Buna,
Am 28 de ani, problema cu care ma ''lupt'' de aproximativ 3 saptamani este faptul ca nu i-mi gasesc locuri nicaieri...dar nicaieri.
Sunt speriata de starile de tristete pe care le traiesc. De cand cu schimbarea departamentului unde am lucrat, am stari ciudate care ma sperie. Ba sunt foarte binedispusa find in contact cu multi oameni, ba imi vine sa ma ascund sa nu ma vada nimeni, sa nu vorbesc cu nimeni(starea dominanta). Sunt apreciata acolo, stiu, si i-mi place munca mea chiar daca stiu ca nu are nici un viitor. Aceasta stare o am si la facultate unde ajung si dupa scurt timp i-mi vine sa fug, sa nu ma intrebe nimeni nimic. Nu ma pot concentra si ma intristez cand ma vad in urma cu toate.
Ies si uneori vreau sa fug...dar nu stiu in ce directie sa o apuc.
Refuz sa ma intalnec cu prietenii, gasind motive peste motive ca...nu pot iar daca se intampla nu pot sa vorbesc, nu ma pot integra deci, nu sunt EU..
Relatia cu prietenul meu este...ciudata. Poate si el e vinovat de aceste stari..Stiu ca tine la mine, simt asta dar, cand are motive sa ma faca dezordonata sau...sa imi spuna ca sunt paranoica... :( etc, nu ezita sa o faca. Ma face sa ma simt inhibata, tacuta si ...de multe ori, vinovata pentru orice.. Adevarul e ca simt o oarecare nesiguranta pentru viitor alaturi de el.(viitor pe care el il vede mai ''intunecat'' decat mine)
Stiu ca sunt doar stari...stari care le traiesc de mica..de cand am ramas fara ai mei, aceste stari sunt accentuate, chiar daca cunoscutii i-mi zic mereu ca sunt o luptatoare...nu e asa..ma simt extrem de ''sp***a''...fara nici un scop.
Nu ma vad ac***a un copil, nu ma vad casatorita, nu ma vad peste 5 ani, pur si simplu simt ca sunt inchise toate ''strazile''.
Parerea p***a fata de propria persoana nu mi-o prea poate schimba nimeni...
Mai rau este ca, de 3 saptamani prefer sa nu i-mi sune telefonul, sa nu vorbesc cu nimeni, sa stau in pat, chiar daca nu pot sa adorm, sa fiu doar eu cu mine..(fiindu-mi frica, totusi, de singuratate)
M-i s-a zis ca eu sunt vinovata de starile astea...si ca i-mi impun sa fiu asa...as da orice sa am curajul care altii il vad in mine sau care altii m-i l-au ''furat''.
Multumesc!, Astept un sfat
Doresc sa raportez intrebarea pentru:
Raspunsuri (37)
Voi incerca sa dau un sens celor descrise de dv:
Trairile pe care le descrieti sunt, intr-adevar, dureroase si nelinistitoare in acelasi timp. Faptul ca va simtiti "sp***a" si totodata coplesita de tristete, pare sa insemne ca va simtiti golita pe dinauntru, ca si cum toate trairile dv bune (inclusiv taria pe care ceilalti o vad in dv) au fost evacuate, si n-ati mai ramas "in urma" decat cu suferinta. Pare ca in relatiile cu ceilalti va feriti ca cei din jur sa vada ceva din dv, ceva ce simtiti a fi "de neprivit", si spuneti ca nu simtiti ca sunteti dv cu adevarat. Tind sa fiu de acord cu acest lucru, intrucat daca nu va gasiti locul niciunde, si nu puteti trai in prezent, printre ceilalti, pare sa nu fiti dv cea pe care o vad ceilalti. Nu vedeti un viitor si nu va vedeti ac***a un copil - poate pt ca simtiti ca dv insiva nu sunteti un adult, ci mai degraba copilul "lasat in urma" de parintii dv care au murit (de asta se poate lega si tristetea dv cand va vedeti "in urma cu toate"). Cred ca trairile dv de neputinta sunt determinate de sentimentul ca inca nu va simtiti pregatita pt o viata de adult, pt responsabilitatile pe care le implica si care va sperie.
Poate ca este importanta mentionarea de doua ori a momentului de acum 3 saptamani cand spuneti ca ati remarcat aceste schimbari, dar numai dv puteti sti daca a acest lucru poate fi legat de ceva din acea perioada.
Atunci cand toate "strazile" care duc undeva sunt inchise pare sa fie incercarea dv de-a fugi de dv insiva (dar care este locul catre care ar trebui sa va indreptati, pt a va "regasi"; sigur, este o "calatorie" nu tocmai placuta si usoara, dar cand nu mai ai unde te duce, e intelept sa iti asumi acest risc sperand la reusita care te-ar putea elibera)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
copilul ''lasat in urma''...intradevar, este cuvantul potrivit.Dar de ce nu pot sa il las cu adevarat in urma? de 10 ani era cazul sa accept totusi ca trebuie sa devin un adult si nu un ''copil'' ce mereu trebuie ''impins de la spate'', nehotaratsi indecis.
Multumesc, d-le dr. psih.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
In urma cu 10 ani erati pe punctul de-a "iesi" in lume, de-a face primi pasi in cucerirea independentei ca adult, dar aceasta incercare este una deosebit de dificila, ce pune la incercare chiar si pe cei ce stiu ca oricand intorc capul pot vedea privirea ce le da incredere, si stiu ca se pot baza pe sprijinul parintilor la orice dificultate care ii pune in impas. Dv v-ati "oprit" in acel moment din timp, "nehotarata" si "indecisa", pt ca nu mai aveati acea siguranta a celui care stie ca poate face oricand un pas inapoi, pe teren sigur, pt a se pregati pt ce-l asteapta. Probabil ca viata v-a obligat sa va maturizati, oarecum fortat, si doar pe dinafara, inauntru simtind aceeasi nevoie de a fi ocrotit pt inca un timp (pe care dv o numiti a fi "impins de la spate" - e gestul aparent de respingere pe care parintii il fac pt adolescentii lor, dar fara a-i pierde un moment din ochi, si sustinandu-i cu privirea, iar la nevoie cu cuvintele si afectiunea de care acestia au nevoie).
Nimeni nu poate "pacali" viata sarind peste etape, decat cu un anumit pret, cu un cost afectiv care la un moment dat nu mai poate fi sustinut. Si atunci trebuie sa "recupereze" trecutul tocmai pt a nu mai fi impiedicat sa aiba un viitor. "Copilul" respectiv inca va asteapta, in speranta ca daca atunci nu a putut trai toata durerea pierderii suferite, intensitatea acesteia fiind coplesitoare pt el, acum, ca adult poate ca veti putea sa-l ajutati s-o faca. Sigur, este bine sa va bazati pe ajutorul cuiva, iar daca cei din jur nu par sa poata fi de folos in acest scop, sprijinul oferit de un psiholog in cadrul unei terapii constituie o alternativa.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Da, multumesc mult. Cand am avut probleme in relatia mea(ma rog...probleme nerezolvate inca) am vrut sa intreb un specialist...nu au fost suficiente cele 3 sedinte in care am pus accent pe relatie....probabil era bine mai intai sa incep de la ''fundatie'' si apoi sa continui restul ''nivelurilor'' vietii.
O sa ma gandesc serios sa continui terapia. Oricum, i-mi face incredibil de bine si randurile ce le citesc aici, mai bine decat speram, la inceput simtind o teama in legatura cu aceste forumuri sau frica de interpretari gresite.
Multumesc din suflet!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
si eu am stari ca tine de multe ori si atunci il rog pe dumnezeu insistent sa ma ajute din starea pe care o am si sa sti ca ma ajuta incearca si tu
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Daca doresti rezolvarea problemei ( sau mai degraba a problemelor ) va trebui sa constientizezi faptul ca aceasta rezolvare trebuie sa se faca din mers, adica neantrerupand activitatile cotidiene principale. Asa ai cele mai mari sanse, chiar daca la momentul de fata aceste activitati au cam devenit in perceptia ta ca fiind cam fara rost.
Te voi invata mici trucuri pe care sa le folosesti in timpul zilei, in timpul activitatilor uzuale, care te vor ajuta sa incepi sa recastigi terenul pierdut in ceea ce priveste capacitatea ta de autocontrol. Terenul l-ai pierdut pentru ca esti o persoana normala care a constatat ca lumea din jur a luat-o razna. Nu esti prima care are "surpriza" asta, si daca vei merge pe urmele celorlalti surprinsi care au reusit sa invinga, sigur ai sa reusesti sa-ti revii.
Primul lucru pe care va trebui sa-l faci este sa iti identifici resursele "externe" de iesire din criza. Iata doua intrebari : Ai un cerc de prieteni(e) ?
Cum stai cu manifestarile spirituale ?
Si acum definitiile : prieten(a) = persoana care prin simpla prezenta "face toti banii", adica te simti bine in prezenta acesteia chiar daca vorbeste, chiar daca nu vorbeste, chiar daca desfasoara aceeasi activitate ca si tine sau nu, care poate avea chiar preocupari diferite de cele ale tale dar nu te "agreseaza" cu acestea deloc.....
manifestari spirituale = post, rugaciune personala, fecventarea sfintelor slujbe
Ai aici un inceput de revenire. Daca vrei sa-l urmezi iti recomand cu caldura calea aceasta, pentru ca pacea sufleteasca si regasirea de sine vin numai de la Dumnezeu, prin cei din jurul tau care sunt capabili sa le poarte.Vindecatorul ranilor sufletesti nu poate fi decat Cel care a creat sufletul, nu cei care bajbaie in cautarea lui, explicand lucruri simple cu multe cuvine ...
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Oare exista acea (acele) persoana(e) ce face ''toti banii'' ...asteptam aceea persoana sa fie cea de langa mine...macar..dar se pare ca sunt prea sp***a sa o mai caut.
Manifestarea spirituala, da, asta sunt sigura ca ma va ajuta
Multumesc mult!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Buna ziua draga Km,
Imi pare foarte rau sa aud ca traversezi astfel de stari neplacute pentru tine si ca in ultimele 3 saptamani ele s-au accentuat! Banuiesc ca nu iti este usor!
Cercetarile stiintifice demonstreaza ca, aceste stari, emotii neplacute si chinuitoare uneori pentru noi, cum ar fi (straile depresive cand uit sa ma mai bucur de viata, neincrederea in propriile mele forte, nehotararea, framantarea si ingrijorarea frecvente, etc) provin datorita unui mod irational, adica fals de gandire. Modificand acest mod irational, adica fals de gandire intr-un mod adevarat, adica rational, emotiile si starile tale se vor imbunatati consistent( iti vei recapata increderea in tine, vei lua cu mai multa usurinta si siguranta de sine decizii in ceea ce priveste locul de munca, relatia de iubire actuala, relatiile sociale,) si vei dobandi un control mult mai buna supra propriei persoane, bucurandu-te din nou de viata!
Tinand cont de aceste aspecte, iti recomand sa apelezi cu incredere la cateva sedinte de consiliere psihologica.
Daca nu esti din Bucuresti, aceste sedinte pot avea loc online, ptr detalii, te invit sa citesti articolul: http://www.psihosolutii.ro/content/index.php/psihoterapie-individuala/7-psihoterapie-online.
Iti doresc numai bine, dobandirea cat mai rapida a echilibrului si a armoniei interioare!
Cu caldura, iti doresc o zi frumoasa!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Da, acele persoane exista. Si nu, acele persoane nu sunt cele de la care ne-am astepta noi sa fie "acele persoane". Asta pentru ca noi nu stim sa ascultam si sa urmarim ceea ce se intampla in jurul nostru in anumite momente ale vietii nostre.
Nu avem "educatia" necesara in ceea ce priveste rabdarea rabdarea in a astepta cele de folos ( si implicit bune pentru noi ).
Asa ne trezim cu un partener de viata care ne judeca in loc sa ne sustina si alaturi de care nu ne vedem cerscand copii. Dar acest partener este cel pe care la un moment dat al vietii noastre l-am ales cu buna stiinta, ba chiar "apasand" putin lucrurile...in mod subtil si aparent fara intentie...iata de ce rabdarea este esentiala in orice situatie.
Mai ales acum pentru tine, rabdarea este esentiala. Rabdarea de a sta linistita si a astepta lucrurile sa se desfasoare de la sine pentru o vreme, la toate capitolele. Linesteste-te si bucura-te de cei care au sarit in ajutorul tau, despre care nu credeai ca exista, dar care iata, la un simplu ( oare ? ) strigat de ajutor au aparut de nicaieri. Ia ce este bun din ajutorul acordat de fiecare, dar inca nu intreprinde nimic, ci linisteste-te si asteapta ca lucrurile sa se aseze. Rabdarea de a aborda inca cateva zile in rutina obisnuita, dar pe parcursul carora sa incepi sa iti acorzi cateva clipe personale chiar in mijlocul perioadelor tumultuoase ale zilei, clipe personale in care sa te regasesti tu pe tine, implicata in activitate, dar fiind tu, cu contributia ta voluntara la acea activitate, chiar daca ea pare fara un rost precis la momentul acela.
Rabdarea de a te linisti acest talmes-balmes de peste zi, chiar in momentele in care acest lucru pare imposibil ( o vizita la toaleta, de exemplu, nu o poate condamna nimeni niciodata ). Ai observat la handbal de exemplu, cum antrenorul echipei in dificultate solicita time-out ? Aplica tactica aceasta, ofera-ti cateva clipe de liniste exact atunci cand totul din jur pare sa iti ceara sa dai maxim , maxim, maxim ..... " stati putin " iti vei zice, nu suntem in razboi...
Redobandirea echilibrului se face prin eliminarea exceselor si prin cumpanirea realitatilor, chiar daca in prima faza aceste realitati descoperite pot fi oarecum incomode.
Curaj ! Indiferent de constatari, mergi inainte cu rabdarea caci vei izbandi independent de parerea ta despre tine la acest moment. Invata sa asculti si sa privesti in jurul tau, urmareste ceea ce se desfasoara in afara ta ( pentru inceput ), si vei constata ca nu iti revine povara de a "impinge" lucrurile inainte ci doar placerea de a te urca in trenul care merge oricum inainte.....daca nu iti place drumul, te poti da jos si lua alt tren care merge pe unde ti se potriveste tie....Dumnezeu, in intelepciunea si dragostea sa pentru lume, a creat-o in asa fel incat intotdeauna exista "acel" tren, pentru fiecare in parte, care ne asteapta in gara pana la sfarsitul vietii noastre.... trebuie doar sa ne linistim, sa ridicam ochii din pamant la cer si sa urcam....
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
nu pot sa zic decat un simplu multumesc, mai ales celor carora, '' la un simplu strigat de ajutor au aparut de nicaieri''.
Multumesc pentru acest ''ghiocel'' dat in prima zi de primavara si la faptul ca cineva ma asculta, nemaifiind nevoita sa vorbesc ''singura'' sau, sa ma abtin si sa ma faca sa ma gandesc la curaj fara sa i-mi spun ca ca sunt singura ''vinovata'' pentru starea asta (si poate ca au dreptate) sau pentru orice stare pe care o traiesc.
Chiar daca cred ca totusi...am ''scapat trenul'' si ca am ramas unde nu trebuia, sper ca ''acel'' tren sa nu fii inca ajuns si sa ma astepte.
Multumesc din suflt!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Continuam deci !
Continuam pana cand nu vei mai avea nevoie de randurile acestea. Cand va veni acel moment vei spune si aceste randuri nu vor mai aparea...
Starile prin care treci au si partea lor buna daca putem spune asa, caci te ajuta sa iti vezi limitele si, lucrul cel mai important, sa te deprinzi cu rugaciunea. Pentru inceput cu rugaciunea de cerere. Practicand-o vei avea surpriza sa constati ca tot ceea ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu.
Noi, oamenii "moderni" nu mai suntem deprinsi cu practica rugaciunii. Aceasta practica este totusi caracteristica neamului in care ne-am nascut, si este esentiala in dezvoltarea arminoasa a capacitatilor spirituale ale fiineti umane. Iata un exemplu simplu, o paralela intre relatia parinte - copil si relatia Dumnezeu - fiu ( cu f mic, pentru ca nu ne referim la persoana Mantuitorului ). Este un fapt constatat acela ca acei copii cu care parintii poarta inca din primele zile de viata o comunicare verbala si afectiva consistenta sunta mult mai echilibrati si dezvolta capacitati intelectuale si spirituale superioare. Se observa ca aceasta comunicare este reciproca, copilul prezantand interes pentru comunicare. In aceeasi masura, fiinta umana pastrand legatura prin rugaciune cu Parintele ceresc, isi pastreaza sansa de a incepe treptat sa inteleaga rosturile Creatiei, de a putea cere si primi ajutor, de a nu fi singura niciodata ( capacitatea divina de a purta permanent de grija asupra fiecaruia dintre noi este o realitate si se manifesta continuu ). Fii isteata si urmeaza aceasta practica, pe care consider ca argumentele punctuale si de bun simt expuse mai sus o pun deja in alta lumina...
Suficient pentru astazi....
Daca sunt intrebari pentru probleme punctuale ( dar simple pentru inceput, pentru ca de aici trebiue sa incepi ) te rog sa indraznesti. Gandeste-te de exemplu la lucrurile care te "streseaza", alege-l pe cel mai simplu si banal, si pune-l pe tapet
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
...Continuam deci...se pare ca nu mai pun punct la aceste ''randuri'' .
Nu am cum, sunt minunate si ma fac sa ma simt cumva ..protejata.
Sper intradevar ca starile prin care trec sa aiba in final o partea lor buna si sper sa ma ajute sa i-mi vad limitele. Am auzit odata ca, pentru a-ti depasi limitele si a trece cu usurinta peste ceva ce te temi, este sa faci lucrul acela si ai sa vezi cat de simplu este...Char daca stiu lucru asta, chiar daca sunt convinsa ca e asa, de ce mi-e teama totusi de ceva ''nou'' sau de ceva ce am inceput si nu il pot finaliza...de ce oare? ce e cu frica asta banala la mine? oare nu asta m-a ''inchis'' asa in mine? sau m-a ''inchis'' in mine doar pentru ca sa ma faca sa meditez?,...hmmm...complicat
''Dumnezeu-fiu''..oare eu nu simt lipsa de relatia ''parinte-copil''? si cum zicea dl. dr. psih. Dorinel Mocanu... sunt copilul lasat in urma de parintii mei? La 28 de ani nu cred ca ar fii cazul sa i-mi fie frica de ultimul an de doctorat sau de sustinerea lucrarii in fatacomisiei...nu ar trebui sa fie un motiv de bucurie sau de mandrie? Nu ar trebui sa fiu mandra de faptul ca am un job ...si sa fiu multumita cu el?...toate astea, pentru lipsa de incredere in propria mea persoana sau pentru nesiguranta pentru prezent? (la viitor mi-e frica sa ma gandesc)
Multumesc pentru libertatea de a ma gandi la lucrurile care ma ''streseaza''...din pacate sunt nenumarate si nu prea vreau sa plictisesc pe nimeni cu ele. :)
Multumesc ptr mesaj, multumesc mult pentru ajutor!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
buna...am 18 ani si de 4 zile ma confrunt cu o stare de depresie...cred...am citit pe net despre aceasta si mi se potrivesc majoritatea simptomelor(pierderea interesului pentru activitatile zilnice,
tristete, foame exagerata, lipsa de speranta, lipsa de energie, oboseala, stima de sine scazuta, probleme de concentrare a atentiei, probleme in luarea unor decizii, autocriticism, evitarea activitatilor sociale).Mereu am fost o fire sociabila mi-a placut sa comunic cu cei din jur si treceam foarte usor peste toate problemele;in ultimele zile parca toti ma enerveaza..nu-i suport..cel mai greu este la scoala,ca nu ma pot concentra,si nu am chef de ore..insa cel mai dureros lucru este acela ca pare ca nimeni nu ma intelege.. Ca toti cei de varsta mea ma gandesc la viitorul meu sau cel putin asta faceam.. ma pregateam pentru facultate..invatam si ma pregateam si fizic...stiam sigur ca asta vreau...dar acum nu mai sunt sigura..nu mai vreau nimic...cred ca viata nu mai are sens..asta imi spune inima..sunt cateva ore pe zi cand simt asta dar se intampla un lucru ciudat,ca ies din starea asta si ma simt foarte bine iar atunci imi spun ca trebuie sa continui ...ca nu ma pot da batuta..fac asta pentru mine si pentru cei din jur,pentru ca nu vreau sa ii dezamagesc.. oare ce se intampla cu mine??? sper ca cineva a avut rabdare sa citeasca toate cele scrise..va multumesc si va astept cu sfaturi daca se poate...
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Hai sa vorbim si cu Andra, care iata, cere ajutor.
Pentru inceput, aceleasi intrebari incepatoare :
Cum stai cu practicile spirituale ( post, rugaciune, mers la sfanta biserica ? )
Fiind mai tanara, am sa reformulez cea de a doua intrebare ( care se referea la un cerc de prieteni ) : Exista vreun baiat care ti-a captat interesul in mod special in ultima vreme ?
Suplimentar te intreb daca dimineata te trezesti refacuta dupa somn, cam cat dureaza somnul tau si daca te trezesti des noaptea.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Draga Andra,
Imi pare rau sa aud ca intampini asceste stari de lipsa a placerii, tirstete, oboseala, neincredere in sine, irascibilitate, inteleg ca tie- greu! Ma bucur insa, pentru faptul ca ai cateva ore zilnic in care reusesti sa depasesti starile astea si iti regasesti resursele interioare sa nu te dai batuta si sa iti urmezi obiectivele !
CA raspuns la intrebarea ta, "oare ce se intampla cu mine", cred ca traversezi o perioada dificila, cu stresul cauzat de terminarea liceului si inceperea facultatii, o perioada de obicei dificila pentru toti cei care urmeaza pasii pe care ii urmezi si tu.
Iti recomand, pentru ca sa-ti redobandesti increderea in tine, motivatia necesara, echilibrul interior in acesta periaoda mai grea ptr tine, sa apelezi cu incredere la cateva sedinte de consilire psihologica! Psihologul te va putea ajuta sa intelegi de unde iti vin aceste temeri, griji, stari de tristete si oboseala, si ce poti sa faci sa le modifici!
Mult succes!
Numai bine!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Iata ca ai inceput sa iti identifici din probleme, pot pune prinsoare ca nici nu ai observat acest aspect. As putea sa te felicit chiar pentru identificarea principalei probleme, din care de fapt decurg toate celelalte : problema principala este ca ai constientizat ca de fapt nu mai esti un copil, cu toate ca acum este momentul in care ti-ai dori cel mai mult sa fii copil.
Ti-ai dori sa fii copil, adica sa nu mai ai atat de multe responsabilitati ( si totusi atat de multi indiferenti, insensibili, nepriceputi cu lucrurile delicate in jur ). Iti doresti sa te asculte cineva si pe tine, nu numai tu pe ceilalti. Iti doresti sa fie cineva care sa poata si sa vrea sa rezolve cateva din sarcinile tale de peste zi, chiar pe cele mai simple ....
Tu esti acum intr-o situatie in care nu mai poti " discuta discutii " cu prietenii tai. De aceea nu mai vrei sa sune telefonul. Suferinta prin care ai trecut si indarjirea cu care ai luptat pana acum au facut ca sufletul tau sa capete alte valente si sa aiba alte necesitati, diferite de ale celor cu care te-ai obisnuit a fi impreuna pana acum. Te-ai trezit in postura de a capata o altfel de perspectiva asupra lucrurilor si esti surprinsa de noua ta "calitate". Acest lucru, de a te maturiza, s-a produs treptat, insa tu abia acum ai observat si te temi de aceasta noutate. Iti descoperi noile "calitati si abilitati", (observate si de ceilalti) si te bucuri de ele ( perioadele de bunadispozitie si de exuberanta) si apoi te sperii pentru ca tu nu ai cu cine sta de vorba despre aceste lucruri.
Dar nu te teme, caci aceste manifestari se vor linisti. Este motivul pentru care este bine sa continui activitatile pe care le intreprindeai in mod uzual in fiecare zi si sa nu te izolezi decat cel mult in timpul tau liber. Omul este o fiinta sociala prin excelenta...si chiar daca tu ai putea sa nu fii de acord cu acest lucru, copila sau matura, fricoasa sau curajoasa, singura nu esti !
Atat pentru astazi, deja este mult. Insa sa recapitulam lucrurile pe catre trebuie sa le faci, pentru inceput cel putin o data pe zi :
Intreruperea activitatii in momentele mai aglomerate ale zilei, pentru a te relaxa si linisti, o perioada de macar 7 minute, perioada in care sa fii singura cu tine.
Practicarea rugaciunii personale, macar trei minute pe zi , dimineata sau seara, adica inainte de inceperea activitatii sau dupa terminarea activitatii zilnice.
Astept vesti
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Multumesc, pentru fiecare dimineata in care citesc mesajele primite dar din pacate la birou nu pot sa si raspund.
Adevarul este ca, parca mi-ati citit in suflet...ceva ce nu as fii putut sa explic in cuvinte..frica de maturizare si dorinta sa comunic cu cineva, dar cineva care sa ma inteleaga.
e 10ani trec prin aceste stari si probabil doar acu le constientizez. Pana acum parca am trecut cu usurinta sau ignoranta peste realitate.
Dar chiar azi am fost ''certata'' cu jumatate de gura de un coleg ca...sunt tot trista, ce e cu mine...mi-a venit sa plang. Simteam nevoia sa povestesc tot ce am pe suflet dar nu puteam(si nici nu era persoana potrivita)..
mai rau, de 2 zile il repezesc pe prietenul meu si nu mai ''gust'' glumele lui de a ma face ''dolofana'' (163cm, 55kg) ...oare chiar asa o fii? ieri i-am spus GATA...sa termine, si mi-a venit sa plang, dar fata de el nu o pot face, si nuu ca nu as simti nevoia, ci pentru ca nu accepta sa inteleaga ca...eu simt nevoia sa plang..
La facultate am simtit si azi ca...raman rau in urma...si poate asa este, chiar daca am fost incurajata.
In gand, in drum spre birou i-mi zic rugaciunile mele zilnice...si uneori si la intoarcere spre casa...job-ul nu i-mi permite sa fiu singura nici macar 7 minute...acasa, poate in baie unde incerc sa pun in ordine urmatoarea etapa a zilei care, e seara...si care de regula trece incredibil de repede.
Multumesc frumos ptr mesaje dl. Razvan, multumesc pentru fiecare dimineata de pana acum in care am pornit calculatorul asteptand mesaj...si bucurandu-ma ca il am. Multumesc!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Buna,din nou.. pentru Razvan..pai cu partea asta spirituala nu stau prea bine,nu prea merg la biserica,insa ma rog acasa,in special seara la obisnuita rugaciune.Nu exista un baiat care sa-mi fi atras interesul in special in ultima vreme,deoarece am prieten...care este alaturi de mine si ma sustine in tot ceea ce fac.Iar ca sa-ti raspund si la ultima intrebare,dorm destul de mult as zice eu..cam 8-9 ore/noapte...multumesc tuturor care mi-au raspuns,acest fapt facandu-ma sa ma simt mai bine:) in special d-nei psiholog..
Toate cele bune !
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Plansul este o terapie exceptionala pentru suflet, ti-l recomand cu incredere mai ales atunci cand esti singura sau in preajma persoanei iubite. In prezenta strainilor nu este recomandat pentru ca de regula da nastere la interpretari, majoritatea oamenilor neitelegand realele motivatii si mecanisme ale acestei manifestari.
Din pacate persoana iubita nu accepta acest lucru, ceea ce imi confirma ca de fapt in acesata relatie tu esti "baza". Comportamentul lui denota nesiguranta si nevoia de protectie, mascand aceasta prin mici "agresiuni". El doreste ca tu sa fii puternica dar nu se pricepe sa te incurajeze in mod delicat, practic ar dori sa iti impuna sa fii tare...
Nu il repezi pentru ca, pe de o parte nu va reactiona bine, iar pe de alta parte nu poate inca ( sper "inca" ) sa inteleaga nevoile tale. Nu este momentul sa te certi cu el. Spune-i ca treci printr-o perioada mai grea, care poate dureaza de ceva timp, si daca nu poate intelege si accepta asta, macar sa incerce sa nu te mai raneasca in niciun fel.
Revenind la plans, iti recomand sa mergi sambata sau duminica la biserica, intr-o perioada in care nu este multa lume. Cauta o biserica deschisa si peste zi, sunt destule...intra, fa-ti cruce, spune o scurta rugaciune, apoi mergi in fata icoanei Mantuitorului sau a Maicii Sale, ingenuncheaza si asteapta....
....nimeni din cei care cauta ajutorul cu sufletul curat nu a iesit rusinat si nici nemangaiat nici de la Mantuitorul si nici de la Maica Sa.....acolo vei putea plange fara sa se mire nimeni ( pentru ca in biserica nu intra sa se roage nici cei "priceputi" si nici cei mandri, ci noi nevrednicii si slabii...). Cand vei pleca de acolo VEI STI ca nu esti singura....
Sileste-te sa-ti oferi aceasta experienta....e viata ta....e sufletul tau care are nevoie de Parinele Ceresc .... esti tu, care nu poti sta in nadejdea oamenilor care sunt orbi, si trebuie sa ajungi la Cel ce vede "inimile si rarunchii si toate le poate cate le voieste" dupa cum marturisesc sfintii sai
Imi doresc sa aud ca ai ajuns la aceasta intalnire...
Curaj !
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Multumesc de raspunsul nou..
Ideea e ca la firea lui nu poate sa perceapa ''nevoile mele'' ...si sa fiu sincera, zice ca el m-a adus ''pe linia de plutire'' si fara el, nu ajungeam nicaieri (suntem de mai bine de 3 ani)...si deci, nu cred ca eu sunt ''baza''
Spre deosebire de plans,de 2 zile sunt mai ok, doar cu micile atacuri din partea colegilor care, probabil, nu ii inteleg inca...si ma ''aprind'' repede la caracterul mult prea rautocios.
Ma rog zilnic, mai nou, vad Iconita asezata la biroul colegei de langa mine, dimineata, cand ajung primala birou...si i-mi zic in gand ca...''sigur va fii bine''.
Deocamdata m-am redus la atat...si, dupa 3 saptamani in care nu credeam ca mai ies din starea asta, azi am putut sa zic ca...''ma simt mai bine''(chair daca am suportat comportamentul jalnic unor persoane fara influenta pentru mine, comportament care, totusi nu il pot accepta si intelege)...sper sa i-mi revin incet incet de tot, chiar daca nu mi-am iesit inca din programul de ''somnolenta''...
Vreau sa cred ca...este si a fost doar ''o stare'' care, vreau sa plece asa cum a venit...
Multumesc pentru raspunsuri
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam AbuzAdreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde