k de mica am fost o persoana mai sensibila poate si din cauza k nu am avut un cadru familial f adecvat.Cu toate astea imi doresc f mult sa reusesc in viata dar simt cum mi se destrama tot p zi ce trece.In urma cu un an am intrat la fac de medicina.Dupa un an de zile mi am dat seama ca nu este pt mine..sau mai mult nu am simtit ca este pt mine.asa ca in vacanta de vara am plecat in spania pt a mi gasi un loc de munca.Dar aici de catva tp chiar nu se mai gaseste nimic..In acest timp am cun un tip care pot spune ca imi este alaturi si de care m am indrag.nebuneste.De cateva sapt pur si simplu ma bufneste plansul din orice si cum am citit si in art de mai devreme fizic p zi ce trece ma simt mai rau.Acum chiar nu stiu ce sa fac..sa plec acasa imi e rusine sa ma intorc asa..ma simt ca o ratata..

Faptul ca simti ca vrei sa ranesti fizic o alta persoana se datoreaza depresiei?

Am 46 de ani si simt, cred ca viata mea s-a terminat. In copilarie mi-a lipsit dragostea parintilor si atmosfera familiala. M-am maritat la aproape 20 de ani, la aproape 21 am devenit mama. Nu am fost fericita nici in casnicie, mai mult singura, dezamagita, ma ocupam de copil, el dadea sens vietii mele. Dupa 12 ani am renuntat la "singuratatea in 2"si am divortat (acum regret). M-am dedicat exclusiv copilului meu. Anii au trecut, copilul a crescut, si-a terminat studiile si evident, isi vede de viata lui (s-a casatorit de un an). Cand am realizat asta, am avut un soc. M-am simtit data la o parte, parasita, singura pe lume si fara nici un rost. Dar am suferit in taina. Am cunoscut un barbat si m-am gandit ca el este sansa mea sa merg mai departe. Si fara sa analizez prea mult, am renuntat la un job bun, la un salariu bun,la prieteni, la tot...si am plecat dupa el (in alta tara muncea el si nu vroia sa se intoarca aici). Nu am avut noroc nici acum... nu a fost bine, nu ne-aminteles, nu am mai rezistat si m-am intors acasa... total dezamagita, rusinata, umilita. Acum nu mai am nimic, nici loc de munca, nici prieteni, sunt singura si deprimata, m-am izolat, nu mai socializez, nu am cu cine sa vorbesc... Sentimentul de singuratate ma copleseste, "stima de sine" nu mai exista, nu simt ca mai traiesc, parca nu mai exist, ies din casa la cateva zile si parca sunt invizibila... nu am cu cine sa vorbesc... pe fiul meu nu vreau sa-l supar ,sa-l stresez, nu l-am crescut sa-i fiu acum povara... Nu stiu ce sa fac...

Cel mai bine este sa te adresezi unui psiholog, te v-a ajuta foarte mult. Numai bine si tinem legatura

intr-adevar, un psiholog te-ar ajuta sa iti privesti viata cu alti ochi, sa descoperi unde ai gresit (caci suntem raspunzatori de fericirea pe care suntem datori sa ne-o creem , nu s-o asteptam ca un dar de la altii.invata sa-ti faci singura astfel de daruri si vei constata ca sunt cele mai frumoase, pt. ca vor fi sigur exact ce ti-ai dorit!) lipsita de dragostea parintilor, ai cautat inconstient dragostea celor din jur, dar nu cred ca tu ai oferit dragoste, sau cel putin nu ai stiut s-o arati, incat cei din jur s-o pretuiasca si din care sa doreasca sa ia mereu cate o picatura,si astfel sa fii indispensabila in viata lor.primim de obicei ceea ce oferim,poate nu in mod egal, dar putin si sigur de calitate, caci pt. a face daruri, cere implicare, asta insemnand ca am ocupat mintea celor din jur chir si pret da ... 5 min. si am castigat. maine, voi oferi mai mult, va observa si , rusinat, se va recompensa.daca o zi nu primim nimic, nu disperam, inseama ca maine vom cauta o abordare mai surprinzatoare. psihologul are un teritoriu limitat, bune intentii pavate cu nevoia de bani. profitam de el ca o rampa de lansare, dar puterea sta in noi. orice lucru are ceva frumos, orice zi e un nou inceput, daca azi suntem tristi, maine vom deschide alta fereastra...nu te izola, caci nimanui nu-i pasa , si nu se va munci sa-ti inteleaga cauza, numai iti va respecta decizia. cauta tu oamenii, fiindca ei sunt primitori, noi creem scenarii pe care cei din jur nici nu le banuiesc....daca cineva te respinge in ciuda mai multor incercari, el pierde un prieten bun si inseamna ca nu te merita. dar undeva cineva asteapta ca si tine sa fie descoperit. el nu are poate sansa ta, de a avea prieteni,,invizibili care te sfatuiesc, cauta-l tu si prinde-l de mana. spune-i ca ai venit special pt. el si iti ve fi recunoscator : in fiecare zi te va cauta sa-i dai lingurita in care se afla darul tau :picatura de dragoste. priveste in jur cu incredere, nu esti singura. imbracate frumos, ca pt. o mare sarbatoare si de maine porneste in excursie .... prin viata! succes! azi ai primul tau prieten, pe mine.

cu mare drag!

Roagate la Domnul si te vei intari cu duh sfint.Vei simti prezenta si ajutorul!