HELP!cum sa scap de depresie?

Cu ajutorul lui Dumnezeu te poti vindeca de depresie! Este alarmant ce se intampla in Romania! Unul din 6 romani sufera de aceasta boala. Va recomand sa cititi acest articol daca, credeti ca Dumnezeu va poate ajuta in aceasta problema:
www.crestemimpreuna.com/blog/220/9-pasi-sa-scapam-de-ingrijorare/

Buna tuturor, eu sunt Maria. Si eu sufar de depresie, si nu stiu cum sa scap de ea. Am probleme pe fond psihic, am schizofrenie, pentru care ma tratez cu medicamente de la psihiatru. In plus, am si depresie. Multi spun ca pentru a scapa de depresie e bine sa mentii legatura cu Dumnezeu, si eu o mentin, ma spovedesc, merg la slujbe, duminica la Sfanta Liturghie, dar tot am depresie. Sunt trista mai mereu, n-am chef sa fac nimic, si la fel ca doamna dinainte, nici job-ul nu-mi place, nu ma pot mobiliza sa-mi fac treaba cum trebuie la serviciu... Sunt trista mereu. Am 35 de ani, nu sunt casatorita, nu am prieten.
Cum sa scap de depresie, de aceasta stare p***a, de tristete? Ce ma mai intristeaza este ca nu am un prieten, si nu pot sa-I cer lui Dumnezeu sa-mi dea, nu stiu de ce. Poate fiindca nu-mi doresc cu adevarat? Nu ma inteleg nici eu pe mine insami. Voi ce sfaturi imi dati ca sa scap de tristete, de depresie? Va multumesc.

Buna tuturor, am reusit sa citesc a parte din comentarii si am realizat ca me regasesc in fiecare dintre voi,cu o particica din fiecare ..care intr-un final ajung la aceasi concluzie, ca sunt in etapa de depresesie; un sentiment care imi sufoca sufletul, mintea si viata.
Sunt casatorita din 2000 si avem impreuna doi copii.Nu pot sa spun ca am fost enorm de fericita in toata casnicia asta,insa in ultimi 6 ani am inceput sa nu pot suporta anumite situatii care ma inconjoara El lucreaza de mai bine de 8 ani poate si mai mult, ca sofer pe tir, insa intoedeauna la-m respectat chiar daca sentimente nu mai erau,niciodata nu la-m inselat, si nu pentru ca nu ar fi meritat sau pentru ca in sinea mea nu mi-as fi dorit..ci pentru ca mi-am dorit sa ma respect pe mine insumi...dar chiar si asa el mereu ma insulta si ma acuza de infidelitate,inutil ma juram ca este doar o impresie falsa,mereu el ajungea la aceasi concluzie.....iar in ultimi 4 ani am preferar sa ma izolez in casa, nu lucrez, nu am prieteni, nu ies din casa..de cele mai multe ori trimet fata la magazin, eu nu ies,singurele iesiri erau doar cand el venea acasa, la mall sau la parintii mei..Dar in ultimi doi ani, au inceput sa-mi apara ganduri negre, ma gandesc mereu ca respir degeaba, am realizat ca viata nu inseamna nimic, pentru ca nimic nu ma multumeste, ma uit la copii mei si nici macar nu-mi pot alina depresia, sau sa ma faca sa zambesc, sau sa ma joc cu ei....toata ziua tip, nu mananc pentru ca nu mie foame, fumez doua pachete de tig la zi, ma uit in oglinda si ma vad foarte urata.....si chiar daca inca il mai iubesc pe Dumnezeu uneori simt ca nu vede suferinta mea, sau in noptile cand nu pot sa dorm si plang...
Acum o saptamana am prins curaj, si nici macar nu stiu de unde...si am spus sotului meu(concubin,nu suntem casatoriti legal)..ca vreau sa ne despartim pentru ca nu mai pot trai asa...aceasi rutina parca pana la adanci batraneti,am incercat sa-i spun ca nu ma simt bine,nici psihic ;nici fizic,nici sufleteste...nici cum.
Este foarte greu sa te lupti cu tine insuti ,si de parca nu ar fi suficient..sa ma lupt si cu el.Sunt o persona sensibila si emotiva, niciodata nu am fost puternica si stiu ca a fost vina mea intru totul.... pentru ca intodeauna a fost mai simplu sa plang intrun colt, decat sa ma impun.Insa timpul nu poate fi dat inapoi, dar stiu ca este un viitor si ca pentru el ,eu ma lupt acum.In momentul de fata el este plecat la lucru si de comun acord a ramas ca plec cand el se intoarce din cursa.
Tin sa precizez ca singurul meu refugiu este la parinti,un apartament micut de doua camere si cu doi frati...impreuna am fi cinci...si stiu ca imi va fi poate mult mai greu insa stiu ca trebuie sa lupt.Singurul lucru care miar putea dauna emocional e ca nu pot sa iau copii cu mine, nici nu am unde, nici resurse financiare, insa tot ce vreau e sa imi caut un loc de munca apoi un loc care sa nu fie cu parinti ca sa imi pot lua macar baiatul mai mic.
Insa scumpul meu sot pare a fi cel care ma impinge catre prapastie pentru ca imi reproseaza ca sunt o mama rea , ca sunt o c***a..si tot ce e mai rau pe acest pamant, simt ca imi"vara"in subconstient anumite lucruri care desi sunt eronate mie teama ca ajung sa cred cea ce imi spune...mie teama de mine si de anumite ganduri negre pentru ca din cauza lui am ajuns sa-mi fie scarba de mine si am ajuns sa nu ma mai suport...doar pentru ca am dorit sa traiesc pentru ca stiu ca daca mai continui in situatia asta ajung la extreme...desi iam explicat ca copii au nevoie de o mama normala, nu inchisa in casa, nu nebuna.
Va rog din inima, sa-mi spuneti daca e bine sau nu, decizia care am luato...daca intradevar sunt o mama rea care isi abandonaza copii....va rog, un sfat care sa me ajute sa inteleg sau care sa ma ajute sa trec peste aceasta situatie.Mie foarte greu pentru ca ma simt atat de singura fara nici un sprijin moral,care sa imi dea un impuls catre viitor.Ma simt pusa la zid,im timp ce sotul meu arunca cu pietre in mine...pentru ca me manipuleaza emocional in ceea ce priveste copii....repetandumi si repetandumi ca sunt tot ce e mai rau si ca copii vor suferii din cauza mea.Va rog ajutati-ma!

Buna ziua!.Si eu ma confrunt cu o stare de depresie cumplita de aproximati 1 saptamana.Am 34 de ani , sunt casatorita am 2 fetite de 6 ani si respectiv 2 ani, nu mai am nici un chef de viata, nu vad rostul de a face ceva pt.ca oricum vom muri.Ce rost are totul?
Nu ma mai bucura nimic, totul mi se pare fad...Ce pot face sa ies din stare.Ajutati-ma

Buna ziua!.Si eu ma confrunt cu o stare de depresie cumplita de aproximati 1 saptamana.Am 34 de ani , sunt casatorita am 2 fetite de 6 ani si respectiv 2 ani, nu mai am nici un chef de viata, nu vad rostul de a face ceva pt.ca oricum vom muri.Ce rost are totul?
Nu ma mai bucura nimic, totul mi se pare fad...Ce pot face sa ies din stare.Ajutati-ma

Pentru probleme de depresie ma puteti contacta indiferent de ora la tel
0766 270 310 si va acord consultatie gratuita !!

dragi mei va citesc si eu am trecut sau poate mai am putin si ajung la capatul tunelului acestuia intunecat.ce sfaturi asi putea sa va dau este ca trebuie sa fim foarte puternici ca-sa putem iesi din aceasta stare 1 eu zic ca un job de munca ne ajuta enorm sa avem o alta preocupare in gandurile noastre sa avem o grija si sa uitam de aceste stari 2 trebuie sa mergem la un psiholog neaparat sa urmam un tratament care sa ne calmeze aceste stari si so luam din loc, asa ca o paranteza poate ca eu am avut noroc ca am muncit la o familie de doctori dintre care ea era doctorita psihologa si el profesor doctor psihiatru din Italia am apelat la ei cand nu gaseam nicio putere sa pot iesi din aceste stari am urmat un tratament care am inceput sa ma ridic din pat sa pot manca dormi si incet incet sa merg la lucru dar si noi trebuie sa ne fortam mult sa mergem la biserica si sa iesim foarte mult sa ne plimbam prin magazine sa ne distraga atentia sa ascultam muzica care ne place sa plangem cand ne vine sa nu ne fie frica si un alt sfat trebuie sa tinem cont am citit candva un sfat al unui psiholog care mia ramas si acum in mimte sa facem tocmai ceia ce ne este frica doar asa putem inpaca sufletul in casa sa facem mereu schimbari sa avem flori sa ne uitam la ele o ce frumoase sunt sa ne putem bucura mereu casa ingrijita cand ne intoarcem acasa sa ne putem bucura si sport sa mergem la o sala sa vb cat mai mult la telefon cu cei dragi eu toate acestea le-am parcurs luam masina si ieseam afara incercati si voi si spunetimi daca va ajutat cu ceva

dragi mei va citesc si eu am trecut sau poate mai am putin si ajung la capatul tunelului acestuia intunecat.ce sfaturi asi putea sa va dau este ca trebuie sa fim foarte puternici ca-sa putem iesi din aceasta stare 1 eu zic ca un job de munca ne ajuta enorm sa avem o alta preocupare in gandurile noastre sa avem o grija si sa uitam de aceste stari 2 trebuie sa mergem la un psiholog neaparat sa urmam un tratament care sa ne calmeze aceste stari si so luam din loc, asa ca o paranteza poate ca eu am avut noroc ca am muncit la o familie de doctori dintre care ea era doctorita psihologa si el profesor doctor psihiatru din Italia am apelat la ei cand nu gaseam nicio putere sa pot iesi din aceste stari am urmat un tratament care am inceput sa ma ridic din pat sa pot manca dormi si incet incet sa merg la lucru dar si noi trebuie sa ne fortam mult sa mergem la biserica si sa iesim foarte mult sa ne plimbam prin magazine sa ne distraga atentia sa ascultam muzica care ne place sa plangem cand ne vine sa nu ne fie frica si un alt sfat trebuie sa tinem cont am citit candva un sfat al unui psiholog care mia ramas si acum in mimte sa facem tocmai ceia ce ne este frica doar asa putem inpaca sufletul in casa sa facem mereu schimbari sa avem flori sa ne uitam la ele o ce frumoase sunt sa ne putem bucura mereu casa ingrijita cand ne intoarcem acasa sa ne putem bucura si sport sa mergem la o sala sa vb cat mai mult la telefon cu cei dragi eu toate acestea le-am parcurs luam masina si ieseam afara incercati si voi si spunetimi daca va ajutat cu ceva

Buna,am 21 de ani iar de doua luni am o continua depresie.Am cazut in depresie din cauza prietenului meu.Are un comportament distant si rece,ma face sa ma cert in fiecare zi cu el dupa care da vina pe mine mereu si spune ca il indepartez. Suntem impreuna de imediat un an iar el refuza sa fim mult mai seriosi si ma trateaza cu indiferenta.nu stiu ce sa fac,nu am chef de nimic, refuz orice job din teama de a nu il pierde pe el...astept opinii