Ce sa ma fac? raspuns medic

Dada, poate nu ar fi rau sa cauti ceva de lucru, macar cu jumatate de norma. Orice, nu neaparat pentru bani, ci pentru a iesi din casa, a socializa. Discuta asta si cu sotul tau. Pentru fata gasiti o gradinita pentru jumatate de zi.
Mie mi se pare greu sa stai singura toata ziua, izolata, iar singura persoana cu care sa discuti sa fie sotul tau, sa macini doar ideile tale sau pe ale lui.
Incearca sa treci peste aversiunea fata de francezi. Nu sunt nici mai buni, nici mai rai ca altii. Nu trebuie neaparat sa ti-i faci prieteni, dar poti sa-i privesti cu toleranta pentru ca, la urma urmei, sunt doar niste oameni.
Poti cauta si o biserica romaneasca, poate gasesti si romani pe care sa ti-i apropii, implica-te in activitati marunte de ajutor voluntar pentru persoane care au nevoie, fa ceva. Inscrie-te la vreun curs.
Eu sunt sigura ca o munca in afara casei va fi o buna terapie. Fa ceva pentru tine. Rezolvarea este in tine, nu in pastile. Fii puternica, ia o hotarare repede si va veni o rezolvare. Nu amana. Te rog, fii puternica si curajoasa! Ma rog la Dumnezeu pentru tine ca sa-ti deschida calea!

Interesant ca eu cautam acum sa-i scriu D-nei Doctor si am vazut mesajul postat de tine si aproape m-am regasit in el...si eu sunt plecata in alta tara, dar mai departe decat tine...peste marele si uratul ocean. Si eu am trecut si trec exact prin ce treci tu, am ajuns chiar si la senzatia de ura impotriva tarii in care locuiesc, desi este tara unde s-a nascut baietelul meu...de sotul meu am uneori senzatia de strain ptr ca mi-a promis odata ca daca nu imi va place aici ne vom intoarce in Ro si acum imi zice ca el acolo nu ar mai putea trai niciodata...nu ca aici ar sta cainii cu colacii-n coada....si uite asa trec anii si nu stiu incotro sa o iau. Cum de catava vreme am intrat intr-o stare de depresie avansata si nu am mai stiut incotro sa o apuc am zis hai sa-mi caut ceva de lucru , sa mai incerc ceva in tara asta...daca nu-mi iese ini iau valiza si ma duc inapoi...Inca nu am ajuns la medici si medicamente ptr ca mi-e frica de a baga chimicale in corpul meu dar daca nu se va intampla ceva pozitiv probabil ca acolo voi ajunge. Cu al meu sot problemele incep sa devina acute si nu neaparat din vina lui ci din neputinta mea de adaptabilitate...Sfat nu as putea sa-ti dau fata draga , am citit ce ti-a scris Doctora si mi s-au aprins niste luminite...probabil ca noi am fi la fel de nemultumite si in tara noasta si asta nu e bine ptr nimeni , nici ptr noi nici ptr cei din jur...trebuie sa gasim cumva in noi un echilibru...ceva sa ne faca sa mergem inainte...acum inca habar nu am cum si ce....

Nici aici in Ro lucrurile nu stau bine deloc in aceasta perioada. Nu exista grija si respect pentru om, salariile sunt mizerabile, cei corecti si competenti sunt marginalizati. Acced la functii in institutii tot felul de panarame. Suntem dezbinati, invidiosi si derutati. Nu stiu daca v-ati simti mai bine.
Omul are mare nevoie de APRECIERE. Dupa mine, cred ca este una dintre conditiile de a fi fericit. Poate mai degraba acolo unde sunteti veti gasi asa ceva. Faceti ceva pentru voi. Puterea este in voi. Este important ca aveti familie, copii. Familia inseamna speranta, viitor, inseamna un dar de la Dumnezeu.
Nu va mai ganditi asa de mult la voi. Deschideti-va spre ceilalti. Faceti ce trebuie cu timpul vostru. Eu imi doresc mult sa am timp sa scriu o carte. Aici la noi este usor sa publici.
Dar sunt nevoita sa-mi castig existenta.
Rugati-va la Dumnezeu. Rugaciunea linisteste, da speranta, aduce dezlegare.

Frumos spus Roda...vazut din afara iti dau perfecta dreptate numai ca e un picut mai rau din interior. Cred ce povestesti despre Ro , dar eu vad si aici cum e, oamenii iti zambasc in fata dar ii doare-n cot de tine de experienta profesionala care o ai, faptul ca iti zimbesc si iti spun ca te vor contacta si nu o fac e de-a dreptul jenant..cateodata mi-ar pica mai bine sa nu-mi zambeasca si sa nu ma ia de fazan cand imi spun ca ma suna desi ei stiu din start ca nu ma vor suna; dar intr-adevar poti sa zici ca-i respect, nu te injura si te trateaza frumos. Si sa stii ca, Capitalismul asta e o corvoada...e o imbecilitate absoluta, o hotie la drum mare, cu haine stralucitoare....asta e, platim cand mergem la spital parcarea, cand mergem la un meci platim parcarea dublu fata de restul zilelor,pe langa faptul ca biletul are un pret imens...platim aerul care-l respiram dar intr-adevar diferenta fata de Romania,este ca aici totul a ambalat frumos...dupa parerea mea capitalismul e mai rau decat comunismul, avem orice in magazine gasim absolut tot ce ne doreste inima si daca avem bani cumparam..dar daca inainte sa pui in cos tot ce-ti doreste inima citsti etichetele produselor stii cum iti fac ochii...ca in desene animate...totul e chimical si mizerie in mancare, absolut tot, dar din nou zic, cu riscul de a ma repeta , totul e ambalat frumos, lasa ca prostu' de om nu mai citeste si eticheta aia mica si mai putin importanta...uite asta ne da capitalismul, spitale pline ochi de oameni si copii bolnavi, nici nu ma mir ca in tarile astea sunt asa multe institute e cercetare doar aici s-au inventat si se inventeaza bolile "adevarate"...Esti bolnav..doamne fereste, capitalismul nu te lasa sa te imbolnavesti,te ajuta dar nu iti da voie, doar trebuie sa fi apt sa muncesti nu sa bolesti; si daca ti se intampla si vrei o programare stai frate linistit si intre timpl daca ai ghinionul sa ti se agraveze boala , mori linistit si la programare iti trimite cineva cerificatul de deces...si sa stii ca nu vorbesc din auzite, din propria experienta; am programare ptr cineve din familie care s-a facut acum 8 luni...asa ca asta e afara, civilizatia nord americana...stiu ca-n Ro e cumplit sa dai plicul la Dr oribil, dar nu stiu cum sa-ti spun cand esti bolnav si totul in tine e o durere stii vorba romanului dai si camasa de pe tine , numai sa vezi ca cineva face ceva ptr tine...aici nu ai cui sa dai dar poti sa si mori in durere...nu mai dau exemple ca nu are rost; Nici eu nu mi-am imaginat ca asa este occidentul cand eram acasa, nu am crezut ca aici sunt cu colacii-n gura deloc dar nici nu ma steptam sa vad ca aici esti sclavul sclavilor ca in afara sa muncesti ca robul sa-ti platesti o casa si vreo 1-2 masini nu mai faci nimic...si asta cam toata viata...asa ca din pacate cam asta e...ca vrem noi sa facem ca si ei sa "ambalam frumos "totul si sa zicem acasa, cunoscutilor wow ce bine e in america ....povesti colorate...si ar fi multe de spus despre Capitalismul asta multicolor dar pana una alta vizionati filmul lui Michael Moore , poate zice el mai bine; filmul se numeste Capitalismul-Love story; sper sa-l vad si eu curand sunt curioasa ce zice acolo.
Probabil ca noi cu fata din Franta suntem egoiste , ne gandim mai mult la noi si mai putin la cei din jur si recunosc ca nu-i corect dar pe de alta parte daca ajungi la 80 ani (sa zicem,ca nu stii daca-i ajungi) si te uiti in urma si vezi ca te-ai sacrificat ptr altii si tu esti pe nicaieri, iarasi nu-i bine.....dar am sa fac asta acum desi nu mai am 20 ani nici macar 30 am sa imi impun sa fiu altfel si daca se poate inseamna ca ai avut dreptate , daca nu asta e , cel putin mai la batranete nu pot sa-mi reprosez ca nu am facut tot ce mi-a stat in putinta.

Draga Dada, si eu ca si alte fete am fost in aceeasi situatie,si eu am plecat din romania pentru o viata mai buna, si am venit aici nu numai eu ci si cu baietelul meu , opt ani avea atunci , din prima casatorie, ma rog si ultima cred, ca aici am relatie de lunga durata cu al meu, deci el m a luat din romania cu un copil , aici am fetita cu el , deci am doi copii.Cand am venit aici , la inceput stateam in casa , mereu , aveam grija de curatenie si copil si de al meu barbaat , si plus ca nu aveam inca acte aici , deci fara drept de lucru , "norocul " meu a fost , am venit fara meserie aici , in ro. lucarand ce se poate si pe unde era program scurt si bine platit, iar aici dupa ce m aam vazut cu acte m-a ajutat o doamna la care mergeam sa ii fac curat ca sa mai ies didn casa, si plus sa mi platesc macar tigarile pe care le fumam,sa ma inregistrez la fortele de munca, intre timp m am inscris la scoala de limba ca flamanda nu e usoara, apoi am facut curs de adaptare , si dupa un timp m au sunat ca mi au gasit servici,asta s a intamplat pe durata a trei ani , care merg spre patru de fapt, dar voiam sa vorbesc despre statul in casa, si doar in casa, innebunesti , uita-te in oglinda, si intreaba te ce vrei , dar nu gandi ca in romannia vei fi mai fericita, poate ai prietene, si eu am , dar nu ele iti ofera o viata buna, plus , ai internet, de ce nu iei legatura cu ele prin internet, nu e acelasi lucru , dar mai te ajuta un pic, mie cat stateam acasa mi se incingeau degetele la pc de cat scriam si ore insir vorbeam pe yahoo, curat era in casa , copilul era bine, imi asteptam omul de la servici , si gandeste te la copil daca ai merge in romania ce i ar oferi , la fel ca in Fr..?? pune in balanta totul , am trecut si eu prin multe cate spui tu , si faptul ca nu mai ma spalam pe fiecare seara , si plangeam mereu de ajunsesem sa spun ca bunica era singura persoana care ma iubit cu adevarat, si simteam nevoia de mangaiere, si protectie, si nu dormeam noptile , si tresaream din orice, chiar cand telefonul fix suna, si am luat si eu ceva medicamente, care m au ajutat dar ele nu functioneaza daca tu tot negativ gandesti , , uite iti dau yahoo meu , si acolo mai vorbim , si eu ma simt singura si fara prieteni , si unii romani cu regret spun, mai bine nu vreau sai intalnesc, eu te pot suna pe fx gratuit dupa ora patru seara , si vorbim , daca crezi ca iti va face bine,crede ma ma va ajuta si pe mine, nici situatia mea nu e prea placuta, singurul lucru bun la mine ca vreau sa stiu , asta e deviza mea, despre toate , eu sunt curioasa, foarte , si deci incep sa vorbesc si flamanda asta asa cum e ea, cu greseli o mie, si de inteles mai greu ca e dialect , si imi dau seama ca si acolo e c am la fel , nu mai spun de felul lor, mentalitati si altele, dar ai doua posibilitati , te aliniezi lor sau pleci , prima e mai buna varianta ( asta mi a spus o un tip in autobuz cand veneam de la scoala) altfel nu rezisti, te pup si fruntea sus , pentru tine si fetita in special si chiar pentru al tau daca simti tu ca inca e pentru tine, adresa mea de mail este [email protected] , pentru oricine vrea un prieten nou :)

buna Ioana,nu am cuvinte nu pot sa spun decat FELICITARI,esti o femeie care a avut curajul sa spuna adevarul despre viata de afara pe care multi altii o vad roz sau nu au curajul sa recunoasca adevarul,dar tu ai spus exact care e viata din afara,ma repet FELICITARI!As vrea tare mult sa vorbim in particular daca nu te deranjeaza de accea am sa iti las id meu [email protected] poate reusesc sa prind curaj sa parasesc aceasta tara in care numai ma chinui in fiecare zi si poate chiar pe sotul meu daca alta solutie nu mai este,pt ca eu pur si simplu sant la capatul puterilor si am impresia ca nimeni nu ma intelege.Sotul meu a citit ce ai scris parca pe moment ia dat lacrimile desi nu a plans niciodata am crezut ca se va schimba ceva dar inca nu vad nici o schimbare.Sper sa avem ocazia sa stam putin de vorba poate reusim sa schimbam ceva in vietile noastre.Mi-ar face mare placere!Mersi mult si inca o data FELICITARI PT ADEVARUL CARE L-AI SPUS.Numai bine.

buna,draga mea..povestea mea este asemanatoare..
sotul meu a fost ..si este plecat in strainatate de 8 ani...dupa 3 ani,am mers si eu si copilul..avea 5 ani...aici,am lasat serviciu,casa,masina,..si am incercat...totul a fost ok..cateva saptamani,dar a durat mult timp,cam 2,3,luni pana am gasit o gradinita pt copil,pana au iesit actele sa pot lucra si eu...
...ei...in aceasat perioada,nu pot descrie prin ce am trecut,,,,a fost cosmarul vietii mele....singura acasa,intre 4 pereti,plangean tot timpul...Dupa ce au iesit actele am inceput sa lucrez....si dupa 2,3 luni am facut primul accident vascular...am stat in concediu,am reinceput serviciu,,,si la 4 zile..a urmat al doilea accident vascular..care a fost mult mai grav...am 34 ani...si totul a fost din cauza stresului!
Fiul meu trebuia sa mearga la scoala,in clasa 1,si fiind prof.am tinut neaparat sa faca scoala in Romania...bineinteles..domnul meu nu a fost de acord....au fost certuri,dar in final a fost de acord,cu conditia ca eu sa ma intorc la el ...sa muncesc..(am fost pusa sa aleg intre el si copil).A spus,ca m-am prefacut cu sanatatea sa am motiv sa vin in tara!Si..mi/am luat copilul.(.nici lui nu/i placea acolo...).si am venit acasa!de 3 ani,suntem doar eu cu piticul meu,un an nu am putut merge la serviciu,eream ff rau..dar m-au sprijinit parintii!Cat despre sot....nu vreau sa vb...despre discutiile dintre noi....Acum,vb,ne vedem de 1,2 ori pe an...si atat....el spune ca aici nu-i mai place,nu se poate adapta..
Eu,in schimb,sunt atat de fericita,am inceput munca...sunt singura cu fiul meu,ne descurcam dintr-un salar de profesor...pt ca am refuzat oeice ajutor din partea lui!
Asa ca..draga mea...i-ai soarta in maini...si hotareste ce vrei sa faci cu viata ta!daca te imbolnavesti...d-ne fereste...ce faci?(mie nu mi/au dat multe sanse...o luna am stat nemiscata....dar dorinta sa imi iau copilul si vin in tara..a invins!)
Nici aici nu se moare de foame.....fii sigura!si aici gasesti tot ce vrei ..ca si in occident!
Trebuie sa te hotarasti ce vrei sa faci!Ce folos ca acolo ai bani,prieteni,conditii,rude(eu am avut)daca nu ai liniste si fericire!Si..nu stiu..copilului tau ii place???Pt ca...(nu vreau sa te sperii)o colega..a patit ..la fel..a plecat..cu un copilas mai mare...9 ani,coplilul nu s-a adaptat sub nici o forma....si in 2 luni a facut diabet...a trecut direct la insulina!.si pe urma...s-au intors!

MA REGASESC IN CUVINTELE TALE DAR CU MINE E INVERS ADICA EU SUNT IN TARA .AM FOST PLECATA MAI MULTI ANI IN SPANIA CU FETITA MEA SI TOTUL ERA O K .MUNCEAM FETITEI MELE NU I LIPSEA NIMIC MERGEA LA SCOALA CHIAR I AM PUS MEDITATOR PLATEAM CHIRIE LA CASA CARE O AVEAM SAMBATA DUMINICA PETRECEAM CU FETITA MEA CLIPE DE NEUITAT IESIND IN ORAS LA FILM LA TERASA LA PISCINA SI TOTUL ERA OK NIMIC NU ERA GREU PTR MINE LUPTAM SINGURA CU VIATA SI NU MI ERA GREU DIN CONTRA ERAM MULTUMITA AVEAM TOT CE MI PUTEA DORI ZAMBETELE FETITEI MELE IMI DADEA PUTERE FERICIRE SI FORTA .PRECIZEZ CA ERAM DIVORTATA SI SINGURA .AM REVENIT IN TARA M AM IMPACAT CU SOTUL MEU NU MAI MINCESC SI NU MAI AM ACTIVITATILE DE ALTA DATA STAU CU ZILELE IN CASA SI MA SIMT SINGURA .DE CE TOCMAI ACUM CAND SUNTEM O FAMILIE EU NU SUNT FERICITA ''''

da dar nimeni dintre voi nu a vazut ce a scris......ca sotul o batea ......eu cred ca....daca parintii tai mai traiesc sa mergi si sa stai cu ei si cu copilul tau......fara sot deoarece eu cred ca ti-ar fi mult mai bine fara el....doar parerea mea

Nu stiu ce s-a mai intamplat de atunci, dar cu siguranta, omul care bate o femeie nu este barbat care merita respect sau sa ii fi alaturi...caracterul omului nu se schimba niciodata...sper doar ca, inauntrul tau sa cauti ceea ce iti doresti cu adevarat, ceea ce te face cu adev. fericita...si dak, din toate gandurile negre gasesti o carare luminata care te face sa speri, alege acea cale, cu ajutorul tau...si nu a altora sau a medicamentelor vei reusi!! In orice colt din lume. NUMAI BINE

buna Dada,
Nu ai mai dat pe aici sa ne spui ce ai facut, ai reusit sa pleci acasa esti bine?
Si eu traiesc ceva asemanator numai ca noi nu am plecat ca sa realizam nu stiu ce ca noi aveam de toate casa noastra, masina noastra dar sotul meu a fost contactat de o agentie din UK pentru un job de project manager postul pe care lucra si acasa si pentru care primea un salariu foarte bun.
Desi ne hotarasem sa nu dam curs totusi cererii agentului de a pleca acolo pana la urma cu tot cu familion 3 copii si noi doi, il vedeam uneori ca ii pare rau ca nu a incercat pentru experienta lui profesionala am zis hai sa incercam, nu vindem nimik acasa, incercam si daca nu ne e bine ne intoarcem.Oricum aveam o perioada de 1 an minim de a sta aici atfel ar fi trebuit sa returnam toate cheltuielile cu transportul nostru aici (decontarea cazarilor, combustibil masina si mancare si transportul lucrurilor persoanale intr-un container). Am avut niste experiente neplacute la inceput de care nu ne-a mentionat nimeni inainte de genul respingerii noastre asociind limba noastra cu cea poloneza, si de care ei nu sunt prea incantati pe aici deorece considera ca le fura locurile de munca localniciilor si multe altele desi noi nu suntem veniti aici ca sa lucram ca manajera sau mai stiu eu ce munca de jos si oricat de bine ne-am imbraca si purta tot niste straini ne considera.Dupa 8 luni nici mie nici copiilor nu ne place aici si cred ca nici lui desi nu spune,se pare ca a uitat de conventia noastra de a revenii in tara si ne-a precizat ca el de aici nu mai pleaca asa ca uite m-am trezit eu acum ca mie mi-a fost mila de el si am zis sa incercam dar lui nu ii este mila de noi si chinuie 4 suflete carora le e dor de casa. Nu intelege ce nu imi place aici ca salariul e mult mai mare ca acasa, ca stam intr-o casa la fel de mare ca a noastra cu etaj, ca nu ne lipseste nimik.....ba ne lipsesc foarte multe parintii si bunicii care imi alintau copiii, sora mea, o vorba buna din partea oamenilor si faptul ca nu ai cu cine schimba o vorba asa cum puteam face acasa chiar cu o persoana straina. Eu sunt cea mai izolata nu vb cu nimeni, doar ma salut cu 2 vecine si suport privirile sfidatoare ale parintilor la scoala si gradii copiilor, toata ziua alerg dupa copii la scoala, gradii si retur, fac de mancare,curat si aceleasi lucruri mereu. De plecat cu copii nu pot sa plec acasa ca nu ne da drumul spune daca eu vreau sa plec dar fara copii pot sa o fac imi ia bilet de avion dar nu pot sa ma duc la casa noastra ci doar la mama. Stie ca nu as pleca niciodata fara copii. La inceput cand am venit spunea tb sa stam macar un an si vedem acum cand a vazut ca se apropie anul ne spune mereu ca nu plecam nicaieri sa ne iasa din cap. Eu ii repet in fiecare zi ca vreau sa inscriu copiii acasa la scoala in toamna si el nimik. Baiatul cel mare de 7 ani asta vara l-au incadrat de la gradii direct in primary 3 desi nu stia sa citesca sau sa scrie ma refer la propozitii ca literele si cifrele le stia si nici ca a invatat engleza sau sa scrie e un an pierdut pentru el si fetita de 5 ani a intrat in primary 1.Ea vb deja in engleza foarte bine desi nu e incantata sa faca vreo lectie si le cam face in bataie de joc si pe fuga. Si ea si baiatul spun mereu ca o sa invete acasa in Romania ca acolo este casa si scoala lor nu la englezi.
Nu mai stiu cum sa o dau ca nu mai rezist si imi vine sa imi pun capat zilelor dar m-am gandit la cum se vor simtii copii si cine ii va readuce acasa si incerc sa rezist macar sa ii aduc acasa in tara acolo unde le e locul.

parerea mea este ca ar trebui sa-i asculti si opiniile sotului tau sa uiti unde esti si sa te bucuri de momente , nu stii niciodata ziua in care nu le vei mai avea sau nu le vei mai putea recupera , ai grija de fetita ta si de sotul tau ca asta este important, daca u vrei intelegere din partea sotului atunci oferai si tu lui ,a fost violent cu tn deoarece lai amenintat cu fetita in brate ca te arunci ceea ce este normal ca a intrat in stare de soc , nu trebuie sa procedezi asa ,nu conteaza unde esti important este sa fii cu sotul si fiica gandestete bine la ceea ce vrei sa faci, dar nu distrugeti relatiia dintre voi totusi aveti o fiica , nu o faceti sa sufere pt ca ,copii sufera cel mai mult ,stiu cum este pt ca si parinti mei sunt divortati iar acum eu sufar pt ca mie dor de fratii si surorile mele care ai vad o data la 2 ani , este foarte greu sai vezi ca sufera de la departare si sa nu poti sai ajuti :(

ar trebui sa faci toate aceste suferindute pe tine insuutzi du itzi dai seama ca tu de la aceasta potzi satzi afectez veataza foarte mult shi starea de sanatate eshti deja mare shi trebuie singura sa aceptzi shi sa treci peste asta crezi ca nu mai tu eshti intra asha situatzie dar cei care sunt sa treaca peste situatzie shi sa spuna nu fatului acesta asha ca numai cere tratamente shi apucate sa ai incredere in tine va iubesc mult