Am nevoie sa schimb ceva...

Buna,

Ai scris frumos. Nu inteleg totusi un lucru. Ai spus ca el te iubeste. Esti absolut convinsa ? Daca te iubeste oare de ce nu intelege framantarile prin care treci ? Lui ii place situatia in care va aflati ?

Pana acum unde v-ati intalnit ? (ma refer la acesti 6 ani care au trecut). ANyway, daca iti doresti o familie impreuna cu el, atunci singura si cea mai buna solutie este sa stati singuri, nici la el si nici la tine. Ci pur si simplu intr-un loc doar al vostru. Orice amestec al parintilor strica tot ce construiti voi.

Gasiti resurse financiare si mutati-va impreuna. Doar astfel va veti da seama daca va potriviti cu adevarat sau nu.

Cu stima,
Armand

Nici lui nu-i convine, dar cred ca doar pe jumatate crede asta, din moment ce el nu indrajneste sa miste nimic fara permisiunea parintilor. Prefera sa stam la ai lui, desi spune el, nu e cea mai buna solutie, sa stam e perioada de 1-2-3 ani dupa care vom gasii noi ceva doar al nostru.

Eu nu cred ca perioada aceasta nedeterminata de 1-2-3 ani va tine doar atat, fiindca va tinde sa ramana asa din comoditate...eventual casatorit si cu copil in aceeasi casa. El adora sa aiba cineva grija de el, de la pregatit micul dejun, pranzul si cina pana la pregatirea garderobei zilnice.... Eu detest asta la un barbat.... Am tot sperat ca se va schimba de dragul meu, asa cum eu m-am schimbat de vreo 3 ori pana acum datorita lui si zic eu ca m-a modelat frumos, caci eram dintr-o bucata la inceput.

Sincer imi vine sa apelez la variante neortodoxe, un mediu, sau ceva de genul acesta... macar sa stiu daca e el acel viitor al meu sau nu ...

Eu nu am timp sa cunosc si sincer la cat de frumos s-a purtat el cu mine in cei 6 ani , nu as permit nimanui sa strice... imi place relatia de sinceritate deplina si siguranta pe care o simt pt aceasta relatie.... Dar nu am nici macar 1 gram siguranta unui viitor impreuna doar noi doi.... ma framant si ma necajesc singura...

Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea o zi in care sa ma simt puternica si sa spun adio, caci mai bine singura, desi tin la el...

Ma framant fiindca tata are o forma de cancer in faza a 4a cu metastaze, si ma doare sa-l vad chinuindu-se, mama pensionata tot pe caz de boala iar sora invata pt a devenii un bun practician, o femeie independenta ca mine.

Iubitul meu m-a ajutat in toate momentele grele, dar nu-i de trait, zau cu ai lui, caci nu vreau sa termin relatia sictirita cu totul, si pe deasupra i-as supara si pe ai mei sa stie sa stau la socrii...

Eu de fapt as vrea sa strig tot ce simt si nu pot....

Multmumesc mult Armand!

De 6 ani sunteti impreuna, unde va petreceati timpul liber? Tu spui ca ai un venit destul de mare pe care-l imparti cu parintii si tot iti mai ramane. Asta e bine. Incearca sa vb cu el, sa-i explici ca cea mai buna solutie pentru viitorul vostru este sa stati separati de parinti. Daca te iubeste va dori sa va inchiriati o garsoniera numai pentru voi doi. Numai prin greutatile vietii va ve-ti da seama daca relatia voastra va merge mai departe sau poate se va opri. Este timpul sa va luati viata in propriile maini, lasati parintii sa se descurce cum pot, desi sunt convins ca va fi greu, dar daca intre voi exista acea dragoste veti razbi.

Buna din nou,

Zici ca el are 26 de ani si nu poate avea grija singur de el ? E cam ciudat. Ce fel de barbat este asta ? La serviciu tot asa face ? Isi suna mama daca apare vreo problema ?

Tu daca vei avea un copil cu el, cine il va creste ? Presupun ca tu sau bunicii pentru ca el va fi ocupat cu grija fata de el. Daca nu s-a schimbat pana acum eu nu cred ca sunt mari sperante de revenire.

Si da, ai intuit bine, probabil isi doreste sa stea cu parintii lui cat mai mult. S-a obisnuit cu aceasta comoditate. Iar dupa ce nu vor mai fi probabil va cadea in depresie, Doamne fereste si bautura. Am cunoscut astfel de cazuri. In practica psihologica sunt "tipare" deja.

Imi pare rau daca cumva te-am descurajat insa sper sa extragi esentialul si sa faci cum este mai bine. Si ... cel mai important, ia decizia singura. Nu asculta de sfaturile nu stiu cui. Inima iti va spune ceea ce este corect sa faci in continuare.

Cu multa stima,
Armand

Cred ca a venit vremea sa te gandesti numai la tine nu si la parintii tai si la sora ta, tu cum te-ai descurcat in facultate? ai avut tot ce are sora ta? nu zic sa fii egoista, dar sa te gandesti mai mult la tine. sora ta sa isi ia un job part time si sa se descurce. tu cred ca nu ai avut pe sora mai mare care sa te ajute si totusi te-ai descurcat.

ai deja 26 de ani, sunteti de 6 ani impreuna ar fi cazul sa va intemeiati o familie ori fiecare pe drumul lui. daca lucrati in acelasi domeniu tu nu il poti ajuta sa vina la tine la firma sau sa isi gaseasca ceva mai bine platit?? cum alegi acum iti va fi toata viata!! nu te lasa calcata in picioare de el sau de parintii lui. sa se mute ei in ceva mai mic si sa stati voi la 3 camere dupa ce aveti familie. nu stai cu parintii sau cu fratii niciodata! e cazul sa stati impreuna. multi la varsta asta au deja copii si nu au casa lor! ratele parintilor lui sunt ale lor pana cand nu vor mai fi, apoi o sa gsiti voi o solutie sa le platiti, nu e problema voastra acum

sotul meu m-a pus pe mine pe primul loc fara sa ii zic eu, daca nu simti asta o sa iti fie greu toata viata. stiu foarte multe cazuri din astea, din pacate:(

statul impreuna implica foarte multe lucruri si pana nu stai impreuna cu cineva nu ai cum il cunosti cu adevarat. si nu ti trebuie 2 ani sa iti dai seama cum e, iti dai seama de cum reactioneaza cand e de dus gunoiul, de spalat vase, de facut curat etc. pur si simplu de la inceput cand aveti de mutat lucrurile voastre in casa noua, daca te implici numai tu asa va fi toata viata. dragostea va trece cat ai clipi ca vei fi prea obosita si prea concentrata pe ce ai de facut sa o mai simti. cat de multe accepti sa faci tu singura la inceput asa se va obisnui toata viata sa faca, tu sa tot accepti si sa intelegi si el sa iti tot puna conditii.

asa ca mutati-va impreuna si lasati-i pe ceilati deoparte. oricum nu te poti muta la "socrii" daca inca nu iti sunt socrii. plus daca ai zis ca crezi ca ati putea avea probleme cu ei nici sa nu te gandesti la mutatul cu ei sau cu ai tai. mai bine in chirie cu inca un cuplu.

Armand spunea ca observa cat de multe cupluri nepotrivite sunt.Asa e.Sa nu stai niciodata cu iubitul sau sotul in casa cu cineva.Intotdeauna vor fi cel putin discutii,daca nu certuri crancene,in legatura cu impartirea treburilor,cheltuielilor,ca sa nu mai spun de intimitate,de deranj,unu vrea sa doarma ca are 70 de ani si unu vrea sa primeasca musafiri ca are 30.Ce poti sa stii despre un om daca il vezi doar la o pizza,in parc sau 1-2 ore in pat si apoi fiecare pleaca acasa la el?Mutati-va impreuna,vezi cum se comporta la masa,cum reactioneaza la o polemica,daca bea,daca se spala zilnic,etc.,etc.Vrea sa-i pregatesti 3 mese pe zi,vrea sa-i pregatesti hainele???????????????/Aha,adica pt.el femeia egal menajera.Inseamna ca a preluat modelul propriei familii.O relatie sa poata exista si rezista trebuie ca cei doi sa aiba scopuri,valori si reguli comune.Vrei sa vezi Parisul,plateste!Vrei sa schimbi canapeaua,plateste!Dar vei fi nevoita sa si speli,sa calci, sa pregatesti zilnic micul dejun,pranzul si cina.El ce va face in timpul asta?Ti-ai dat singura raspunsul,ti-ai pus diagnosticul.Vrei mai mult.

Draga mea, sper ca nu te superi ca iti spun asa dar, la cei 45 de ani ai mei, ma vei ierta! :)

In primul rand gresesti cand iti doresti de la persoana iubita sa se schimbe; asta este una din greselile cele mai mari pe care le facem. Ar trebui sa-i iubim asa cum sunt, cu toate calitatile lor, dar si, mai ales, si cel mai greu, cu defectele lor. Din acest punct de vedere trebuie sa pui bine in balanta calitatile si defectele... si apoi ... (o spun din experienta... ca de altfel tot ceea ce iti voi scrie...). Apoi tu zici ca te-ai "modelat" dupa el... dar trebuie sa ai mare grija, orice om are o limita. Ai grija sa nu depasesti acea limita. Probabil ca tu ai cedat mereu iar el acum, firesc, se asteata sa faci asta in continuare, asa cum tu l-ai invatat/obisnuit. Ai mare grija pentru ca s-ar putea sa vina un moment cand sa nu mai suporti sa cedezi mereu si ... asa cum te-ai descris, s-ar putea sa iasa scantei.

Mai este si problema "banilor" (banilor in general si cea materiala, in particular) (pentru ca tu ai pus-o!!) Daca tu ai pomenit-o inseamna ca ea exista... si nu ar trebui sa minimalizezi/ignori acest lucru... (viata este grea si toate aceste mici probleme se vor adanci cu timpul, iti va fi tot mai greu sa treci peste ele, vei ajunge sa-i reprosezi acest lucru si acest lucru il va rani in mandria lui de barbat (asa cum este el) ... si in final se va indeparta de tine...)

Unii barbati se maturizeaza mai greu... :)) (eu personal am simtit ca m-am maturizat pe la 35 de ani!!!!! :)))) (asa ca mai ai de asteptat...) (si uneori am dubii in acest sens! :)))) cu toate ca sunt casatorit de 17 ani si am 2 copii...)

Tu esti gata sa mergi mai departe, sa evoluezi, dar el... el nu s-a desprins inca de parintii lui. De fapt si tu esti inca puternic legata de parintii tai, chiar daca dintr-un motiv foarte bine intemeiat, nobil.

Poate v-ar trebui o pauza! (din cate imi dau seama lucrurile s-au "incins"(cel putin la tine)... Te rog sa-mi ierti formularea!) Dar asta numai voi doi puteti sa o hotarati, de comun acord, pentru ca altfel nu are nici o valoare, o sa (va) dea impresia de altceva.

Pe de alta parte are dreptate Armand, daca vreti sa va "lamuriti" trebuie sa stati impreuna. Si iar ajungem la problema financiara! Parerea mea e ca data tii la el asta nu ar trebui sa fie o problema (ceea ce inseamna ca tu ar trebui sa platesti si partea lui... dar daca il iubesti vei face si acest lucru, ba chiar fara sa iti pese!!)

Probabil ca si el isi da seama ca este ceva in neregula, din moment ce te intreaba daca totul este bine...

Oricum, viata e frumoasa, si, uneori e mai bine un sfarsit groaznic decat o groaza fara sfarsit!

Cu toata simpatia, Vali

Draga mea,

Nu pot sa trec cu vederea solicitarea ta mai ales ca prin aceeasi situatie am trecut si eu. Si prietenul meu castiga mai putin, si eu eram in ipostaza de a-mi ajuta familia (mama, tata si un frate) si el isi ajuta familia (mama si o sora). Avem o relatie de 7 ani si daca la inceput lucrurile au scartait asa ca si la tine .... datorate lipsurilor sau neajunsurilor materiale, dupa discutii serioase privind relatia noastra am ajuns la o intelegere: parintii mei ... sa se descurce singuri, fratele meu, deasemenea. Ce daca este student? Eu mi-am efectuat studiile la seral in liceu iar in facultate am lucrat deasemenea. Daca eu pot ... poate si el. E doar o chestiune de vointa.
Cat priveste familia lui, i-a intarcat si pe ei. Atata timp cat nu sunt persoane cu dizabilitati ... se pot descurca. Trebuie sa discuti foarte serios cu el sa puna stop cotizarilor la creditele facute de parinti si deasemenea si tu. Daca va iubiti, faceti ceva. Eu am reusit. Eu am purtat o discutie cu parintii mei care nici macar nu s-au suparat. El cu ai lui (care bineinteles ca m-au blamat si m-au condamnat ca-i manac banii baiatului, cu scandal pe la usa locuintei) rezultatul? Nu le mai da bani, din contra. Am rupt orice legatra cu ei. Poate ne sunam o data sau de 2 ori pe an desi stam in aceeasi localitate.
Ideea e ca dupa ce am stopat finantarile - si eu si el - ne-am facut credit la banca si ne-am luat o garsoniera in care locuim impreuna de un an. Desi creditul l-am facut numai ei (pentru ca mi-a permis salariul) prietenul meu plateste jumatate din cheltuieli fara ca macar sa-si puna probleme ca oricand pot sa-i intorc spatele si sa-l dau afara intru-cat nu suntem casatoriti legal. E o chestiune de incredere.
Alegerea e a voastra. Depinde ce va doriti. Daca nu cumva stati in aceasta relatie de complezenta. Gandeste-te daca nu cumva ii ajuta pe ai lui din prisma faptului ca si tu o faci.

salut,

sora mea a fost casatorita pentru doar 2 ani, timp in care au locuit cu bunica lui la et 1, iar la parterul aceluiasi bloc statea mama lui...iti imaginezi...s au despartit pentru ca nu au avut LIBERTATEA de a fi doar ei 2.
Sugestia mea este sa va mutati singuri cu chirie, o luna, doua, mai bine faceti un efort la inceput decat sa constati ca ajungeti la un punct unde nu se mai poate face nimic pentru voi... cat timp veti sta cu ai lui veti fi cenzurati de circumstante...
sunteti tineri, fiti liberi, iubitita..

Renunta la un parteneriat care nu te doreste numai pentru tine. Daca nu te intelegi cu parintii baiatului si nu doreste sa fiti singuri, ceea ce ar fi util cuplului, atunci cauta alt partener. Nu vei avea niciodata un cuvant de spus.

Draga mea,

Dupa cum vezi toti repondentii te(v)-au sfatuit sa va mutati impreuna, sa ii lasati pe "ceilalti" sa se descurce singuri, etc. Cei mai radicali au zis sa-l "lasi" pus si simplu... Acestea sunt lucruri usoare pentru cei care nu sunt implicati, este usor sa dai sfaturi... Dar doar tu stii care sunt conditiile exacte, ceea ce simti, ceea ce vrei, etc. Deci totul depinde de voi. Cea mai buna solutie este dialogul; doar tu si el! Poate nu ar fi rau sa va propuneti niste tinte comune: mai intai sa va gasiti un locusor, numai al vostru, apoi incet incet detasarea de parinti (dar nici asa, definitiv cum a spus ca a procedat cineva, sunt totusi cei care v-au dat viata, si care va vor binele, chiar daca in felul lor. Se zice ca atunci cand te casatoresti iti lasi parintii si te dedici trup si suflet partenerului. Asa e!!! Dar, din experienta stiu ca, este tare bine cand ai pe cineva alaturi... mai ales cand apar copii, problemele casei, etc. Parintii ar trebui sa inteleaga aceste lucruri si sa nu le ceara copiilor lor ajutorul, sa nu faca in asa fel sa fie dependenti de copii... Trebuie sa-i intelegi si pe ei, dar asta nu inseamna sa devii sclavul lor, captiv. Parintii ar trebui sa-i ajute pe copii si nu invers... Desigur ca vine o vreme cand au nevoie de ajutorul nostru... sa nu ajungem sa regretam ca nu le-am aratat iubirea noastra cand inca mai erau...
Curaj si sa fii iubita! :)

Buna,
Tot ce e posibil, pana acum poate ti-ai raspuns la intrebari si ai descoperit ce trebuie sa faci. Dc nu, ma alatur celor care ti-au zis sa mergi mai departe,SINGURA! 4,5 ani am stat cu un baiat.Am terminat facultatea, ne-am inscris la master dar vreo idee sa ne mutam impreuna, sa vedem cum"functionam" ca si cuplu...nici vorba.La fel, mama lui nu ma inghitea, nici bunica, nici matusa, cu toate eforturile mele de a fi simpatica si sa las de la mine.Mi-am auzit vorbe urate,ca sunt moldoveanca p***aca, c***a! El a fost primul barbat din viata mea si il iubeam mai mult ca pe mine...Si pe mine ma iubesc mult :) In fine, m-am mutat din camin cu o prietena si mi-am schimbat serviciul pe altul mai bun.Ne-am fi permis sa ne mutam impreuna.Daaaaaaaaaaaar, buica lui batrana si bolnava nu putea traia fara el!!! Zicea el. Dupa maxim 2 luni ne-am despartit.Stii cat de fericita sunt acum? Mi-am gasit sufletul pereche, mi-a facut un copil superb, stam cu chirie intr-o garsoniera si suntem fericiti!!!
Barbatul care nu se desprinde de ai lui ca sa isi faca propria familie e un copil nepregatit pt responsabilitati!

Parerea mea - pierzi timp pretios pe care nimeni nu ti-l mai da inapoi!!!

Sper sa iei cea mai buna decizie pt tine. Crede-ma, tu contezi!

draga mea iubirea este trecatoare iar dupa un timp devine monotonie,iar barbatii cu timpul se schimba si ai sa regreti daca nu te gandesti in primul rand la tine si dupa la relatie.ti-o spun din propria experienta de viata si nu din carti.gandeste-te la tine si la ce ati doresti de la viata ca barbatii sunt pe toate drumurile si toti sunt schimbatori doar vezi si tu ce se intampla si in mass media .divorturii, certurii etc.iar sa te muti la el acasa si sa stai cu parinti lui nu este o idee prea stralucita ac***a in vedere ca mama lui este posesiva .mai bine stati singuri in gazda si veti fi mult mai fericiti.tu ai spus ca parinti lui au datorii foarte mari si o sa le plateasca el ca este mostenitor dar poate el vrea sa te muti la el ca sa platesti si tu o parte din datori ca ai spus ca tu castigi mai bine ca el.sincer ai grija si gandeste-te bine sa nu cazi in capcane ca iubirea nu tine de foame.iar daca tu crezi ca se va schimba te inseli mai ales ca deja la-i obisnuit sa te ocupi de garderoba de mese da ce el nu are mainii?daca te muti cu el incearca sa impartiti treburile gospodariei in 2 si vezi cum reactioneaza ca el fiind baiatul mamei sa nu stie sa duca nici gunoiul.bafta.

Au trecut deja 2 ani de la aceasta postare. Sunt curioasa cum au evoluat lucrurile.
Dar la acel post vad ca toata lumea e de acord cu a distruge ce exista si a cauta alta alternativa.
Oameni buni, intr-o relatie trebuie reparat acel 10% care lipseste si nu sa cauti in alta parte 100%.
Cei care dati sfaturi aici chiar aveti relatii 100% perfecte?? Nu lipseste nimic? Chiar nu ati facut niciodata compromisuri? Si daca e totul perect, sunteti siguri ca nu e relatie virtuala??
Nimeni nu e perfect ... doamne ce sfaturi dati!!
Fata a spus clar: el nu vrea sa-i dejamageasca pe ai lui(ac***a o camera libera sa se mute cu chirie), dar nici ea nu vrea sa-i dezamageasca pe ai ei.
Sunt sacul si peticul, este evident!!!
Rabdare, intelegere si succes tuturor! Sa fiti iubiti!

Au trecut deja 2 ani de la aceasta postare. Sunt curioasa cum au evoluat lucrurile.
Dar la acel post vad ca toata lumea e de acord cu a distruge ce exista si a cauta alta alternativa.
Oameni buni, intr-o relatie trebuie reparat acel 10% care lipseste si nu sa cauti in alta parte 100%.
Cei care dati sfaturi aici chiar aveti relatii 100% perfecte?? Nu lipseste nimic? Chiar nu ati facut niciodata compromisuri? Si daca e totul perect, sunteti siguri ca nu e relatie virtuala??
Nimeni nu e perfect ... doamne ce sfaturi dati!!
Fata a spus clar: el nu vrea sa-i dejamageasca pe ai lui(ac***a o camera libera sa se mute cu chirie), dar nici ea nu vrea sa-i dezamageasca pe ai ei.
Sunt sacul si peticul, este evident!!!
Rabdare, intelegere si succes tuturor! Sa fiti iubiti!