"Doar o simpla depresie" raspuns medic

Salut! revin pe forum dupa circa 6 luni de absenta.Asta este povestea mea si o voi posta pe toate forumurile de specialitate. Am 26 de ani si acum 6 luni credeam ca viata mea nu mai are sens. Simptome: lipsa apetit,lipsa libidou,somnolenta excesiva, somn neodihnitor, stari de voma dupa mese, intr-un cuvant-scarba de viata si depresie. Am ajuns pana acolo unde preferam sa imi iau viata decat sa merg mai departe . Ma afecta orice ( manele de la vecini, nunti de p***a, colegi retardati- asa ii vedeam atunci, lipsa unei satisfactii profesionale). Episoadele au inceput din liceu si nu durau mai mult de 2 saptamani cand le tratam cu mult sport.De obicei erau sezoniere (primavara si toamna). Cand am inceput munca la terminarea facultatii simptomele s-au inmultit.Am inceput sa imi pierd capacitatea de concentrare, memorare, atentia.M-am speriat cumplit si am inceput si cu atacuri de panica. Eram foarte reticent fata de medicina conventionala si nu credeam ca am o problema de ordin psihic. Asta pana mi-am facut toate analizele posibile care lasau de inteles ca o sa traiesc o mie de ani fara reparatii. Mai toti medicii generalisti imi spuneau ca este o simpla astenie si ca va trece.Nimeni nu mi-a recomandat un psihiatru caci vezi doamne eram prea tanar si nu am motive sa vad viata asa si pe dincolo.Am inceput sa ma documentez in limita energiei extrem de limitate.Intr-un final am obtinut raspunsul de la tatal meu care inca de la debutul simptomelor imi spunea ca sufar de depresie la fel ca el.(deci de ordin genetic).Am inceput sa ma gandesc de cand ma simt trist si care ar fi cauza.Mi-am dat seama ca am fost asa de mic copil. Numai bautele din liceu ma faceau sa ma simt bine si probabil ca alcoolul a si agravat aceasta conditie + conditiile sociale pe care le traim cu totii.Obiectiv analizand nu aveam motive de tristete, aveam tot ce si-ar putea dori un tanar de varsta mea: loc de munca binisor platit cu sanse de promovare, o fata care ma iubea si era mereu langa mine,masina si tot ce mai presupune viata materiala.Am mers la un psihiatru care mi-a dat un tratament.Primul a agravat starile mele si ma facea zombi.Al doilea insa si-a facut efectul din prima zi.De fapt am inceput sa ma automedichez pe principiul: ce merge pentru tata trebuie sa mearga si pentru mine. Am luat Venlafaxina 75 mg una pe zi dimineata.La inceput oboseala,greata, lipsa libidou, nimic diferit de ce simteam inainte asa ca am continuat. Dupa circa doua saptamani am horarat sa abandonez dar la rugamintile celor apropiati am reluat dupa 2 zile de pauza. Pastila de dupa cele 2 sap si 2 zile si-a facut efectul(cum si de ce atunci nu pot sa-mi explic). S-a ridicat presiunea de pe creier si parca toata supararea mea s-a disipat.Deja a doua si am inceput sa mananc mai mult si sa ma simt mult mai bine.In timp, cu miscare, studiu,mese sanatoase si multe fructe mi-am revenit. De fapt de ce sa zic ca mi-am revenit cand de fapt ma simt ca un nou nascut cu pofta de viata si foarte placut la vorba. Dar a durat sase luni.Sfatul meu este sa faci toate analizele de sange,tomografie craniana(sa nu fie o tumora), exudate din gura, nas , analize ORL daca ai probleme cu respiratia si doar dupa sa apelezi la un psihiatru. Foarte multi te vor indopa cu pastile ceea ce nu cred ca ar fi de recomandat.Incearca pe rand un singur medicament si vezi ce te ajuta.Drumul este lung si anevoios dar la capatul lui vei vedea lumina.Te asigur ca iti vei reveni si vei fi cel mai activ si fericit elev/student/lucrator din mediul tau. Nu garantez ca ceea ce a mers pentru mine va merge si pentru tine asa ca ai rabdare si experimenteaza. Eu iau si acum o pastiluta pe zi de Venla si cu Bilobil pentru o mai buna oxigenare a creierului( pana la urma cred ca depresia este mai mult o problema de irigare p***a a neuronilor). Mult curaj si nu astepta sa se inrautateasca simptomele.Medicatia este foarte ieftina iar analizele le poti face gratuit la un spital bun. Multa bafta tuturor care sufera de aceasta boala de toata jena!