O forma de constientizare

Interesanta abordare... dar vad ca nimeni nu a da nici un raspuns... M-am gasit eu "mai cu motz" :P sa va "ajut" daca pot spune asa. Sunt descoperita cu infectie HIV si boala SIDA din anul 1996, cand aveam 6 anisori. Eram internata cu mama in spital la Iasi, in momentul in care mama a primit diagnosticul parca a innebunit... mi-a povestit ca timp de o saptamana nu a mancat decat fructe si a baut un ceai. Se plimba pe holurile spitalului cu pasi mari si repezi numarand placile de gresie de pe jos. Din fericire si-a revenit, a fost si este in continuare puternica. Psihicul ei nu a cedat. Eu cand am aflat ca sunt infectata aveam in jur de 12, 13 ani, ma chemat mama la bucatarie si pur si simplu mi-a spus... eu inainte gasisem ceva bilete de iesire din spital si citisem... nu realizam eu ce e aia. Cand am auzit-o am intrebat-o daca ea si tata sunt si ei bolnavi si mi-a zis ca nu... i-am dat un pupic pe obraz si am plecat la joaca. Aflarea diagnosticului nu a avut nici un efect asupra mea. Intr-adevar boala m-a impiedicat sa imi urmez visele. Era cat pe ce sa nu imi pot da capacitatea ca eram in spital, dar am vb cu medicii si m-au lasat sa ma duc sa imi dau examenul. Acum am 20 de ani, traiesc seropozitiva de 14 ani, dar asta nu ma impiedicat sa imi fac un iubit si sa imi urmez studiile, intradevar mai lipseam de la scoala dar se stia situatia si mi se motivau absentele. De la varsta de 15 ani ma mai lupt si cu o Tuberculoza MultiDrog-Rezistenta (TB MDR). De atunci mai mult asta ma impiedicat sa fac ceea ce imi doresc... In ciuda faptului, am urmat un liceu, terminand Stiinte Sociale, dar nu am putut sa imi dau bacalaureatul pt ca eram internata in spital. Am avut spitalizare din cauza TB-ului din ianuarie 2010 pana in octombrie 2010. Visul meu era sa urmez psihologia, sa ma inscriu la facultate, dar nu a fost sa fie. Acum o am alaturi pe mama, pe fratele meu si pe iubitul meu cu care sunt impreuna de 1 an si 8 luni, suntem fericiti si ne iubim. Sper ca toate se vor rezolva si voi putea sa urmez facultatea care mi-o doresc atat de mult. :)

Sunt profund recunoscatoare pentru curajul de a-mi raspunde. Nu stiu daca indraznesc prea mult dar vreau sa te rog sa ma contactezi pe [email protected]
Iti garantez confidentialitate si faptul ca vei fi prima persoana care citeste articolul inainte de a fi publicat. Nimic din ceea ce nu doresti nu va fi publicat.

cand vad k altii vorbesc cu atata optimism in vine sa plang. ar trebui sa fiu multumita k la mine e mai bine.am terminat liceul, am terminat facultatea, am si lucrat un timp, acum sunt in prenatal. adik nu am avut nici o simptoma si ma simt bine.eu am 22 ani. am aflat in timpul sarcinii k sunt infectata cu virusul HIV. mi s-a pus tot asa k am de cand eram mica. cu sotul meu sunt de 3 ani si si-a facut si el analizele periodic si nu are nimic. mentionez k a avut contact cu sangele meu de mai multe ori ca am avut o rana pe uter. nu a luat boala. la centrul HIV am cunoscut si alte fete care la fel au parteneri su care au facut copii dar nu au transmis boala nici partenerului si nici copilului, cu toate k stiau dinainte ca sunt infectate cu HIV, DAR ASTA NU LEA IMPIEDICAT SA AIBA COPII SI PRACTIC O VIATA NORMALA FARA SEX PROTEJAT. singura explicatie care mi s-a dat e ca sunt purtator sanatos. nu transmit boala si altora. dar asta nu mi se pare o explicatie plauzibila. atunci explicatia care e? eu nu inteleg de ce in materialele despre HIV nu se specifica ca sunt unii si credetima ca cunosc destui nu transmit boala la partener prin contact sexual. am atatea intrebari si nici macar cei de la centru nu au fost in stare sa-mi raspunda la ele. ce pot sa va mai spun k boala mea trebuia sa fie confidentiala si na fost. a aflat tot spitalul. sincer am vrut sa-mi pun capat vietii nu din cauza bolii ci din cauza k a aflat multa lume. si toate asistentele sau comportat ff urat cu mine. dar pt bebelusul meu am trait si traiesc in continuare.sotul meu a reactionat ff prost cand a aflat de boala mea. mai avem umpic si divortam acum. el sta cu mine doar pt copil si nici nu ma baga in seama. singurii care miau ramas alaturi sunt familia si doi prieteni. restul m-au lasat balta. oamenii pentru care as fi bagat mana in foc adik nasa mea si sotul meu m-au lasat balta cand mia fost mai greu. nasa mea mia zis k poate iam dat si copii ei si ma pus sa fac analize k sa vada dak intradevar am. mai bine de atat nici k se poate. dar pt baietelul meu trebuie sa lupt. sotul meu ma amenintat k imi ia copilul si k o sa spuna la judecator ca sunt bolnava k sa ai dea lui copilul, cu toate k eu ma simt ff bine. ma bucur sa aud k mai sunt si oameni intelegatori. o zi buna.

Buna ramo22,
Iti inteleg tristetea si sunt alaturi de tine. Daca vrei sa citesti articole din aceasta campanie te rog scrie-mi pe [email protected]
Eu in ultimile luni am citit si am vorbit despre virusul HIV suficient incat sa afirm sa mi-am facut prieteni care au acest virus. In masura in care poti sa impartasesti cu publicul ceea ce raiesti tu, iti stau la dispozitie.

Buna Eh
Nu e vorba de asta. Ai inteles gresit, dar nam vazut sa se specifice in niciunul din materialele despre HIV ca nu toate persoanele infectate cu HIV transmit boala si la partener. 2. Problema nu e sexul protejat sau neprotejat, problema e- referitor la mine ca sotul meu de cand a aflat nu mai e acelasi, ma respinge, imi pare rau ca nu am aflat de boala asta inainte sa ma casatoresc cu el. mia spus clar ca sta cu mine doar pentru copil. si nu mi se pare normal. se comporta de parca nu as exista. dar m-a amenintat k dak divortez imi ia copilul. Mie sincer nu mi se pare o boala atat de grava,ac***a in vedere ca eu nu prea am avut simptome, pot trai cu ea, dar nu pot altii trai cu mine din cauza asta. o zi buna

daniela ,
multumesc. tiam lasat un mesaj pe adresa data de tine.

Va rog daca imi puteti spune daca dintre cei care sunteti infectati cu HIV prezinta tulburari de somn sau insomnii...Au trecut 2 luni de la un contact sexual oral neprotejat si in urma efectuarii unui test elisa, rezultatul a fost negativ cu o valoare de 0,170.Cu toate acestea nu ma odihnesc deloc bine, prezint tulburari de somn in sensul ca dorm cateva ore pe noapte(3-4), dupa care ma trezesc in toiul noptii si adorm greu sau nu mai adorm deloc si ma trezesc devreme dimineata pe la ora 5-6.Cu toate astea in cursul zilei nu ma simt obosit. Si daca imi puteti raspunde cat de concludent este acest facut la 2 luni?
Si in acest timp de 2 luni,am avut la 7 saptamani si 3 zile o febra usoara 37,3 care a trecut rapid in decursul aceleiasi zile.Mentionez ca nu am ganglioni inflamati,nu am avut varsaturi sau stare de greata, am pofta de mancare, dar am pierdut in greutate 3 kilograme...Ma gandesc cu groaza ca pe 20 octombrie se vor implini cele 3 luni si trebuie sa refac analizele.

Va rog frumos daca imi poate raspunde cineva, si chiar un medic specialist

Va rog imi poate raspunde cineva?

Buna ramo ma numesc alin si sunt si eu cu aceeași problemă as vrea sa te cunosc am 33 ani si un copil de 10 ani care locuiește cu mine