Adolescenta dureroasa :( va rog sa ma ajutati raspuns medic
Depresie Intrebare postata de BClaudiu93 cu 14 ani in urmaSalut. Ma numesc Claudiu si am 17 ani si am cateva probleme destul de mari. Va rog mult sa cititi.
Dintotdeauna am fost o persoana foarte introvertita si timida. Nu aveam curaj sa spun ca nu vreau sa fac un anumit lucru sau sa refuz pe cineva si mereu am incercat sa le fac pe plac absolut tuturor.
Credeam ca daca voi fi un om bun, voi primi si eu bine in schimb dar nu a fost deloc asa.
La scoala eram foarte foarte stresat inca din prima zi de clasa I. Imi era foarte frica sa nu se supere profesoara pe mine sau parintii. Primeam foarte foarte multe teme de facut si stateam pana tarziu sa le fac, uneeori pana la 12. O uram pe invatatoarea mea pentru ca ea avea mari pretentii de la mine deoarece eram cel mai bun din clasa si pentru ca ma trimitea la multe concursuri si se supara daca nu faceam bine. Celorlalti copii nu le spunea nimic.
Parintii mei mereu au avut pretentii foarte mari de la mine in tot ceea ce faceam eu si eu mereu am incercat sa le fac pe plac ca sa nu se supere.M-au inscris la tenis sa fac un sport de performanta.Acolo ma simteam la fel de stresat ca si la scoala. Mereu ma certa cand venea sa ma vada, iar antrenorul ma certa si el sa arate ca vrea sa ma invete. Cand nu era tata uneori anternorul ma lovea si ma injura de fata cu alti copii si parinti, iar eu stateam si pur si simplu nu faceam nimic. Imi venea sa explodez dar niciodata nu am aratat ca sunt neumultumit.Pe la 12 junsesem sa ma masturbez ca sa pot sa ma linistesc. Credeam ca e un lucru ingrozitor dar nu puteam sa ma controlez pentru ca era singurul lucru care ma mai linistea. Ma simteam extrem de vinovat si era ingrozitor. Credeam ca fac un lucru groaznic si ca sunt o persoana oribila din cauza asta, dar cam intotdeauna m-am simtit fara valoare si simteam ca niciodata nu sunt destul de bun pentru ceilalti.
Cand aveam 14 ani m-am imbolnavit destul de rau. Am avut bronsita cateva luni de zile. Ma simteam foarte rau si dormeam foarte greu. Aveam si cearcane foarte mari. Colegii de clasa imi spuneau ca am o fata de mort. Si profesorii stiau ca ma simteam rau dar in continuare trageau de mine sa invat si sa merg la concursuri. M-am calificat la olimpiada nationala de chimie de la Oradea. Dupa ce m-am calificat a inceput chinul. In fiecare zi stateam 5-6 ore in laboratorul de chimie facand probleme. Profesoara nu prea statea cu mine, imi spunea din ce culegeri sa lucrez si venea sa verifice cat am lucrat. Imi venea sa mor. Simteam ca nu mai pot sa suport, dar cu toate astea nu ziceam nimic, iar daca parintii ma vedeau suparat ma certau si ei.
In realitate mie nu imi pasa de toate acestea Eu nu voiam decat o viata normala. Voiam sa am si eu prieteni sau o prietena.Voiam sa ma relaxez, sa cunosc si eu alti copii, sa merg in tabere, dar parintii mei spuneau: "Ce nu-ti ajunge ca ai de toate, ai casa, ai masa, mergi la olimpiade"
Pregatirea pentru olimpiada judeteana de matematica m-a stresat mai tare decat la chimie. Era foarte greu si nu intelegeam. Eu fiind intr-a opta faceam probleme de clasa a 10-a. Lucram mult si acasa ca asa pot sa inteleg. Ajunsesem intr-un timp sa vizez numai formule.Cand ma gandesc acum nu stiu cum am supotat aceste luni.
In afara de scoala si de calculator in viata mea nu se intampla absolut nimic. Nu intram pe messenger sau pe situri de socializare, deoarece toate lumea voia ceva de la mine. Voiau sa le fac tema sau sa le repar calculatorul sau sa le fac temele etc. Toata viata oamenii au vrut ceva de la mine si eu nu am avut curaj sa refuz.
Am inceput sa ii urasc pe profesori, foarte tare si pe colegii mei. Mi-am dat seama ca celorlalti nu le pasa de ce spun profesorii. A trecut repede clasa a noua, si tot ce am facut a fost sa stau la calculator si sa invat din cand in cand. In fiecare zi imi venea sa plang si uneori plangeam ca nu am si eu o viata normala si ca nu am avut nicioda o prietena si credeam ca nu voi avea niciodata. In vacanta dintre a 9-a si a 10-a am inceput sa ies cu colegii, dar nu ieseau prea des si nu puteam sa stau mult pentru ca daca batea vantul incepea imediat sa ma doara capul si sa fac sinuzita.
Nu vreau sa dau examenele alea, nu vreau sa trec prin liceu fara sa simt altceva decat suferinta. In fiecare zi ma doare capul, gatul, tusesc si imi e frica sa nu ma imbolnavesc. Am luat tone de pastile pentru tuse, imunitate, pentru dureri de cap dar absolut nimic nu are efect.
Gandul ca o sa ajung la faultate unde o sa fie mult mai rau si dupa aceea o sa ma angajez ma terorizeaza. Nu pot sa suport gandul ca toata viata n-am facut absolut nimic pentru mine. Niciodata nu am fost fericit. Nu am facut decat ce vor ceilalti. Sunt foarte fricos, foarte timid si nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Parintii nu vor sa ma inteleaga. Cred ca singurul mod in care pot sa le arat cat de mult sufar este sa ma sinucid. Atunci isi vor da seama ce simteam eu. NU MAI SUPORT. Viata mea nu a insemnat altceva decat chin, suferinta si stres.
Ma simt neputinios in fata vietii si mereu sunt foarte obosit. Dupa ce vin de la scoala nu mai pot face absolut si stau in pat mereu si de multe ori incep sa plang spunandu-mi ca nu pot face nimic pentru a ma schimba si a avea o viata normala pe care sa o traiesc pentru mine. Va rog foarte mult sa ma ajutati.
Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum. As vrea sa scap de gandurile astea pe care le am dar ma urmaresc mereu. As vrea sa fiu un copil ca toti ceilalti, sa fiu sanatos si fericit. As vrea si eu sa am o prietena dar sunt foarte foarte timid si nu stiu cum sa ma apropii de o fata. Nu stiu ce sa ii zic, despre ce sa vorbesc. Ma rusinez imediat cand vad o fata care imi place si ma feresc de ea. Niciodata nu am sarutat o fata si nu am fost la o intalnire. Colegii mei rad de mine ca nu am avut niciodata o prietena si ma simt si eu foarte prost pentru ca am 17 ani si vreau sa simt ca iubesc pe cineva si sa simt ca si acea persoana nu ma iubeste pe mine, dar am fost invatat ca adolescentii nu simt dragoste, ca asta e mare p***ae si ca e un pacat, dar vreau si eu sa ma indragostesc cat sunt adolescent , nu la 30 de ani asa cum cred altii ca e "moral" pentru ca atunci e vorba despre bani, serviciu si responsabilitate si alte p***ai de care eu nu mai vreau sa aduc niciodata. Eu cred ca cea mai frumoasa dragoste este in adolescenta si vreau si eu sa o simt.Ma chinuie gandul ca atunci cand eram sanatos si puteam sa imi traiesc viata cum vreau eu nu am facut-o, am trait cum au zis altii. Acum cand imi doresc sa fiu altfel, nu mai pot. Mi s-a bagat in cap sa fiu un copil cuminte, ascultator, supus, sa respect pe toata lumea, sa invat mult. Acum, colegii mei care fumeaza, se imbata si isi petrec noptile in cluburi sunt mult mai sanatosi ca mine si e foarte frustrant.
Nu mai stiu ce sa fac sa trec peste toate intamplarile si sa las totul in urma. Va rog sa ma ajutati.
Doresc sa raportez intrebarea pentru:
Raspunsuri (124)
clau...intra un pic p id meu angel_indark_elena ....
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
pai ar trebuii sa vorbesti cu un doctor despre asta esti draguta
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz,,Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum."
Claudiu,i asteptarile parintilor de la tine, uneori prea mari, au generat aceste probleme. Ai demonstrat ca poti, dar cu ce pret?
Ti-as recomanda sa discuti deschis cu parintii tai aceste lucruri si sa gasiti impreuna masura pentru fiecare lucru: la ce olimpiada sa participi dupa cum esti interesat de o disciplina sau alta, ce activitati extrascolare sa ai, sa ai in program si timpul de activitati recreative (socializare cu colegi, prieteni pe care sa ti-i faci, citit romane, spectacole, etc) . Tu insa spui ca nu ai gasit intelegere la ei. Ai putea sa le sugerezi sa mergeti la un psihoterapeut. Este specialistul care te poate ajuta pe tine sa te reechilibrezi si pe parintii tai sa-i ajute sa inteleaga cum si cat pot astepta de la tine. Poti cere ajutorul medicului de familie care le-ar putea recomanda, cu autoritatea sa profesionala vizita la psihoterapeut pe langa tratamentul pentru bronsita si sensibilitatea fizica pe care o ai.
Intre timp INVATA SA SPUI ,,NU", cand nu iti place compania cuiva, fara sa jignesti, cand nu iti place culoarea bluzei pe care ti-o recomanda vanzatoarea, refuza politicos, dar FERM, etc.
Cu credinta ca ti-am fost de folos, toate cele bune!
Psih. Anisia Popa
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Am vorbit cu parintii mei despre problemele pe care le am si au inteles si ei ca trebuie sa incep sa iau decizii singur. Problema e ca nu ma simt deloc sigur pe mine cand iau decizii. Mereu simt nevoia sa ma aprobe ei, simt ca ce fac eu nu este bine. Si daca ei nu sunt de acord cu mine atunci imi vine sa renunt. Nu stiu cum sa fac sa devin independent si sa am incredere in mine si in deciziile mele.
As vrea sa incep sa socializez mai mult, sa ies mai mult cu copii, dar cea mai grava problema este sanatatea. Sunt foarte sensibil si racesc usor si de multe ori racesc la plamani. Nu stiu cum sa fac sa nu mai fiu atat de sensibil si sa scap de tusea asta care ma tine de 3 ani de zile in feicare zi :( . Am ajuns sa fiu disperat. Si am inceput sa am si alte probleme stomacul, rinichii, inima de la pastile. Parca e din ce in ce mai rau. Mi-am pierdut si increderea in medici si pastile. Am incercat si tratamente naturiste si tot nu au functionat. Chiar nu mai stiu ce sa fac. Nu mai stiu ce sa incerc. Si parintii mei zic ca n-am nimic grav si sa tac. Ei nu inteleg cat de mult ma afecteaza asta si cat de speriat sunt.
Faptul ca mi-am dat seama cat de streast am fost m-a facut sa ma simt mai bine, dar tot am sentimentul acesta de obligatie fata de parinti, profesori. Nici in mine nu mai am incredere. Cred ca din cauza lipsei de incredere in mine sunt si atat de timid.
As fi vrut sa ma apuc de un sport, dar imi este frica sa nu racesc acolo din cauza ca fac efort si transpir. Nu prea mai stiu ce sa incerc ca sa ies din starea asta.
La scoala invat, dar de cand m-am imbolnavit nu am mai fost atat de des la olimpiade. M-am dus unde am crezut eu ca o sa imi placa si unde nu este atat de mult stres. Invat pentru scoala si am note destul de mari, dar nu imi place deloc. Pentru mine scoala pana in clasa a opta a fost un chin continuu si inca mai am impresia asta, chiar daca nu mai sunt atat de stresat. Urasc ce am facut pana acum si ma urasc si pe mine ca m-am gandit mai mult la altii decat la mine. Am impresia ca mi-am facut rau mie ca sa le fac celorlalti pe plac. Nu mai pot sa imi scot din minte imaginea oribila pe care o am despre scoala. In plus profesorii iar au inceput sa traga de mine cum faceau inainte. Eu incerc sa ii refuz, dar ei tot insista.Si eu nu mai vreau sa fie cum era inainte. M-am saturat de stres si de chin. Vreau si eu o viata fericita. De ce ne mai spun profesorii ca anii adolescenti sunt cei mai frumosi cand ne forteaza sa ne petrecem viata inchisi in casa invatand? Asta e ideea lor despre cum sa se comporta un copil. Si fiecare are impresia ca materia lui este cea mai importanta si trebuie sa invatam numai pentru materia lor. Daca asta este o viata frumoasa atunci nici nu mai vreau sa vad ce e mai incolo Dar vreau sa simt si eu ca traiesc o viata frumoasa, nu chinul asta :(
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Scuze că mă amestec în discuţie,dar observ la mine inclusiv că părinţii îşi au efectiv ,,limba” lor şi orice comunicare cu domniile lor trebuie să conţină ,,codul” pe care părinţii îl cunosc,pentru a putea vorbi cât de cât de o formă oarecare de comunicare.
Aici observ că dorinţa de a face pe plac prin excelare şi exemplu personal - de coordonată negativă de reminiscenţă comunistoidă aş risca să spun,a transformat subiectul muncii în frică şi timiditate excesivă,ducând adesea la efecte contrare pentru toţi factorii implicaţi.
Desigur,e nevoie din câte văd de terapie comportamentală pentru părinţi,şi apoi pentru re-consolidarea relaţiei de tip win-win între copil,părinţi şi instituţia de învăţământ. Asta ar necesita,după părerea mea,un act psihologic de mediere între factori,după ce bineînţeles inima şi sufletul băiatului atât de frumos de 14 ani ar ajunge cumva la vindecare,acceptare,recunoaştere şi iubire. Succes vă doresc!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Eu cred ca esti un copil superior celorlalti copii.Esti inteligent,si nu trebuie decat sa-ti schimbi modul de gandire.Tot ceea ce faci este bine,si trebuie sa ai o deosebita satisfactie pt asta.Inveti bine,si asta nu reuseste oricine.Atunci cand cei din jurul tau iti cer ajutorul....ar trebui sa te simti onorat.Este mai fericit cel care da,decat cel care primeste.Ai toate sansele sa te realizezi in viata.Timiditatea o vei invinge cu timpul...Te inteleg ca iti este greu....Fetita mea de dor 8 ani,este cls a3 a,si uneori imi spune plagand...Tot lectii, lectii.....dar lasa-ma si pe mine sa traiesc.Daca o cert pt ceva imi spune:ai dreptate mama sunt cel mai rau copil.Noi parintii pretindem,pt ca am vrea sa scoatem ceva din copii nostri.Eu o vad ca sufera,dar stiu ca daca eu cobor stacheta,ea nu va mai avea pt ce se zbate.Sportul te ajuta....Rugaciunea te va ajuta.Vei vedea ca Dumnezeu iti va da putere sa treci peste toate.Roaga-te in camaruta ta,cu cuvintele tale si spune ce ai pe inima.Vei primi putere.Iti doresc numai bine.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
@angy.h
Nu cred ca faceti deloc bine ceea c faceti cu fetita dumneavoastra. Exact asa imi faceau si mie parintii mei. Au incercat sa puna pe mine cata presiune au putut pentru a ma forta sa invat si sa dau totul din mine. Asta m-a afectat foarte mult. Stresul pe care il simteam la scoala era pur si simplu insuportabil si de multe ori ma gandeam ca e mai bine sa mor decat sa traiesc. Chiar daca invatam bine si invatam relativ usor eram extrem de strsat pentru ca nu invatam pentru mine ci pentru parintii mei, ca sa ii fac pe ei fericiti. Si asta mi-a intrat in reflex, simtul acsta de obligatie, de a-i multumi mereu pe ceilalti. M-am neglijat pe mine ca sa le fac pe celorlalti si acum platsc scump pentru asta. Scoala a fost un chin si un stres groaznic si multi doctori au spus ca stresul mi-a distrus sistemul imunitar si mi-a dat tot organismul peste cap. Si pentru ce? Pentru nimic. Eu cred ca oamenii care reusesc sunt cei care invata c le place, nu ceic ar invata la tot pentru ca sunt fortati de altcineva. Acum vreau sa ma distrez si eu ca ceilalti copii, dar nu mai pot din cauza problemelor de sanatate.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Eva are dreptate. Va veni si momentul tau. Vei vedea ca sacrificiul tau nu e in zadar. Peste ani vei rade de cum gandeai acum. Uite ce cred eu dupa ce am ti-am citit gandurile. Peste cativa ani: In primul rand, vei avea o slujba foarte buna si bine platita iar femeile vor roii in jurul tau, barbatii iti vor cauta compania pentru ca vor avea ce invata de la tine. Mai lasa sa treaca timp si va fi bine.Ai toata viata sa te distrezi. Acum e timpul sa te formezi ca om.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Daca nu ma distrez acum atunci cand??? La facultate o sa trebuiasca sa invat pentru angajar, la serviciu o sa muncesc pentru salariu... si o sa ajung la pensie si dupa aia o sa mor? Unde mai e viata.
Nu vreau sa ajung ca cei car se drogheaza si care se imbata in feicare zi dar vreau si eu sa ma distrez pentru ca la varsta asta se distreaza ceilalti copii. De ce se spune ca adolescenta e cea mai frumoasa?
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
da si asa va ramane ca om . plin de sechele si complexe.. nu va scapa de ele ... daca asa crezi si tu . asa iti vei creste copiii si tu si poate la batranete ai sa te mai inteleptesti si o sa ti mai vina mintea la cap . ca acum probabil esti tinara si nu ti dai seama ce vorbesti .. educatia este baza pe frica . asa isi educa oamenii copiii prin educatie bazata pe frica ... asta i cea mai grava greseala care le genereaza pe toate mai apoi ..
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Dar el nu se gandeste la bani, e isi doreste o copilarie,sa faca lucruri pe care orice copil le face.Atunci cand o sa aiba un serviciu foarte bine platit, nu o sa se poata juca ascunselea, sau ori ce alte jocuri de copii.Si ca sa ajungi un om bogat nu trebuie neaparat sa nu ai copilarie.Macar la un suc la varsta care o are ar putea iesi.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Claudiu, esti un baiat cum rar mai exista in ziua de azi, insa stiu ca treaba asta nu te incalzeste catusi de putin. Stiu ca tu ai vrea sa fii unul din acei destrabalati carora nu le pasa de scoala, de parinti, care merg in club, se imbata si si-o trag cu cine apuca (ok am exagerat un pic dar intelegi). Stii de ce stiu? Ca si eu am fost ca tine, cu diferenta ca eu sunt fata. Mi-a fost intotdeauna teama sa "break the rules" intr-un fel sau altul, teama de consecinte, teama de parinti, teama ca pur si simplu nu voi sti cum sa infrang regulile in mod corect! Daca poti crede asa ceva... Insa la un moment dat, isi bateau toti joc de mine si m-am saturat, am inceput sa am mai mult tupeu decat inainte, chiar daca nu m-am comparat cu altii. Iar lucrurile s-au asezat de la sine cu timpul, chiar daca nu as fi crezut asa ceva. Pana si ai mei au vazut ca eram cam prea bleaga si m-au incurajat sa mai ies, insa mie mi-era teama deja. Cu timpul s-a rezolvat si acum ma uit inapoi intrebandu-ma de ce am fost asa fraiera. Insa imi dau seama ca eram prea speriata de ai mei, mai ales de mama care imi spunea ca face infarct daca intarzii sau nu rasp la telefon, dak o supar in general.
Si eu pierdusem speranta ca voi intalni pe cineva, ca se va uita cineva la mine. Si iata ca am gasit un baiat extraordinar. Amandoi aveam 20 si un pic de ani si niciunul nu avusese pe altcineva inainte. Amandoi am fost la fel de "blegi" si nu prea am stiut sa ne distram. Dar nu iti spun acum ce cuplu facem, de ies scantei! Acum iesim, ne distram, facem dragoste (yeyy!!), dar suntem amandoi seriosi, ne iubim, invatam, lucram etc. Viata e frumoasa. Dar pana la un moment dat nu parea :)
Nu stiu cat de mult te incalzeste ce iti spun. Dupa parerea mea, tu ai avea nevoie de un psiholog acum, pt a te ajuta sa treci peste. Iar la facultate o sa vezi, o sa fie mai bine, nu mai rau. Si acum, mai depinde si de tine sa te "eliberezi". Crezi ca se intampla ceva daca mai spui cate o minciunica alor tai? Numai sa nu te prinda. Si inca o chestie, un secret pe care l-am descoperind mare fiind (ca nu am avut frati sa mi-l spuna) si mi-a parut rau ca nu l-am descoperit diniante: parintii te iubesc ORICE ai face!!!!!!!!! Chiar daca se supara pe moment, te ameninta, poate chiar te bat, ei iti vor binele si nu te lasa niciodata. Mie mi-era frica ca se vor "desparti" definitiv de mine, pe urma am realizat ca si daca omoram un om tot m-ar fi sustinut si iubit! Sa stii ca ai tai te iubesc. Dar nu stiu sa o arate. Iar datoria ta de copil este sa le spui, sa le vorbesti. Gandeste-te cat de greu ti-ar fi tie sa educi un copil. Nu-i asa ca ti-ar fi teama ca :"o ia pe aratura"? Nici un parinte nu vrea un copil care se drogheaza. Ei ai tai din teama asta, au picat in extrema cealalta. Ia-i la o discutie serioasa si spune-le ce te apasa, spune-le ca nu o mai poti duce asa, ca esti deprimat, stresat si ca te simti rau si fizic si psihic. Ca ai vrea si tu sa iesi , sa te distrezi, si ca asta nu inseamna ca nu vei mai invata. ba dimpotriva, ca vei avea mai mult chef de invatat stiind ca te asteapta si o mica distractie (fara exagerare) dupa. Eu cred ca vor intelege. Spune-le si ca ai vrea la psiholog, cu ocazia asta vor intelege cat de serios vorbesti.
Mai scrie-mi daca vrei, poate mai pot sa te ajut. :)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Buna Claudiu,
Parintii tai au nevoie de un psihoterapeut mai mult decat tine !
Trimite-i si pe ei la psihoteraput si du-te si tu daca simti nevoia, caci iti poate folosi mult.
Fa-i sa promita solemn ca se duc la psihoterapeut ca sa-si vada greselile care le-au facut pana acum,
caci daca le spui numai tu nu prea vor realiza. Insa iarta-i caci ei au facut asa din cauza
ca ti-au vrut binele si nu si-au data seama de greseli. Asa-s multi parinti. Toti fac greseli pe undeva, unii mai mult, altii mai putini.
problemele de sanatate dispar de la sine cand reusesti sa devi tu, cel care l-ai descoperit acum in tine. Toate problemele de sanatate de acolo se trag dar vor disparea tot asa cum au aparut cand te eliberezi de povara pe car ai dus-o pana acum. Spune "nu" unde simti tu ca trebuie
si incepe sa traiesti viata ta, nu a cea impusa de parintii tai.
O sa reusesti, mai ales ca ai facut primii pasi necesari si anume de a realiza problema pe care o ai si de a clarifica situatia cu parintii tai. Astia au fost pasi importanti.
Acum trebuie sa ai putina rabdare, nu merge de pe o zi pe alta sa devi un alt om, trebuie sa inveti.
Insa esti tanar si inteligent si intelept si vei reusi cu siguranta. Iar bolile se vor duce de la sine.
De ele nu-ti face griji acum !
Daca vrei sa vorbim scrie-mi un mail la yahoo : "***"
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Inca 2 sau 3 chestii: realizez acum ca nu a fost chiar asa rau ca am fost fata serioasa. Nu mi-ar placea sa fiu in locul colegelor mele destrabalate acum, chiar daca atunci poate le invidiam.
A doua chestie e cu sanatatea: sa stii ca stressul are darul de a agrava sau chiar de a aduce cu sine o serie de afectiuni, mai mult sau mai putin reale. Ce vreau sa spun: si eu am avut o perioada in care aveam impresia ca sunt bolnavicioasa etc. Ei atunci cand am scapat de temerile astea, am zis fie ce-o fi, ma duc la patinoar chit ca racesc, mananc inghetata iarna, nu-mi pasa, atunci mi-au trecut toate. Acum nu iti zic sa iesi in chiloti afara in zapada, dar cu cat te pazesti mai mult si stai intr-un glob de sticla cu atat vei fi mai sensibil. Ai curaj si fa un sport. Nu iesi afara cu capul ud dupa piscina, dar nici nu evita sa iesi de tot daca e rece. Doar pune-ti un fes si cu Dumnezeu inainte. Daca racesti asa e, iti trece. Dar urmeaza-mi sfaturile DOAR daca stii sigur ca nu ai ceva mai grav, cronic (ex. astm). Eu nu cred ca ai decat o sensibilitate fizica asemanatoare cu cea psihica :)
Si nu in ultimul rand, nu e un pacat sa te masturbezi. Ba dimpotriva, te ajuta sa mai scapi de tensiune si de stres. Asa ca foloseste cu incredere aceasta metoda, este una placuta si nu trebuie sa stie nimeni ce faci tu sub dus sau la tine in camera. Woody Allen spunea "nu condamnati masturbarea, inseamna sex cu o persoana la care tin foarte mult!" :) Desigur, nici un exces nu e bun. Nu iti zic acum sa te masturbezi de 10 ori pe zi. Dar o data la cateva zile, daca iti place si simti nevoia, nu ti se va intampla nimic rau nici fizic, nici psihic, nici moral.
Ultima chestie pe care am sa ti-o spun, si care fata de celelalte, nu iti va placea, este ca TU va trebui sa schimbi ceva in TINE. Tinzi un pic sa dai vina numai pe ai tai, pe profesori, pe colegi. Nu zic ca nu au un rol major. Dar trebuie sa te vezi si pe tine. De ce colegul X nu isi ajuta moca toti colegii? Pt a stiut sa ii refuze la un moment dat. De ce colegul Y iese din cand in cand la un local? Ca a stiut sa negocieze cu parintii. Etc. Adica si tu trebuie sa vii cu schimbari de la tine, apoi vei vedea si schimbari in relatiile celorlalti cu tine, sau in atitudinea lor. Daca tu ai incredere in tine au si ceilalti, e testata faza de mine! Cand ma simteam aiurea, ma percepeau aiurea. Cand eram increzatoare, ma percepeau mult mai bine.
Incearca si ai sa vezi.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Stiu ca intr-un final totul tine de mine si nu de parinti, profesori etc. Si stiu ca eu sunt cel care trebuie sa se schimbe. Mi-am dat seama ca daca stau asa si astept nu se schimba nimic :(. Doar ca daca schimb ceva si de exemplu refuz pe cineva(un profesor de ex.) ma simt vinovat pentru ca am facut asta si de obicei profesorii imi spun lucruri (CHIAR TU !?!. nu ma astptam, etc etc) si ma fac sa ma simt foarte prost. Cred ca asta si vor de fapt pntru ca ei s-au invatat ca eu sa nu comentez, ci doar sa tac si sa fac ce mi se spune. Dar eu pur si simplu nu mai pot sa fac fata la scoala,la concursuri, la teme. Pur si simplu nu mai pot pentru ca organismul meu pur si simplu a cedat. Nu mai pot sa ma concentrez, uit lucruri repede, am incput sa ma balbai, sa nu mai fiu atent la conversatii, simt furnicaturi in cap si in diferite parti ale corpului. Nu stiu ce se intampla cu mine. Poate este si de la pastile, dar ma sperii foarte mult cand ma gandesc la asta. SI frica asta nu ma lasa sa traiesc si cred ca nici nu ma lasa sa ma vindec. A inceput sa ma doara stomacul, capul si chiar si cu urchile am problme acum. Daca o sa continui asa nu stiu unde o sa ajung. Trebuie sa schimb ceva, dar nu stiu ce si nici cum. Tot ce stiu e ca m-am saturat de viata asta. Si pntru ce? Sa am salariu mare? Oare in viata conteaza doar banii si nimic mai mult? Pentru ce sa imi distrug viata si sanatatea?
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Claudiu: te simti vinovat. Si ce? Profesorii comenteaza. SI CE?! O sa iti treaca si vinovatia, si comentariile lor o sa inceteze la un moment dat. Daca tu nu ai un pic de ambitie si cedezi imediat la ce spun/fac/vor ceilalti, atunci tu vei fi intotdeauna pe ultimul plan si carpita lor de sters pe jos. Vorba ta, pt ce? Ce daca vor fi uimiti neplacut de atitudinea ta? De asta nu mai poti tu! Incerc sa iti spun ca exista limite in a accepta ce iti propune lumea si ca acele limite numai tu le poti pune. SI EU am o maaaaaaare dificultate in a spune NU. Pana si la magazin daca imi arata ceva vanzatoarea, am tendinta de a cumpara numai ca sa nu se supere ea! O NECUNOSCUTA! Insa fac un efort si refuz civilizat, chiar daca imi vine sa intru in pamant si imi si imaginez cum ma injura in gand. Dar pana la urma sunt banii mei! Deci te inteleg dar trebuie sa faci un efort. Furnicaturile, durerile de stomac si toate astea nu sunt de la pastile, sunt manifestari psihice, pe fond de stres dezvolti un pic de depresie si anxietate. Nu e nimic grav insa TREBUIE sa actionezi cumva pt tine pentru ca in ritmul asta NU se mai poate.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Draga Claudiu,
Simt ca ieri nu ti-am spus totul. Starile de nefericire, neimplinire, nemultumire sunt caracteristice varstei. Am analizat si starea copilului meu. Desi nu este coplesit de scoala, nu este extrem de fericit. Pare ca are prietene, dar cand trebuie sa iasa cu ele, acest lucru nu se mai intampla. Este varsta contradictiilor. Uneori vorbeste cu mine despre problemele lui, alteori refuza. In ansamblu, desi la scoala nu este stralucit, este un copil bun. Si el raceste foarte usor. Poate acum nu am inspiratie sa-ti aduc cele mai convingatoare argumente, dar concluzia este ca sunteti in formare si acestea se vor rezolva incet, incet. Trebuie sa aveti incredere in voi si totul se va rezolva de la sine. Peste tot sunt oameni buni si rai. Alege oamenii buni in jurul tau. Sunt inca multe fete frumoase, destepte, educate care voi sti sa-ti aprecieze calitatile. Iesi pe holul scolii si studiaza-ti colegii. Ai sa vezi cu usurinta care este bun si care rau. Atunci iti vei da seama pe cine sa alegi. Nu toti merita atentia si aprecierea ta. Dupa ce faci acest experiment, te rog sa-mi spui concluzia ta. Daca ti-e mai usor, iata adresa mea de e-mail: [email protected].
Numai bine si mult succes.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
buna claudiu...incerc sa ma pun in locul tau si nu reusesc...toata viata mea am fost lasata sa fac ce vreau eu.. pana in clasa a 8 am avut note cam de 9-10..la liceu...6...dar am luat bacul cu 9 si..asta m a interesat...acum sunt profesoara..,. asa ca nu dau 2 bani pe severitate..intotdeauna parintii mei au fost mandri de mine...cred ca ce trebuie as intelegi tu e ca parintii tai nu ti vor raul ci ei se mandresc cu tine..ei doar au alta mentalitate...si asta provine de la cum au crescut ei,de la cum a fost viata lor in general...gandul de a te sinucide e foarte egoist...tu ai idee cate sacrificii au facut ei pt tine?si ce insemni tu pt ei?intradevar trebuie ca ei sa te inteleaga...dar intelge i si tu pe ei...o as ai si tu un copil intr o zi...si vei vedea ce inseamna sa cresti un copil,sa te sacrifici pt el...eu am un copil de 3 ani..minunea si bucuria vietii mele...nu o sa am pretentia de note mari de la el,dar o soala trebuie as termine,si mi ar placea foarte mult sa invete engleza,sau franceza foarte bine ca sa aiba alte asnse pt viitor..timiditatea se poate trata...pt ca o sa te invete viata...intotdeauna cand vrei sa faci ceva gandeste te la ce ai de pierdut>?de ex..ma duc sa o invit pe ioana in oras...ce am de pierdut?daca refuza nimic...oricum nu iesea daca nu as fi intrebat o...dar poate snu o sa refuze,,si atunci ai de acstigat...inca esti tanar...si crede ma tot ce ai invatat pana acum o sa ti prinda bine...
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
sincer nu cunosc barbat care sa nu se masturbeze...poate or fi..dar 90 % asta fac,,,ca e in firea noastra sda simtim nevoia de sex..si eu gandeam la fel ca tine..desi nu m a invatat nimeni cum se face acest lucru...pur si simplu s a intampla..si aveam cam 13 ani..?e vorba doar de mentalitate..am ramas insarcinata si nu am vrut sa ma casatoresc,dar mi am dorit copilul...daca m as fi luat dupa mentalitati as fi avortat...si AS FI FACUT GRESEALA VIETII MELE...acum copilul are 4 ani, m am casatorit intre timp si sunt cea mai fericitata mama!
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Intr-adevar,Claudiu.Cand am citit aseara problema ta,primul meu gand a fost ca nici noi nu procedam bine cu fetita noasra.Si stiu ca pe undeva ai si tu mare dreptate.Fetitei mele de 8 ani,i s-a declansat o boala pe baza de stres numita bruxism.Mai exact,toata noaptea scrasneste din dinti,lucru de care ea nu-si da seama.Nu cred ca bruxismul se va vindeca vreodata...Eu sunt de parere ca totusi asta nu inseamna ca trebuie sa o las sa faca doar ce vrea ea.Daca analis scrie mai sus ca a fost lasata sa faca doar ce a vrut,si a ales sa invete...asta inseamna ca e un caz fericit.Eu am fost lasata sa fac tot ce vreau....si as fi facut orice dar sa nu invat.Am avut multe prietene,faceam curat in casa,orice dar sa nu invat....Astazi am numai liceul,si stau acasa,cu copiii..Din fericire sotul meu are un venit destul de bun si nu sunt nevoita sa lucrez.Depind de el.Dc maine as lua hotararea sa ma despart de el...ma indoiesc ca voi putea creste doi copii cu un sal de 5,6 mil..Vreau ca fetita mea sa invete,sa aiba un salar bun si sa fie independenta.Sotul meu a fost dintr-o fam saraca,a invatat mult...si astazi e cineva.Parintii mei m-au dat la facultate,au avut bani,dar eu am facut doar ce am vrut eu.Adica dupa un an si jumatate am renuntat...Gandeste-te ca vei ajunge sa ai un servici bun,un salar mare,iar copilul tau vine acasa isi lasa ghiozdanul si pleaca cu prietenii...S-au vine acasa seara tarziu...a doua zi doarme mult...e obosit si nu are chef de invatat...iti spune...Ma descurc eu tata...nu te-ai ingrijora in privinta lui?Ai fi fericit ca el face numai ce vrea?M-ai gandestete inainte de a lua decizii...PT CA CINE RADE LA URMA RADE MAI BINE.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam AbuzAdreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde