Cum v-a schimbat viata venirea pe lume a bebelusului?

Venirea copilului meu pe lume m-a implinit.Mi-a fost tare frica la inceput, nici nu stiam cum se tine un bebe in brate,daca incepea sa planga eram tare necajita, mai ales daca nu stiam cauza(de fapt erau colicii).Schimbatul scutecelor mi-au dat mari batai de cap..caci baietelului meu nu prea ii placea sa stea calm cand il schimbam ,ci dadea tare din picioare,dar pana la urma m-am obisnuit.In prima saptamana m-a ajutat sotul cu schimbatul scutecelor, iar socrii mei ii faceau puiului meu baita de seara. Il scoteam afara in fiecare zi in parc, unde el dormea ca un inger in carut, iar eu stateam pe o banca si citeam despre cresterea bebelului.Mi-am facut prietene in parc, cu care discutam despre puii nostrii ..E asa bine sa te plimbi dimineata in parc, sa te vada soarele la fata(pana sa nasc, stateam la birou intre patru pereti, soarele ma vedea decat vara dupa-amiaza).Am invatat sa gatesc, sa am rabdare, sa am grija de puiul meu.Am alaptat pana a facut baieteul meu un an si 4 luni, iar atunci cand n-am mai facut-o m-am simtit atat de rau, si cred ca atunci am intrat intr-o depresie,caci nu ma mai simteam utila..
Sotul meu m-a ajutat la inceput, dupa aceea a cam uitat de mine..dar am trecut peste asta..ne-am mutat doar noi cu copilul impreuna si a fost mult mai bine din punct de vedere familial.A inceput sa petreaca mai mult timp cu micutul si sa se joace cu el..E foarte importanta comunicarea in cuplu, implicarea celor doi parinti in crestera copilului pentru a avea o familie fericita..

Venirea pe lume a micutei noastre ne-a transformat viata in bine pentru ca acum suntem mai apropiati, mai impliniti ,o familie aproape completa si fericita,pentru ca asteptam si fratiorul care o sa vina in doar cateva saptamani,cand familia va fii completa.Maria a fost un copil foatre cuminte inca din burtica ,la fel ca si fratiorul, pentru ca nu am avut nici un fel de problema pe parcursul celor 9 luni se sarcina,nu greturi,nu pofte sau alte toane,iar dupa nastere a fost o minune care ne-a umplut viata.Nu stiu ce inseamna noapte nedormita, colici,sau plans strident. Micuta mea dormea noaptea de la 23 la 5 ,iar ziua era tot un zambet.Este un copil mereu vesel, prietenos,iubitor ,comunicativ,energic si grijuliu,inconjurat de multa dragoste si protectie.Daca vreodata ne-am dorit ceva foarte mult,atunci acel ceva se numeste Maria si fratiorul,doua minuni ce merita toata atentia si tot ce e mai bun din lume.Suntem niste parinti norocosi si fericiti.

inca de la aflarea vestii ca sunt insarcinata,viata noastra s-a schimbat!a devenit mult mai interesanta,mai haioasa,plina de emotii constructive...incepand cu miscarea bebelusului in burtica,alegerea numelui,datu-l cu presupusul ce va fii...fetita sau baietel!bucuria ,cu adevarat depaseste cu mult limitele normalului,atunci cand esti parinte!
viitorilor parinti le spunem ca nimic pe lume nu e mai frumos decat sa-ti tii in brate propriul copil,sa vezi ca poti fi in stare sa dai viata!

Mi-am dorit de mult timp un copil,am urmat fel si fel de tratamente dar nu ramaneam insarcinata!
Dupa 5 ani de zile ,cand am aflat marea veste nu mi-a venit a crede.Mi-am facut 2 teste,apoi mi-am sunat toate rudele si prietenii.Eram foarte fericita!
Odata cu nasterea lui Beatrice,viata mea s-a schimbat radical!Auzisem de la alte mamici ca e un sentiment unic dar pana nu treci prin asta nu crezi ca e chiar asa .Primul scancet,primul alaptat..nu le voi uita niciodata.Apoi programul de somn...cu trezire din 3 in 3 ore...papa....schimbam pampers...nani! E greu la inceput dar te obisnuiesti repejor! Timpul trece,acum fata noastra are 1 an si 2 luni...merge singurica,ne imita,rade...e ceva unic! Fiecare etapa de dezvoltare are frumusetea ei! Sunt mandra cu fetita mea!

AM DOI COPII ,O FETITA DE 12 ANI,ANA SI UN BAIETEL DE 1 AN SI 5 LUNI RAZVAN. CU TOATE CA SANT FRATI SANT TOTAL DIFERITI,ANA A FOST EXTRAORDINAR DE CUMINTE DE MICUTA DAR RAZVAN,FIIND SI CEL MAI MIC E EXTREM DE ALINTAT SI PLIN DE ENERGIE. NU STA DELOC,DE CAND SE TREZESTE PANA SEARA TARZIU E IN CONTINUA MISCARE,ACEST LUCRU SCHIMBANDU-NE VIATA TUTUROR. CU TOATE ACESTEA,SFATUIESC TOTI PARINTII SA-SI IUBEASCA COPIII NECONDITIONAT,CHIAR DACA MAI SANT SI OBRAZNICUTI.

Un copil bine ingrijit este un copil fericit! Inca din secunda din care am ramas insarcinata o parte importanta a jobului de viitoare mama si apoi de proaspata "detinatoare", de bebelus a tinut de zona ingrijirii. Tinand cont de faptul ca sarcina a aparut mai devreme decat ma gandeam, m-a schimbat foarte mult in sensul bun al cuvantului...am invatat cat de important e ca stilul de viata si odihna pentru corp si suflet, am invatat sa fiu mai calma, am invatat sa fiu Mama...a avea un copil e cel mai frumos moment din viata unei femei! Faptul ca am dat nastere Mariei, a fost un mare privilegiu de aceea m-am asigurat ca viitorul micutei depinde de conditiile din jur. Desi am avut probleme cu sarcina (col deschis si contractii), am avut vointa sa lupt pentru fericirea noastra a familiei. S-a nascut sub greutatea normala (2000g), dar a evoluat surprinzator de repede. Primile 3 luni a crescut vazand cu ochii, atat timp cat am alaptat-o, apoi usor usor am ramas fara lapte si am alimentat-o cu lapte artificial. De la 4 luni am inceput diversificarea alimentatie cu cereale, pireuri, sucuri naturale (mar, morcov, portocale). Peste putin timp am inceput cu branzica de vaci si banana, ficat de pasare si oua fierte tari. Sunt mandra ca am un copil sanatos, deasemeni si inteligenta! Viitoarelor mamici le spun doar atat: Daca nu sunteti pregatite nu faceti acest pas...pentru interese materiale etc. Un copil nu e un joc al imaturitatii! Un copil are nevoie de o mama activa...iubitoare, capabila! Intr-un cuvant are nevoie de Famile, adica de ambii parinti....

Bine spus "schimbat viata"...pt ca asa este. Adica totul se intoarce cu susul in jos - ca de exemplu in casa: toate lucrurile periculoase puse in cutii, tot felul de dispozitive pe la sertare, usi, colturi de mobila, frigider..etc. Noi am lipit si tot felul de lucruri prin zonele in care topaie mai mult ca sa nu se loveasca.
Apoi tot programul zilnic ni-l facem in functie de programul fetitei.
Pentru cei care nu au copii lucrurile acestea par total negative. Dar nu este asa. Veti vedea,la timpul potrivit, ca poate fi chiar distractiv. Ca regulile noi iti pot fi chiar si tie folositoare: vei avea poate un program - pe care inainte nu il aveai- cum ar fi de mese, de somn, de iesit in parc. Statul cu copilul este foarte placut. Te relaxeaza, afli chiar si tu lucruri noi odata cu el....
...Si ceea ce este cel mai important este: multumirea. Multumirea ta ca om. Ca ai un pui al tau de care esti foarte mandru. Ai o noua fericire in suflet. Si este zilnica. Nu mai trece. Simti ca ti s-a umplut sufletul. Ca esti multumit. Ca ai o mare realizare. Cand vezi cum evolueaza esti pe zi ce trece ti se pare mai frumos: primul zambet catre tine ti se pare o minune, apoi cand rade copilul razi si tu - din suflet, cu bucurie; cand iti spune primele cuvinte ti se pare ca e cel mai inteligent copil - si e al tau -; cand incepe sa danseze e pur si simplu minunat si nu mai spun cat de haios. Pe zi ce trece simti ca ai mai realizat ceva...Noi am ajuns la varsta fetitei noastre de 1,6 luni. Doar pana aici va pot spune din experienta noastra....Si abia asteptam ziua de astazi, de maine....

Ramane fara echivoc un impediment traducerea unei vieti pe hartie, totusi lucrurile in totalitate spirituale isi integreaza inimaginabil de repede partea materiala (singura pe care o detin) in contexte ce sunt pe deplin materializate.

E singura senzatie care ma incearca atunci cand imi descriu copilul pe o foaie de hartie care mi se pare ca nu-i indeajuns de pregatita sa primeasca trairile ce ne-au manip**at in cel mai pozitiv mod cu putinta de cand Ana a aparut in viata noastra, pe mine si familia mea.

Totul se reduce si devine o singura privire, un singur zambet, o legatura pe care nu o sesizezi la inceput cand inca esti prizonierul unor dureri trupesti ce scad treptat ca ecourile dintr-o pestera, se sting si nu lasa nimic care sa-ti aduca aminte ca au existat candva.

Raman sesizabile si penetrante gesturile ce miros a viata, bucuria peste care se prelinge entuziasmul si dorintele ascutite care taie micile rautati de peste zi. Sunt inimaginabil de reconfortante zilele acelea cand ai vrea sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru tot, dar nu stii de unde sa incepi pentru ca puiul tau e infinit un inger si cum sa mai ceri binecuvantare cand tu esti binecuvantata cu fiecare atingere pe care o primesti de la pruncul tau.

Viata ta si a celor ce populeaza campul tau gravitational se rezuma la perceptia bucuriei de a fi frate, tata, mama, de a fi in jurul ei, a celei mici, sintagma care nu-i decat o mascata utopie pentru ca nu exista mic in sensul de incapabilitate de a face ceva, ci exista fiinte care regrupeaza si apropie oameni prin ceea ce fac, prin ceea ce sunt capabili sa transmita si mai presus de toate prin faptul cum, in chip nevazut, leaga membrii familiei si mai tare decat in trecut, nu in sens de prizonierat daunator, ci ca un parteneriat tulburator de refuzat.

Cu drag Adina Telpesel




--------------------------------------------------------------------------------


1 Image | View Image | Download Selected

Vieata este o continua schimbare dar venirea pe lume a unui bebelusi este incomparabila pentru mine este rolul vietii pe pamant. De cand o am pe micuta mea totul e diferit is o mama implinta , extenuata dar fericta. Se zice ca bebelusi depind de noi dar cred ca este tocmai invers noi suntem cei care avem nevoie de ei de zambetul lor de iubirea lor neconditionata. Cand se cuibareste puil tau la piep ii multumesti lui Dumnezeu pentru tot in special ca te-a facut mama un sentiment mai placut nu cred ca exista.
Nu va fie teama sa deveniti parinti este cel mai minutat lucru.

Ce pot sa spun este ca ne-a schimbat-o foarte mult dar binenteles in bine, suntem mult mai responsabili si dorim sa facem cat mai multe lucruri in viata pentru ca fetita noastra sa aiba un viitor asa cum il dorim.

Ma numar printre mamicile nocrocoase care o data cu venirea pe lume a baieteluiui nostru in afara de schimbarile normale ale vietii si prioritatilor nu ma pot plange de alte lucruri. Pot spune ca intr-un an si 7 luni nu cred ca am avut mai mult de 2 nopti nedormite si asta cred ca mai mult din cauza emotiilor pe care le-am avut cand am venit cu bebe acasa. Multumesc lui Dumnezeu ca este un copil sanatos care pana acum nu a racit decat de doua ori si pote este geru de crezut dar noi nu am facut colici, nu am avut propleme cu dintisorii, nu facem nazuri la mancare si pana si cu intarcatul am fost norocosi ca bebita s-a intarcat singur la un an si 1 luna..pur si simplu nu a mai vrut lapte de la mami si am acceptat destul de usor si bieronul chiar daca nu-l prea cunoscuse pana atunci.
daca viata ni s-a schimbat...da recunosc ca ne-am schimbat prioritatile, am devenit zic eu mai responsabili, da nu mai avem asa mult timp pentru noi doi (eu si tati), dar pe de alta parte fiecare zi alaturi de puiutul nostru este o minune, sa-l vedem cum creste si cum se dezvolta facand in fiecare zi cate ceva nou.
Sfaturi pentru alti parintii...stiu si eu ...multa rabdare, calm si sa nu uite ca "meseria de Parinte" se invate in fiecare zi.

Dupa o dragoste mare si o nunta de vis, am avut marea bucurie de a afla ca vom deveni parinti. Cuvintele sunt prea sarace pentru a va putea descrie clipele minunate pe care le-am trait impreuna cu sotul meu cand am aflat ca vom avea un baietel. Primele momente din viata bebelusului sunt unice si de neuitat. In timpul sarcinii stai ore intregi si incerci sa iti imaginezi cum va arata bebelusul tau si cum se va simti prima oara cand il vei tine in brate. A aparut relativ tarziu in viata mea (spun asta comparandu-ma cu celelalte mame pe care le cunosc), cand eu aveam deja 31 de ani, dar intr-un moment potrivit. Cred ca pot indrazni sa spun ca maternitatea mi-a schimbat viata radical, este ceva ce nu poate fi inlocuit de absolut nimic, este o experienta care te imbogateste, este un mod de a-ti retrai copilaria, de a te simti tanara, de a crede iarasi ca totul este posibil. Acum sunt la a doua sarcina si baietelul nostru in varsta de un an si zece luni este nerabdator sa-si vada surioara. Bucuria noastra este atat de mare incat ne putem declara impliniti. Incercam sa fim un bun exemplu pentru micutii nostri. Va doresc tuturor sa aveti momente cel putin la fel de fericite ca cele pe care le traim noi.

Sa devi parinte este un lucru minunat
Printesa mea s-a lasat mult asteptata...
De cand ne-am casatorit ne-am dorit un copilas ....si abia dupa 13 am ramas insarcinata si am adus pe lume o fetita dulce si frumoasa.
De atunci ,viata mea s-a schibat radical....tot ce fac se invarte in jurul micutei.Acum are 1 anisor si ne bucuram de fiecare realizare a ei...si abia asteptam sa descopere noi lucruri

Atunci cand am vazut-o prima data m-a invaluit un sentiment de implinire,fericire extrema,pur si simplu parca prinsesem aripi din cauza emotiei.Primele luni au fost cele mai grele datorate oboselii,a incercarii de a ma adapta cat mai bine la noua situatie,insa abia acum cand micuta mea are 1 an si 3 luni recunosc ca mi-a fost atat de greu inceputul datorita stresului si a grijilor permanente si inutile de a nu gresi cu ceva in cresterea copilului.Mi se intampla mai rau decat in povestea cu drobul de sare,nu aveam o clipa de liniste daca nu eram permanent cu ochii pe ea.Totusi,m-am bucurat de momente atat de emotionante incat treptat totul a intrat in normal.Copiii nu sunt atat de fragili pe cat ni se pare noua,chiar sunt mult mai rezistenti decat ne-am putea imagina.Si o mama este inzestrata de natura de a actiona din instinct in legatura cu tot ce inseamna copilul ei.Sunt mici sfaturi de care trebuie sa tii cont atunci cand deja ai un puiut in brate.Dar cu multa dragoste si sensibilitate totul nu poate sa fie decat minunat.Persoanele din jur te vor asalta cu idei,sfaturi in legatura cu modul de a-l creste pe micut,insa orice mama trebuie sa asculte si sa selecteze si sa aplice din multitudinea auzita doar pe cele care considera ea ca s-ar potrivi si copilului ei.Fiecare copil este diferit,iar acesta o va invata pe mama care sa fie metoda de aplicat in cazul lui.Pana ce copilul va creste mama va invata.Iar instinctul are o proportie de 75%,restul eu il acord pediatrilor si un mic procent persoanelor care ne inconjoara si care ne povestesc din experienta lor.

Bineneteles ca un copil schimba viata unui cuplu,cel putin pe a noastra a schimbat-o radical in special la inceputul venirii sale pe lume,nopti nedormite,pline de griji,framantari,dar mai ales faptul ca nu mai aveam viata sociala,noi fiind o familie foarte activa!Sunt o norocoasa deoarece nu am avut probleme cu kilogramele acumulate in timpul sarcinii scapand de ele destul de repede iar perioada post-partum a fost relativ usoara datorita sotului care mi-a fost alaturi in permanenta! Ne iubim puiutul enorm si toate aceste sacrificii deja sunt uitate,mai ales cand fericirea se citeste pe mutrisoara lui!

Venirea pe lume a unui copil este cel mai frumos moment din viata unui om, pentru noi cele 2 fetite sunt cele mai importante fiinte si oricate sacrificii am face pentru ele nu ni se pare greu. Doresc tuturor parintilor sa isi iubeasca copiii, atunci cand acestia sunt asteptati sa vina pe lume toate celelalte probleme ce vin odata cu ei (nopti nedormite, timp mai putin pentru alte lucruri, etc) sunt nimicuri pe langa fericirea de a fi parinte. Nici cariera, nici plimbarile nu pot compensa fericirea de a fi parinte.Doar atunci te simti implinit, cand esti parinte.

Buna tuturor , mamici , tatici , pitici!
Sunt o mamica a doi copii minunati , doriti si asteptati
venirea lor pe lume a schimbat in bine viata noastra . Sincer , multe nu stiam , dar le-am invatat treptat , cu rabdare si dragoste , cu ajutorul sotului. E greu , dar fiind impreuna , le trecem pe toate . Multa lume mi-a spus ca sunt nebuna sa mai fac un copil , avnd in vedere ca primul , un baiat frumos , destept si smecher , horea , e un sensibil , cum adie vantul le ia pe toate . Am avut o gramada de necazuri , mici pentru altii , mari pentru noi. Acum , creste si o lasa un pic mai usor , dar e greu.
Dar sunt atat de frumoase clipele cand suntem impreuna , cand ii vad zambind
Pentru viitorii parinti , ce sa stiu sa zic , un copil nu e jucarie , e o responsabilitate . e o experienta ce merita incercata , sa ai pentru ce trai , sa lupti. Dar e responsabilitate , nu exista ceva mai important pe lumea asta decat copii tai .

Viata se schimba total dupa venirea bebelusului pe lume! De acum nu mai suntem 2, suntem 3, asa ca orice vom face trebuie sa tinem cont de programul micutului.
Baita de seara si plimbarea zilnica sunt lucruri care nu trebuie sa lipseasca din ritualul lui bebe.
Nu trebuie infofolit exagerat si nici caldura foarte mare in casa pt ca se va invata asa si va fi mai sensibil la temperaturi mai scazute. 23 grade sunt suficiente.
Cat mai rar medicamente la copil, daca se poate, inlocuite cu tratamente homeopate.