Credeti ca am nevoie de un consult specializat? raspuns medic

Buna seara. De aproximativ sase ani ma confrunt cu stari severe de tristete nejustificata. In ultimul timp acestea au devenit insuportabile. Simptomele pe care le resimt sunt tristetea permanenta, sentimentul de vinovatie. Plang des, refuz sa ies din casa, refuz iesirile in oras, refuz sa mai merg la scoala. Am insomnii, ma trezesc in mijlocul noptii cu, cel mai probabil, paralizie in somn. Se intampla de cateva zile sa ma trezesc in mijlocul noptii plangand si ac***a senzatia ca ceva rau urmeaza sa se intample. Am refuzat sa dorm dar doborata de oboseala, am inchis ochii si episoadele acestea se repetau.
In afara de aceste cateva dintre zecile de simptome pe care le resimt, au reaparut gandurile legate de suicid. Am incercat sa ma sinucid in urma cu doi ani, de trei ori intr-un an. Sunt obosita, la scoala nu mai prezint deloc interes. Din eleva de nota 10, am devenit un elev care fuge de scoala, dar nu de cea propriu zisa. De colegi, de profesori. Sunt speriata in permanenta si fac atacuri de panica inca de la varsta de 13 ani. Nu stiu ce mi se intampla si este foarte dificil de explicat aici. In mare, am incercat sa va comunic cateva dintre simptomele pe care le am, desi simt ca nu am acoperit nici macar pe jumatate ceea ce intentionam sa punctez.
De ceva timp simt/cred ca aud voci. Voci care ma striga, care rad. Am experiente neplacute in noua casa, care acum mi-a devenit camin de 6 ani. Auzeam zgomote nejustificate, pe care parintii nu le auzeau. Imi era frica in permanenta aici si simteam o prezenta constanta in jurul meu. Inca mai simt acestea. M-am documentat, am citit carti, dar refuz sa imi pun un diagnostic deoarece nu ma aflu in postura necesara pentru a face acest lucru.
Tin sa mentionez ca acest lucru mi-a stricat viata. Se resimt tulburari la nivel fizic care sunt incredibil de deranjante. Stiu ca am nevoie de ajutor, am vizitat psihologi in speranta unui diagnostic exact, dar am abandonat sedintele inainte de primirea acestuia. Refuz sa merg la medic, nu ma simt pregatita sa ies din casa. Nu ma simt pregatita sa infrunt lumea de afara. Reprezinta o problema pentru mine deoarece nu reusesc sa invat pentru admitere la facultatea de medicina, oricat de mult m-ar pregati profesorii. Am dificultati in a retine, in a intelege si o oboseala din nou, nejustificata. Am inceput sa iau in considerare alte facultati, dar in acest moment simt ca nu ma incadrez niciunde. Nu stiu cum sa ma descurc, simt ca am ajuns la capatul puterilor. Credeti ca am nevoie de un consult specializat? Si unde? La un cabint de psihiatrie sau un cabinet psihologic? Va multumesc.
PS: parintii mei sunt imposibil de abordat, iar eu nu le pot spune toate lucrurile care ma macina, eu locuind singura pe parcursul unui an scolar. Ei nu stiu, doar presupun, prin ce trec. Mi-e dificil sa imi fac fata singura, dar nu am puterea necesara sa le comunic celorlalti ce simt.