Ajutor va rog? raspuns medic

Buna ziua, de vreo luna jumătate am probleme destul de mari. Au început prin insomnii de la care bineînțeles și eu obosita am început sa ma gândesc numai negativ și am început sa caut sa văd ce se poate întâmpla dacă nu dormi, am dezvoltat un fel de fobie de somn și îmi este frica de insomnie ceea ce paradoxal ma face sa nu dorm, parca am și uitat cum sa adorm. Am și atacuri de panica, anxietate, nu am chef de nimic și nu îmi mai place sa fac nimic, nu îmi mai vine sa ies din casa, simt ca înnebunesc de tot și îmi este frica sa nu ma îmbolnăvesc de ceva. Nici măcar nu știu de la ce a pornit mai exact, am avut o sinuzita cu amețeli și tot tacâmul și m-am speriat ce-i drept dar mi-a trecut. Am avut și obsesii de boala cum ca as putea fi bolnava psihic sau fizic dar este practic imposibil din cauza ca am fost sănătoasă toată viața, n-am niciun caz de bolnavi psihic in familie, am făcut mai multe drumuri pana la spital la psihiatrie și doctorii mi-au spus ca am o tulburare anxioasa, ca am un început de depresie și ca sunt perfecționistă. Am fost la psihoterapeut și mi-a zis ca totul o sa fie bine dar eu nu prea am încredere in mine și nu cred ca mai pot trece peste. Am niște stări cumplite și nu mai știu ce sa fac, nu ma pot gândi la altceva decât ca ma simt rău, ca nu o sa mai dorm deloc, ca nu o sa mai pot duce o viața normala. Domnul dr. psihiatru mi-a dat 10 pastile de gerodorm din clasa benzodiazepinelor pt insomnii și vreo doua pastile de anxiar pt atacuri de panica pe care le-am luat(gerodormul nu l-am luat regulat, l-am luat 2 zile, 10 am făcut pauza pt ca ma mai potolisem dar acum iar m-a apucat de vreo 4 zile și aseară n-am dormit decât vreo 2 ore) și nu mai știu ce sa mai fac, ma simt atât de obosita și simt ca ma adâncesc mai rău pe zi ce trece. Mi-a mai prescris și serlift dar nu am vrut sa îl iau, nici acum nu prea vreau sa iau pastile pt ca nu vreau sa ajung un zombie cu modificări pe creier de la ele. Părinții mei spun ca trebuie sa trec peste pt ca nu am nimic și sunt supărați, dezamăgiți și obosiți și ei și ma simt foarte vinovata ca ii chinui și pe ei. Ma simt așa de pierdută, medicii nu înțeleg ce se întâmpla pt ca sunt lucida, n-am simptome de nimic grav și sunt foarte disperata. Nu vreau sa ajung dependentă de pastile pe de-o parte și mi-e și frica, ca nu o sa funcționeze pe de alta. Toată lumea îmi spune ca pot sa trec peste numai prin puterea auto inducției dar eu nu pot, sunt o persoana sp***a care nu a avut niciodată încredere in sine. Acum ma chinuie cel mai tare somnul, ma apuca o agitație fără sa vreau numai când ma gândesc ca trebuie sa ma pun la somn. Am avut o perioada foarte stresanta ce-i drept dar nu simt ca aceea este problema, nici măcar nu știu care e. Îmi este frica, ca m-am învățat așa și nu o sa ma mai pot schimba și nu o sa pot ieși din asta. Parca nimic nu ma mai poate bucura, nu mai pot fi fericita. Oare sunt o fire auto distructiva și îmi place cumva starea in subconștient așa cum zice toată lumea? Oare mai pot trece peste aceasta durere? Am nevoie de o picătura de speranța in acest moment. Va multumesc mult pt tot. O zi minunata va doresc.