Oare am epilepsie sau nu?

Spitalul e cel mai abilitat in stabilirea dg. pe care l ai, chiar daca , cum spui , nu se vede nimic pe eeg...proba terapeutica confirma dg.ca apare noaptea in somn , acesta este modul in care tu te manifesti in aceasta stare, este specific tie , pentru ca esti unica si speciala ;ceea ce poti sa faci este sa-ti detii controlul starilor tale emotionale in zilele acelea despre care spui ca sunt stresante, cand cresti doza;o noua perspectiva ar fi ca nu ziua e stresanta ci noi ii dam acest sens ; alege sa te simti bine in orice context si vei putea sa iei cele mai bune alegeri in viata ac***a claritate asupra fiecarui context prin care treci.Mult succes si la multi ani!

am citit undeva ca daca timp de trei ani nu ai accese, si asta datorita medicamentelor prescrise, poti sa scazi din doza medicamentului si ai sansa sa fii vindecata,

Am vizionat ieri, 12.01.2010, emisiunea dr. G. Era vorba despre un tinar epileptic care a intrerupt tratamentul antiepileptic pt. ca se simtea ametit din cauza lui. Apoi a facut criza si a murit. M-a ingrijorat foarte tare pt. ca si eu (avind epilepsie), la un moment dat in viata mea, am intrerupt tratamentul fara avizul medicului.La mai bine de un an dupa aceasta am facut o criza grand mall intr-un magazin si am fost dusa cu ambulanta la spital. Puteam pati multe, chiar sa mor, nu ? Dar, la acea vreme nu stiam multe lucruri despre aceasta boala. Ce m-a impresionat a fost mesajul mamei(cred) acestui tinar care a murit. Ea indemna bolnavii de epilepsie sa isi ia tratamentul constant, sa nu-l intrerupa si sa aiba grija de ei.Acest indemn m-a facut sa ma simt mai mult decit impresionata, am inceput sa constientizez aceste aspecte si sa fiu mai responsabila. Am simtit indemnul sa scriu aceste lucruri. Am mai scris despre asta si alta data, era doar experienta mea, dar dupa emisiunea dr. G de ieri privesc lucrurile mult mai responsabil. Va doresc ce imi doresc si mie: sa fim din nou sanatosi.

buna . ma numesc alina si am 17 ani ..... timp de 2ani si jumate sunt bolnava de epilepsie . la inceput nimeni nu'mi putea da explicatii la aceaste convulsii pe care le faceam ! am stat de 8 ori in reanimatie ,am facut 4 convulsii timp de o luna ... dupa care altele la un timp mai indelungat! a fost groaznic!convulsiile mele se desfasurau astfel:se incepeau cu dureri de inima ,mi se inclestau miinele apoi tot corpul ... ma zbateam groaznic si cu privirea peste cap !aceste convulsii eu le tin minte deoarece nu imi perdeam cunostintza.am fost la multi profesori universitari si fiecare isi expunea parerea.... la inceput spuneau ca nu este o epilepsia,apoi sa constatat ca intradevar epilepsia exista,parintii ascundeau asta de mine! am inceput a urma ffff multe medicamente,pina cind am ajuns si la ''depachin'' 1000 de grame pe zi ! la citeva saptamini a inceput sami tremure mina dreapta pina cind am ajuns ca imi tiriam picioarele.mi sa scos depachinul si mi sau dat alte medicamente INSA simteam ca ma deregrez psihic.am fost internata de mai multe ori, acum mai bine de 9 luni nu am mai avut nici o criza!.vreai sai spun ceva lui CRISD din cauza ca eu am intrerupt o data luarea medicamentelor au inceput earasi convulsiile si acum le urmez in fiece zi .cel mai bine urmati'le si veti fi mai in siguranta !

Intr-o zi ma aflam la casierie pt. a-mi plati factura de gaz si unui tinar i s-a facut rau si a cazut linga un ghiseu, iar lumea spunea ca are epilepsie. Toti stateau si priveau, atita tot. M-am apropiat de el si i-am luat mina intr-a mea si am incercat sa-l ajut, sa-l incurajez spunindu-i ca ii va trece criza si totul va fi bine. Parea constient, criza nu a durat mult si si-a revenit. L-am ajutat sa se ridice, l-am scuturat de praf, parea cit de cit in regula. Ce m-a uimit a fost reactia femeii care il insotea, probabil mama lui, care i-a zis: "Iar m-ai facut de rusine !" Am ramas fara replica la cuvintele acestea, dar m-au durut, pt. ca daca veneau de la cineva apropiat, din familia baiatului, era cu atit mai grav.E greu cind bolnavii nu sunt, in primul rind intelesi de cei din jur, si apoi acceptati asa cum sunt, doar nu e vina lor ca au o anume boala, nu ma refer strict la epilepsie.Sa incercam, chiar bolnavi fiind, sa-i intelegem si sa-i ajutam pe semenii nostri, atit cit ne sta in putinta, pt. ca poate si noi, vreodata, am fost sau vom fi intr-o situatie grea.Va doresc ce imi doresc si mie: sa fim din nou sanatosi.

am si eu un baietel de 9 ani care face 30-40 crize pe zi .va rog sa ma ajutati ,suntem disperati .luam fenobarbitel,fenitoina,rivotril si neurotop

Buna, Elisa.
Din ceea ce am citit sau am urmarit la televizor despre aceasta boala, eu una cred ca ori nu i s-a ”nimenit” doza sau tratamentul corect baietelului tau, ori pur si simplu este vorba de un tip de epilepsie care, din pacate, nu poate fi tinut in frau de medicamentatie, rezolvarea aflandu-se, din pacate, numai prin operatie. Am urmarit acum cativa ani o emisiune la Reality TV (despre diverse cazuri medicale ale copiilor, rezolvate la un spital din Canada), despre o fetita care, tot asa, avea zeci de crize pe zi, practic nu se mai putea juca, nu mai putea face nimic ca si un om normal: solutia a reprezentat-o o operatie prin care micutei i s-au facut diverse analize extrem de complexe (nu ceea ce se face la noi) din care a rezultat ca aproape o emisfera intreaga a creierului copilei era responsabila de aceste crize. Atunci, in disperare de cauza, (caci fetita practic ajunsese ca o prizoniera in pat, de unde nu se mai ridica din cauza frecventei si violentei crizelor) medicii i-au extirpat pur si simplu portiune de creier responsabila cu aceste crize, alta sansa pentru acel copil nemaiexistand. Si, desi nimeni nu credea ca este posibil, minune! Imediat dupa operatie copilita s-a trezit perfect in regula, medicii se temeau ca nu va mai putea vorbi, intelege sau recunoaste pe cineva (in partea de creier extirpata aflandu-se centrii vorbirii, unii centri ai mersului, ai vederii si multor altora), insa portiunea de creier ramasa a preluat automat ”sarcinile” portiunii de creier extirpate, si astfel copilul s-a trezit si a vorbit imediat, a mers, i-a recunoscut pe cei din jur, medicii si parintii ramanand practic fara glas cand au vazut asa o minune! Stii, acel caz era extrem-extrem de grav, operatia fiind practic un experiment pe care l-au facut in disperare de cauza, mai ales ca portiune de creier afectat a acelei fetite era extrem de intinsa, si nu exista practic acolo alta solutie...
Iti spun lucrurile astea pentru ca sa stii ca intotdeauna exista solutii, si chiar si cele considerate extrem de riscante sau radicale au, mai ales in ceea ce priveste copiii, sorti de izbanda! Nu te descuraja, sfatul meu e sa incerci, pe masura posibilitatilor, sa ii faci copilasului analize mai amanuntite, daca se poate in straintate, pentru a vedea cu exactitate ce se intampla cu adevarat in capsorul celui mic! ”Afara” exista metode de investigatie de care, practic, medicii nostri de aici abia au auzit, cred eu ca cel mai bine e sa incerci sa mergi cu baietelul la analize in strainatate.
Si... poti sa-mi spui ce investigatii i-au facut copilasului medicii de la noi?

sufar de epilepsie sii sii urmez un tratament carbamazepina sii iau 2 pe zii va rog mult puate cineva sa amii spuna daca trebuie sa iau mai multe pe zii ultima criza a fost asiara dupa o zii stresata va rog mult datim un sfat ca am duar 20 de anii sii e greu sa aii o aseminia boala va rog mult din suflet sunt tanara sii e pacat de mn

Sa stiti ca nu e cine stie ce mergeti la un neurolog cu un RMN la craniu sa vil citeasca mai exact la Bucuresti la Leon Danaila la cel mai mare neurolog pe tara. Eu am fost diagnosticat cu astfel de boala si am avut un hematon pe partea stanga si am fost operat de dansu. Eu tot asa faceam crize epileptice si i-mi perdeam cunostinta prea o data si toti se ferea de astfel de boala si eram dat la oparte de semeni mei si de mai ales de neamuri. Care fugeau foarte mult. Te rog ia legatura cu mine in privat ca am numaru lor de mobil.

Sa stiti ca nu e cine stie ce mergeti la un neurolog cu un RMN la craniu sa vil citeasca mai exact la Bucuresti la Leon Danaila la cel mai mare neurolog pe tara. Eu am fost diagnosticat cu astfel de boala si am avut un hematon pe partea stanga si am fost operat de dansu. Eu tot asa faceam crize epileptice si i-mi pierdeam cunostinta prea o data si toti se ferea de astfel de boala si eram dat la o parte de semeni mei si de mai ales de neamuri. Care fugeau foarte mult. Te rog ia legatura cu mine in privat ca am numaru lor de mobil. Va dau adresa lor la Bucuresti se opereaza e creier si scapati de astfel de boala. Inainte de a face toate analizele mai intai se face o sectiune prin creier si apoi incepe vascularizarea a tumori se maresc vasele de sange si se vede mult mai bine. Apoi te opereaza depinde si de cati milimetri e acidentu vascular intracerebral. Acum depinde unde e hematonu si cat e de mare tumora???? Dr. Leon. Dânăilă Rector; Universitar şi Academician! Profesorul Leon Dânăilă; unul dintre cei mai mari Neurochirurgi din ţară care la operat pe; Bonciu Adrian în premieră mondială în anul 2006 pe creier priviti materialul de mai jos; pe care i-a dat medicina românească; operează şi la 78 de ani; la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni. După 50 de ani de profesie; a descoperit o nouă formaţiune în creier. Legenda profesorului Leon Dănăilă se poate spune în cifre; peste 27.000 de intervenţii chirurgicale pe creier (record mondial); căderea mortalităţii în operaţii de la 50% la 4%; graţie introducerii microscopului operator; 39 de cărţi de specialitate scrise; dar ea se citeşte de fapt în spital. Pe coridorul din faţa uşii lui; unde mame şi soţii şi fraţi aşteaptă cu radiografiile în mână să vorbească cu profesorul sau în sala de operaţie; unde echipa pe care a format-o în zeci de ani îl cheamă la cele mai delicate cazuri. Pantofii pe care-i schimbă când pleacă de la spital sunt sub masă. Şi mai e ceva care-i personalizează cabinetul; pentru că nu se înconjoară de lucruri inutile: Rafturi de cărţi; multe scrise de el; de-a lungul timpului. Profesorul poartă în alura sa netelurică; cu aerul său cald şi senin; pe care-l împrăştie ca pe-un praf binefăcător celor din jur; o predestinare: la 10 ani a găsit pe jos nişte foi rupte dintr-o carte de medicină şi a ştiut că asta trebuie el să facă; cu orice preţ.

buna tuturor! inca nu imi vine a crede ca am aceasta boala cumplita,EPILRPSIE.
la varsta de doar 4 ani si jumatate am avut o operatie pe creier datorita unui abces cerebral.
crezand ca totul va fi bine,dupa ce pe parcursul operatiei medicii nu imi garantau sanse de supravietuire de 1%.....?????pentru parintii mei a fost o tragedie sa stie ca primul lor copil e pe cale sa paraseasca aceasta lume. la varsta de 12 ani am avut prima criza de epilepsie,datorata unui vis ciudat,greu de suportat la momentul acela,zic eu.
dupa aceea am mers la consult,mi s-a prescris TAVER,doar atat,dar dupa 3 ani am bagat de seama ca ar merita sa incerc in a-l intrerupe,si nu am procedat bine,pentru ca a urmat CRIZA.
cea de-a treia criza am avut-o la 17 ani si jumatate,bineinteles,nefiind sub tratament.
culmea este ca nu am avut crize atat de dese,dar,in data de 03.09.2016 am avut una scurta,care,zic eu datorata emotiilor unei revederi cu cineva drag,sotul meu! mai cred ca se datoreaza fff mult si oboselii...stresului...asta pt ca lucrez la un program de 10 ore pe zi,6 zile pe saptamana si facand efort....si spun asta pentru ca in data de 5.10.2016 am avut o criza epileptica,ce s-a desfasurat astfel{stand pe scaun la gura sobei de vorba cu socrii,simtind o oboseala mistuitoare,de odata am vrut sa ma ridic,dar nu a mai avut cine pt ca am simtit cum amortesc,mi-am pierdut constiinta...dar intre timp,ambulanta era pe drum...parintii mei de asemeni...iar eu ii reveneam incet-incet.
am ajuns la spital,si am ajuns destul de constienta...stau si ma intreb si nu gasesc raspuns=DE CE SE INTAMPLA ASA CEVA,DE CE TREBUIE SA TRAIM O VIATA NEDREAPTA???= DE CE???
Ne chinuim degeaba...desi mi s-a spus ca am dreptul la sarcina...dar cu mare grija!!!
va doresc ce imi doresc si eu SANATATE,SA NE FACEM BINE,sper