Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului?

Un copil inseamna un dar de la Dumnezeu, o binecuvantare acordata parintilor carora le revine nobila sarcina de a da lumii un om in integralitatea lui ,sanatos atat fizic cat si psihic, educat.Deasemenea cel mai frumos lucru la un copil este atunci cand simti ca te regasesti in gesturile si miscarile lui.

viata mea s-a schimbat din momentul in care am simtit ca sunt insarcinata!!spun asta caci am simtit ca voi avea bebe inainte de a face testul barza...inainte de a astepta perioada speciala din luna...am simtit o schimbare cu mine...si asta la 3 zile dupa ce noi ..parintii nu fuseseram cuminti...
testul barza l-am facut de ziua mea....a fost cadoul ideal pe care mi l-am dorit din tot sufletul!!si...am simtit ca va fi fetita!!a fost o sarcina destul de grea insa a meritat totul!!
pe 15 octombrie 2010 a sosit si minunea din burtica...un ghemotoc mic de 2700gr si 47 cm!!imi era si teama sa o tin in brate!!si atunci ca si acum o privesc si nu-mi vine sa cred ca totul e real...e motivul meu de a trai si reprezinta implinirea mea!!e atat de frumos cand iti in brate bebelusul..noptile nu le dormi din cauza plansetelor,de shopping nu se mai pune problema,intalnirile cu prietenele au luat sfarsit insa constati cu mandrie ca de fapt e cel mai frumos mod de a trai aceste momente doar cu bebe!!si..oare cine are curaj sa spuna ca nu am talent la muzica???pai..nu am cantat in 26 de ani cat am reusit sa cant intr-o luna pentru bebita mea...si nu cantece cunoscute...totul e inventiv si spontan ...la fel ca si povestile de noapte buna..vorba aceea.."dai in mintea copiilor"!!!daaaaaaaa...as face orice cu gandul ca bebelina mea sa fie multumita si fericita!!
am inventat si povestea printesei MIANDA!mai exact povestea ei...a printesei mele..mianda antonia!!!

Un copil iti schimba viata,fiind si eu la randul meu un copil,dar eu consider ca in bine niciodata nu s-a pus problema,,de rau,,si am 2 copii unul de 5ani si cel dea-l 2lea de 8luni,am avut si avem in continoare greutati foarte mari,cel putin mie imi este greu fiindca nu am mai mult timp liber sa ma ocup de ei cum as vrea fiindca daca va dati seama numi permit sa -i cumpar pempersi celui mic,trebuie sa spal de mana fiindca nu am o masina de spalat cum e la moda acum ca nu imi permit,mancare.........dar seara obosita fiind caut-fac in asa fel incat sa ma ocupatat eu cat si sotul meu dar va spun din toata inima ca in acele clipa alaturi de ei uitati tot.deci este si va fi o binecuvantare.

Venirea pe lume a unui bebelusi este un dar Dumnezeiesc. Vieata mi sa schimbat in bine datorita copilului am invatat sa ma hranesc mai sanatos si sa o cresc asa si pe ea. Ea a scos tot ce e mai bun din noi, datorita ei incercam sa fim mai buni, mai atenti, mai grijulii, mai darnicii...

De cand a venit pe lume baietelul nostru viata noastra s-a schimbat complet,programul nostru s-a schimbat ,acum toata atentia si grija noastra este indreptata spre el
Venirea pe lume a pruncului tau este cu siguranta unul dintre cele mai importante evenimente din viata ta, insa trebuie sa stii ca de tine depinde modul in care aceasta minune iti va schimba viata. Nu este usor sa duci o sarcina la bun sfarsit chiar daca ea este una fara probleme, nu este usor sa iti pui cariera pe “hold”….In detrimentul acestor aspecte insa descoperi o noua etapa a evolutiei tale: intreaga ta fiinta se descopera intr-o alta spiritualitate prin simtaminte, trairi mult mai intense, rasturnare a prioritatilor pentru ca tu devii un om mai bun prin ceea ce ti se intampla, iar lumea se vede brusc la alte cote pentru ca incepi sa o descoperi asa cum nu ai vazut-o niciodata….prin ochii copilului tau.
Intre timp am devenit mama….mai merita ele aceste eforturi?! Da, merita in masura in care reusesti sa gasesti un echilibru intre energiile investite in cariera si viata ta personala. Imi doresc sa imi reiau cariera de unde am lasat-o si sa o continui la alte cote acum. Responsabilitatile mele s-au schimbat, insa asta nu inseamna ca imi doresc mai putin. Nu. Asta inseamna ca de fapt mi-am reevaluat optiunile. Imi doresc ca fiul meu sa creasca un tanar sanatos, increzator in fortele proprii, care sa isi urmeze visele. Si pentru asta stiu ca trebuie sa fiu alaturi de el, sa ii construiesc o educatie, sa ne bucuram impreuna de lucrurile simple…
In momentul in care familia se intregeste prin venirea pe lume a unui copil, “cineva” (respectiv unul dintre parinti) trebuie sa isi directioneze ceva mai multa energie, timp si eforturi spre copil. In mod ideal aceasta este mama. Asta nu inseamna ca ea trebuie sa renunte la target-ul ei profesional, ci este vorba de o dozare diferita a energiilor. Copilul tau are nevoie de tine fericita, implinita, detasata.

Venirea unui copil implica foarte multa responsabilitate,multe resurse si obligatoriu un sprijin de nadejde langa tine ,in cazul meu a fost sotul.Viata mi s-a schimbat , dar nu radical si nici brusc, luand totul pas cu pas , pastrand din "obiceiurile vechi " (escapade doar eu cu sotul!) si adaugand obiceiuri noi ,schimbatul pampersilor(de preferimta Puffies!),statul cu inima la gura cand ii creste temperatura, schimbarea nu a mai fost chiar o schimbare a fost mai mult o trecere spre o etapa noua in care "ma specializez" zilnic!

buna mamici!sunt o mamica fericita care am o printesa micuta Eliza.Sarcina a decurs normal,fara probleme,am mers la controalele periodice,atat la medicul ginecolog,cat si la medicul de familie,am facut analizele si ecografiile recomandate.
Ca orice mamica m-am tot gandit pe parcursul cele noua luni daca ma voi descurca cu bebele.Dupa ce am nascut mi-am dat seama ca totul vine de la sine si ca instinctele materne nu dau gres.Cand am luat-o in brate am pupat-o,nu pot sa descriu ce simteam in acel moment,ma rugam doar sa fie sanatoasa.Timpul a trecut,iar Eliza a crescut,este tot timpul in centrul atentiei,ne jucam ii oferim toata dragostea,o alintam.Ne-a schimbat total,numai cand o privesc sau ma gandesc la ea,uit de toate celelalte probleme.

Am facut nunta in august iar in septembrie ne-am pus imediat pe treaba luna urmatoare afland ca sunt insarcinata,nu mai puteam de fericire cand am facut testul,au urmat apoi lunile de sarcina in care am fost tare bucuroasa si incantata de burtica mea,am mers la doctor tot timpul dar nimic si nimeni nu a vazut ca bebe meu are probleme doar eu in sufletul meu simteam ca are ceva si apoi imi ziceam singura ca am inebunit de gandesc asa,
Am nascut pe 31 mai 08 primele zile toata lumea a fost fericita ,sotul meu sa imbatat de nici nu mai putea sa vorbeasca la telefon,nu mai stia nici macar cum il chiama de fericire ca avea baietel,eu acolo la spital eram asa de fericita incat cand l-am luat in brate am inceput sa plang de fericire,
apoi a doua zi m-am dus la el sa-l alaptez pentru ca ma invadat lapticul dar am constatat ca bebe nu vroia sa suga,au urmat asa trei zile de chin in care micutul meu a stat nemancat pentru ca el nu putea sa suga de la tatica mea,avea o problema abia a 3 zi am vazut eu,(am simtit tot timpul ca ceva e in neregula dar doctorul nu ca mi e pare mie...ca nu stiu ce)am chemat asistenta si i-am eplicat ca atunci cand i-am dat laptic cu lingurita ia venit pe nas,a chemat dr de urgenta si sa uitat la bebe iar direct fara nici o ezitare mi-a zis are palatoschizis,am crezut ca mor ,a cazut cerul pe mine....tremuram si plangeam .am crezut ca o sa..... offfffff nu stiam ce inseamna.
Apoi am cautat biberon special dar nu am gasit...asa ca am invatat sa-i dau cu sonda sa-l gavezi si asa mi-a dat drumul cu el acasa,abia mai tarziu am reusit sa fac rost i de biberon.
Pot sa va spun cu mana pe inima ca am trecut prin clipe cumplite primele 4 luni dar ma mandresc ca am avut puterea sa trec peste tot si uite ca acum am un baietel de 2 ani juma care este un copil normal ,vorbeste si merge la camin cu copii de seama lui..........AM UN COPIL MINUNAT si ma face fericita mereu zicandu-mi mami.

Venirea pe lume a fetitei noastre a schimbat destul de mult viata noastra. In primul rand, putinul timp liber pe care il mai ai il gestionezi altfel ca inainte iar somnul devine un lucru dorit in orice moment al zilei. Cu toate astea, nu exista un sentiment mai puternic de implinire sufleteasca...nu exista o legatura mai stransa intre parteneri...nu exista dar mai de pret decat puiul nostru. Orice stare nervoasa, durere sau oboseala va disparea pe loc dupa cel mai mic zambet daruit de iubitul tau bebelus.

Venirea pe lume a unui copil este un sentiment special pentru mamici. Putini pot sa inteleaga ce se intampla in momentul nasterii cu noua mamica. Devi dintr-o data mai responsabila mai grijulie.
Cand am aflat ca sunt insarcinata a fost o bucurie imensa pentru mine si sotul meu. Nu stiam daca suntem pregatiti pentru asta dar important era ceea ce ne doream.
A fost o sarcina cu cateva probleme(contactii din luna a 7a, dilatatii, perfuzii) dar totul trece si se uita in timp.
La nastere am avut alaturi un doctor minunat si totul a fost ok, chiar daca bebelina nu a primit 10 la prima vedere.

Ajunse acasa ne-a trebuit 2-3 saptamani se ne acomodam. De multe ori eram ingrijorata cand plangea pt ca nu stiam ce sa-i fac, era schimbata, mancata.

Relatia cu sotul nu a fost influentata prea mult, poate nu ii mai dadeam aceeasi atentie dar este intelegator.
E foarte bine daca se poate sa ai alaturi o persoana care sa te ajute la diferite treburi prin casa.
Se simte f mult oboseala dupa cateva saptamani si de aceea cele mai multe ajungem sa avem depresii, neintelegeri. Eu am reusit sa trec cu bine peste acestea datorita sotului si mamei mele care au fost alaturi de mine ori de cate ori ceream.

Sfaturi pentru mamici:
- incercati sa dormiti cat mai mult, in timp ce doarme puiul furati si voi macar 2 ore pe zi.
- implicati cat mai mult taticii, daca nu o sa le cereti ajutorul nu se vor oferii ei prea des
- nu tineti cont de toate "sfaturile" rudelor, prietenilor, copilul ii cresteti asa cum doriti voi
- alaptati copilul cat mai mult timp
- nu incercati sa-i faceti program de masa din 3 in 3 ore, il hraniti atunci cand cere, la inceput eu am alaptat si la 1,30 - 2 ore
- aveti grija de voi, trebuie sa fiti frumoase in fiecare zi si nu va neglijati sotul. Dupa ce adoarme copilul la 8-9 va puteti face timp si pt el.

Va doresc sa aveti bebei frumosi si sanatosi

Sunt foarte fericit ca am trait pe propria piele emotia de a deveni TATIC.
Am o fetita minunata, Sofia (7 luni).

Ca un sfat viitorilor parinti: MULTA MULTA RABDARE, primele luni sunt foarte grele si stresul poate conduce la certuri si epuizare. Priviti cu incredere la bebelusul vostru si bucurati-va de fiecare clipa de aceasta minune vie.

Sanatate tuturor copiilor si parintilor!

chiar e o bucurie sa vezi copilul crescand in fiecare zi ...... acest lucru ti-a duce multe multe satisfactii si multa fericire .....
am fost la plimbare cu copilul astazi si m-am simtit minunat !
la inceput nici nu eram asa de atasata de copil!
acum nu pot sta o clipa fara ea ,chiar daca ma ajuta mama s-o cresc !e dragostea viatii mele !!!!!!!1
deja am inceput sa fac planuri de viitor pt ea !

Micuta Brya-Andreea ne-a schimbat foarte mult viata mai ales ca a venit dupa un moment foarte tragic pentru mine si sotul meu caci in urma cu 1an si4luni de a se naste ea am pierdut o sarcina la 41saptamani.Atunci am crezut ca lumea s-a sfarsit in acel moment,am simtit ca Cerul a cazut peste noi caci era primul nostru copil si ni-l doream foarte mult dar cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit sa trecem peste acest necaz ce cu sigurant ne va umbri toata viata insa minunea s-a intampla la numai 6luni dupa acela tragic moment cand am aflat ca sunt iar insarcinata.Viata noastra s-a schimba odata cu acel test de sarcina ce ne confirma ca vom fi din nou parinti.Au fost clipe de bucurie dar si momente de teama sa nu mai patim vreun necaz mai ales ca suferise o operatie de cezariana.Dumnezeu a fost alaturi de noi si totul a decurs bine in cele 9luni iar minunea nostra a venit pe lume la 38saptamani exact a 3-a zi de Pasti(06.04.2010)din acel moment si noi am devenit alti oameni.Din momentul in care am aduso acasa ne-am ocupat doar noi de ea si nu am permis nimanui sa se bage.Este un copil cuminte care nu ne-a dat bataie de cap si bineinteles este o rasfata caci ii oferim toata dragostea nostra,ea este aerul cel respiram in fiecare zi,este lumina ochilor nostri si n-am permite nicidata sa pateasca ceva,este foarte vesela si zambareata mereu ne incalzeste inimile cu zambetul eisi putem spune ca uitam si de oboseala si de orele nedormite.un copil are nevoie de toata atentia parintilor,de multa dragoste si caldura,el nu-ti poate schimba viata decat in bine si e adevarat ca trebuie sa renunti la multe dar cand te uiti la ingerul de langa tine cred ca merita sa renunti la tot doar ca sa fi langa el mereu caci doar un parinte stie de ce are nevoie copilul lui.pot spune ca acum suntem doi oameni impliniti si fericiti si toti trei formam un intreg cu toate ca in sufletele noastre mereu vom fi 4 caci niciodata nu vom putea uita ingerasul ce se afla Sus si sper din suflet ca va veghea mereu asupra surioarei ei.Sfaturi nu ma pricep sa dau dar le pot spune viitorilor parinti ca un copil este o adevarata Minune bafta tuturor

A fi parinte este o experienta minunata, o binecuvantare si un semn de maturizare; o multidudine de aspecte s-au schimbat, atat in ceea ce priveste viata noastra de cuplu cat si perceptiile asupra vietii in general, dar, in bine.
Sanatatea copilului nostru este prioritara. Daca inainte nu puneam mare pret pe temperatura din camera, petreceam zile intregi cu balcoanele larg deschise si centrala la un minim de confort...acum lucrurile stau diferit.
Programul nostru de somn s-a modificat...vremurile in care leneveam in pat in weekend pana la 10-11 sunt de mult apuse. La 5.30 Ami ne da trezirea. Toata lumea la piciorusele printesei :)
Pana si mobila din casa nu mai e aceeasi...de fapt nu mai e completa...a trebuit sa gasim spatiu pentru patutul roz si parfumat al micutei noastre. Si, cu siguranta dupa ce Ami va face primii pasi, tot ce are colturi ascutite va trebui sa dispara..sau sa se redesign-uiasca.
Da, apar multe schimbari, dar abia dupa ce-ti tii in brate primul copil simti ca traiesti, iubesti..ai un tel.
Si inainte eu si sotul meu ne iubeam...dar ne iubeam ca doi pustani fara griji...acum a devenit o dragoste matura..impartim grija si dragostea pentru rodul iubirii noastre. Suntem impliniti.
In ceea ce priveste aspectul fizic, niciodata nu m-am simtit mai frumoasa si mai dorita ca atunci cand am fost gravida...
Recomand oricarei familii ca atunci cand este pregatita sa faca acest pos..pt ca o familie nu este intreaga fara macar un bebe.

hmmm....
Daca ati stii cum am ajuns sa scriu acest raspuns...cautam de dimineata sfaturi in ceea ce priveste viata de cuplu dupa aparitia unui copilas in familie.
Sunt mamica unui bebe de 3 luni; nu am avut parte de ajutor la venirea pe lume a bebeului Adam...mama nu o mai am iar mama soacra e mult prea in varsta ca sa o mai implic in viata noasta. Asa ca am fost pe cont propiu doar noi 2 (eu si sotul care cat a putut el si-a dat silinta sa ma jute)
Aseara am avut o disputa furtunoasa cu sotul meu...tema? l-am pus de tot pe planul 2...si aici ma refer la viata de cuplu (ii lipsesc orele pe care le petreceam doar noi 2...povestind si discutand pe cine stie ce teme...ore intregi), viata sexuala (vorba unei alte mame care a postat aici...aproape 0), chiar si la mancare(eu ma bucur ca mananc un sanvis sau te mai miri ce...si el fusese invavat cu mese copioase zi de zi...de care nici vorba in ultimele luni...gates fugitiv ce apuc)...daca inainte ajngeam sa ne certam o data la 2-3 luni (daca le pot numii certuri) acum saptamanal ies scantei...
Casi sfat eu am luat in brate rabdarea... e mare nevoie si incerc sa imi fac un program (daca pot spune asta).
In schimb venirea lui Adam pe lume in familia noasta e o binecuvantare si o fericire maxima...zambetul lui ne face intreaga zi minununata.
Asaca DA viata de cuplu e o experienta care schima enorm de mult pot spune ca 100%...o experienta numita viata...

Aparitia unui copil in viata unui cuplu inseamna inainte de toate maturizarea relatiei. Un copil iti aduce bucurie dar si multe responsabilitati. Cel mai bine e sa ai ajutor din partea familiei (frati, parinti) dar daca nu ai asa ceva trebuie sa inveti ca prioritatile se schimba. Cele mai multe lucruri cad pe planul doi si pe primul plan e copilul. Nu poti sa ii spui sa mai astepte cu scutecul ud ca tu iti faci unghiile si ai oja uda. Sunt momente cand esti obosit si dormi in picioare la propriu (eu nu am crezut ca se poate asa ceva dar e posibil), ai si momente cand cedezi nervos dar totul dispare cand vezi cum treptat de la o gurita stirba zambind treci la dintisori si la un copil topaitor care iti cauta in geanta sa vada ce ai adus bun de la munca. E important sa treci impreuna cu sotul peste certuri si orgolii si sa va ganditi ca puiul vostru conteaza. Sa nu privesti un aragaz murdar ca pe sfasitul lumii si sa iti petreci sfarsitul de zi cu nasul in chimicale in loc sa te joci cu copilul sau sa stai cu sotul tau. Cred ca important e sa ai un echilibru in toate si sa recunosti ca nu esti perfecta, dar ca faci tot ce poti sa fie bine.

Pentru proaspetele mamici nu va simtiti mame rele daca aveti momente cand simitit nevoia sa plecati in lume departe de copil. E doar consecinta dezechilibrelor hormonale de dupa nastere. Incercati sa dormiti atunci cand doarme copilul si lasati treburile casnice sa mai astepte. Nu invatati copilul in brate chiar daca veti fi acuzata ca nu il iubiti pentru ca in viitor veti avea un partener nou cu care sa mergeti la toaleta. Incercati seara sa iesiti macar 15 - 30 min la plimbare pentru ca aerul curat nu a omorat pe nimeni. Nu acceptati sfaturi din partea binevoitorilor decat in masura in care va sunt de ajutor. Aveti incredere in instinctul de mama si incercati sa va implicati sotul in treburi atat cat isi doreste si cat poate. Un biberon poate sa il ofere si un tata si e posibil chiar sa ii faca placere sa aiba o relatie deosebita cu piticotul. Si mai mult decat tot nu va comparati cu ce erati inainte. Nici ca rabdare, nici ca silueta. Acum sunteti si mama si uneori trist trebuie sa accepti ca copilaria ta a cam luat sfarsit..

Nasterea unui copil este un eveniment, pe cat de traumatizant pentru mama, pe atat de fericit. Pana in acel moment, copilul a fost o fiinta pe care o simtea permanent, o vedea intr-un mod neclar, cu ajutorul ecografului, in timpul vizitelor la doctor, despre care vorbea si pentru care facea planuri. In momentul venirii pe lume a copilului, mama constientizeaza pentru prima data cu adevarat ca viata sa nu va mai fi aceeasi. Legatura mamei cu copilul se construieste, incet-incet, din momentul conceperii acestuia.Aducerea pe lume a unui copil, reprezinta pentru parteneri, dar in special pentru mama, un moment de readaptare, de restabilire a prioritatilor. Incepand cu modul de alimentatie si terminand cu programul de odihna, aproape totul se schimba. Orice readaptare implica renuntari, revizuiri, regandiri, si nu toate sunt usor de facut. Daca schimbarea este motivata cu dragoste, desprinderea de vechile obiceiuri se face mai usor. Doar fiind in relatie cu copilul, il putem cunoaste. Indiferent ce ne dorim pentru el, ce sperante ne-am pus, ce idealuri i-am fixat, daca il privim si il ascultam cu iubire, vom sti intotdeauna sa il acceptam neconditionat, indiferent cat de aproape sau departe de ale noastre sunt idealurile lui, sperantele lui, dorintele lui.

Venirea pe lume al unui copil? Nu poate fi descris cu adevarat in cuvinte.Bucurie, fericire, tandrete, iubire,etc. nu sunt suficiete pentru a descrie cu adevarat sentimentul pe care- l simti cand auzi pentru prima data vocea copilului tau.La prima nastere, un baietel superb, in loc sa planga cum ma asteptam copilul meu a ras cu chicoteli.Asistente-i care ili infasa nu-i venea sa creada!Dupa primul copil eu si sotul am hotarat ca este de ajuns.Baietelul a crescut si ceva parca lipsea.Atunci a venit pe lume fetita noastra- o printesa minunata.Aceleasi sentimente de nedescris.Toate scimbarile care intervin, disconfortul si munca in plus, oboseala - toate dispar cand acasa ma intampina doi ingeri.Sfaturi pentru alti parinti? Petreceti cat mai mult timp cu copiii vostri! fiecare minut in plus cu copii pentru ei inseamna mai mult decat orice cadou! Cu drag Amalia!

Revin cu sfaturi pentru mamici . Sunt mama a doi copii, o fetita de 6 ani si jumatate, Iris Elena, si un baietel care a facut pe 18 noiembrie 7 luni, Victor Andrei. Vreau sa va zic ca sunt diferiti, chiar daca sunt frati. De aceea va zic ca sfaturile primite de la rude, prieteni, apropiati, le ascultati dar nu trebuiesc si urmate intocmai pentru ca, poate, nu sunt bune si pentru copilul dvs sau nu intotdeauna acestea sunt bine intentionate. Orice nelamurire aveti intrebati medicul pediatru al copilului. Cartile de specialitate primite in maternitate mi-au fost de folos.
Va sfatuiesc sa evitati accidentele casnice prin supravegherea permanenta a copilului, sa fie un adult cu ochii pe el, eu nu las fetita sa stea cu bebita pentru ca e un copil si ea. Nu tineti copilul in brate cand gatiti, fumati, calcati sau faceti orice alta operatie care poate fi periculoasa pentru copil. Cand copilul sta linistit ori doarme ori face ceva ce nu trebuie, verificati imediat.
Nu va complicati viata cu suzete. Linistiti bebelusul cu sanul care e mereu aproape, steril si are temperatura optima. Credeti-ma ca se poate si fara suzeta.
Niciodata nu bagati sanul tare in gura copilului, faceti dusuri caldute inainte sau puneti comprese. Urmatorul alaptat il incepeti cu sanul care ati terminat alaptatul anterior, in felul acesta nu riscati intarirea sanilor.
Hainutele sa fie din bumbac pur, sa nu aiba nimic sintetic si , in primele luni de viata, atunci cand bebe nu-si tine capul, sa le luati haine usor de imbracat, evitati bluzele care trebuiesc imbracate pe cap.
Operatiunea OLITA : cand copilul sta si se ridica in fund singur, atunci e momentul sa-l asezati pe olita, asta prin luna a opta, cand copilul nu are baza sa se ridice de pe ea. Prima asezare pe olita va fi dimineata dupa ce se trezeste si in momentul cand face ceva ii spuneti ce a facut si-l laudati. Cand copilul a crescut, un an si jumatate, il puteti pune pe wc folosind un reductor. Asa am facut cu fetita si am scapat de scutece repede si am economisit banuti.
Lasati copilul sa se dezvolte in ritmul lui, nu-l fortati cu nimic. Ceea ce copilul dvs stie si face altul nu stie, si invers. Fiecare copil e unic . Sa va traiasca, sa fie sanatos si norocos.
Nu uitati : treburile casei mai pot astepta dar copilul nu !
M-au schimbat in bine, cum am mai spus in urma cu cateva zile. Acum ma simt bine in pielea mea, am umerii usori pentru ca in sfarsit pot spune adevarul in fata, sa spun tot ceea ce am pe suflet si ce ma supara. Imi iubesc copiii ca pe viata mea .