Divortul si efectele asupra copiilor

cea mai buna solutie pentru voi doi (ca si cuplu) e sa va separati, divortul e cu siguranta o solutie... iar faptul ca nu va mai vorbiti si sunteti fortati de situatie sa mimati "fericirea" pare sa fie o buna solutie si pentru copil, mai ales ca sotul e implicat intr-o alta relatie si curand va descoperi anomalia acestei situatii bizare, tati se iubeste cu alta tanti, nu o mai iubete pe mami. Tot ce conteaza pentru copil este relatia lui cu fiecare in parte, el cu tatal, el cu mama, daca aceasta este ok, atunci efectele vor fi minore, cel mult de adaptare la o noua situatie, cand nu-i are pe ambii parinti la indemana in acelasi timp, ci pe rand.
Eu am divortat cand copilul avea 4 ani. A fost normal afectat, chiar si educatoare a remarcat schimbarea, dar cred ca l-a afectat mai mult certurile noastre interminabile decat separatia propriu-zisa. Dupa divort lucrurile au stat mult mai bine, nesperat de bine. Abia dupa divort am putut fi o familie "normala" (fara certuri, fara reprosuri, fiecare cu viata lui, capabili de intelegere reciproca si chiar ajutor).

da, si eu cred ca cel mai tare afecteaza tensiunea din casa, certurile si scandalurile... Copii oricum inteleg cand mami sau tati se duc la serviciu si lipsesc o perioada d-acasa, se pot acomoda cu lipsa partiala a unui parinte, pana la o anumita varsta (perioada preadolescentei, cred). Apoi tine de tactul parintilor de a-i oferi copilului echilibrul afectiv si psihic de care are nevoie in diferite perioade de varsta.

pe mine m-a afectat foarte mult divortul parintilor mei in ceea ce priveste siguranta de sine, iar pe masura ce m-am maturizat mi-am dat seama ca niciodata n-am fost ca ceilalti copii.in adolescenta am facut greseli care poate nu le faceam ....cel mai bine pentru copilul tau este varianta impacarii.mai incercati.

din cate spui tu intre tine si sotul tau nu mai exista nimic in afara de copilul vostru.indicat ar fi sa vorbesti cu puiul tau si sa-i explici k indiferent daca mami si tati se cearta sau nu mai sunt impreuna voi il iubiti si nu e vina nimanui k se intampla toate aceste lucruri neplacute.separarea sotilor nu inseamna neaparat ruperea oricaror relatii.comunicarea e importanta in special cu baietelul tau pt k desi tu crezi k el e inca mic si nu intelege vei descoperi k daca stai de vorba cu el k o prietena el va intelege multe lucruri.cel mai important(parerea mea)e ca mamele care raman cu copii in urma divortului trebuie sa constientizeze faptul k implicarea tatalui in viata copilului e esentiala si nu trebuie sa imprime in mintea copilului ideea k tati e rau,ca ne-a parasit pt ca nu ne mai iubeste.copilul nu e afectat daca i se ofera o perspectiva pozitiva si cat de cat realista a situatiei.el trbuie protejat de suferinte si altele dar nu trebuie mintit.iti doresc mult succes si tine fruntea SUS. esti inca tanara si pun pariu ca esti si frumoasa.

Andrei isi iubeste in egala masura ambii parinti.
Oricat ai incerca sa-i explici...el stie ca trebuie sa fie cu mami si cu tati.Parintii ii asigura un echilibru ,care ii va fi de folos mai tarziu ."Membru 69093" a punctat perfect.Acelasi sfat...mai incercati ! Bafta !

Am trecut print-o experienta similara copil fiind, la 7 ani. Constientizam totul desi ai mei ( ca si voi ) erau perfecti in casa. Imi era rusine sa le spun ca stiu ce se intimpla. Tu , Voi, sunteti obigati sa-i vorbiti deschis lui Andrei. Poti avea surpriza sa stie ce vrei sa spui.El isi va dori parintii impreuna si la 40 de ani dar daca acest lucru nu e posibil , mai bine sa stie de acum decit sa se invinovateasca pe ascuns. Trateaza-l ca pe un adult si o sa vezi ca-n timp ranile se vor inchide.
A sta inpreuna de dragul lui e sinucidere curata pt toti.

Se pare ca numai pe mama o intereseaza cum il afecteaza pe copil.poate ca noua relatie a tatalui nu va dura mult dar faptul va fi consumat iar copilul este posibil sa stie deja , sa simta aceasta situatie chiar daca i-o ascunde-ti.Tb. sa vorbiti cu sotul d-vstra sa-l intrebati daca este sigur ca se merita sa dezbine familia si apoi tb imediat sa-i spuneti copilului.Copii nu trebuie mintiti indiferent de varsta.Asta este consecinta DIVORTULUI atunci cand sunt copii la mijloc.In orice caz copilul tb sa stea in preajma ambilor parinti cat mai mult posibil si atunci va fi mai usor sa treaca peste situatie.Va doresc numai bine tuturor.

buna!parerea mea e a nu are rost ca o casnicie sa fie decat d dragul copilului ptr ca nici copilului nui va fi usor cand va realiza ca totul e d fatzada.....am trecut si eu printr-un divort dar am avut noroc ca fetitza mea avea 2 ani juate si nu a realizat....zic eu ca nu a realizat dar.....cine stie

va rog eu impacativa eu sunt copil si trec prin asta stiu cum e am si eu 11 ani si copilul dumneavoastra o sa sufere mult foarte mult ideea mea impacativa

toti copii a caror parinti au divortat au fost foarte afectati. din cauza suparari au devenit rai si duri . nu a existat nici o exceptie si cunosc destul de multi copii cu parinti divortati. la 9 ani copilul e mult prea mic

e foarte greu pentru atat pt.un copil mai sles mic,cat si pentru parinti sa treaca print-un divort.si eu sunt in proces de divort si am un copil de 5ani.imi este foarte greu cand intreaba diverse lucruri:de ce are 2case,de ce nu vin sa stau cu el la tati(a trebuit sa plec din casa in care am locuit cu sotul meu)si multe altele...cel mai bine pt copil ar fi sa stati amandoi sa-i explicati cum stau lucrurile,decat sa traiasca inconjurat de minciuni

ai mei au divortat cand eu aveam 2 ani, am 20 de ani si stiu doar ca nu vreau sa fac aceiasi greseala, nu vreau sa am un om nepotrivit langa mine din cauza caruia cand vor aparea copiii sa aiba ei de suferit! Nu mai am incredere in nimeni, am impresia ca cei de langa mine sunt aici doar ca sa ma paraseasca la un moment dat iar posesivitatea mea iese din orice tipar. Nu stiu sa iubesc cu adevarat iar cand o fac nu-mi place sa o spun... Imi urasc tatal si prefer sa cred ca nu exista asa cum nu exista cand aveam cu adevarat nevoie de el. Ceea ce vreau sa spun e ca ranile acestea nu dispar niciodata. LIPSA UNUI PARINTE E UN HANDICAP!
Copilul nu va considera niciodata ca sotul te paraseste pe tine va sti doar ca propiul tata l-a parasit, nu conteaza cat de des il va vizita, va considera ca o face doar din obligatie!

buna... si eu sunt copil parinti mei au divortat cand eu aveam 3 ani , din fericire am o sora mai mare ea pe atunci avea 6 ani cumva mia explicat mai bine decat parinti dar cu timpul ea a inceput sa sufere de depresi si sa sinucis , eu am ajuns la varsta de 12 ani si ii duc dorul dar si eu am depresi sunt cum ar zice cineva emo dar doar dupa comportament nu am imbrac si nu arat ca un emo , insa sufar parintilor mei nu le pasa de mine acestia sau iubit insa eu fost afectati si ei si au inebunit nici nu le pasa ca sora mea sa sinucis sau ca eu sufar si aproape nici nu am ce manca pe tatal meu nu lam mai vazut de 4 ani mama mea o cunosc ca pe o femeia caci ca o mama nu se comporta avem multi bani dar degeaba ea mananca la restaurante si acasa nu e mai nimic de manacare imi poate raspunde cineva dc sa mai traiesc ? parca mai fericita as fi langa sora mea....deci daca nu va intelegeti despartitiva nu sunteti obligati sa stati impreuna dar nu uitati si varianta mea copilul se poate sinucide!!! si atunci tot pe voi o sa va doar dar va fi prea tarziu ...

Buna ziua,am un baietel de 2 ani jumatate si vreau sa divortez, tatal este violent verbal dar si fizic,nu face nimic toata ziua, sta la calculator joaca poker si jocuri (in acest timp se enerveaza ca pierde si incepe sa injure si sa dea cu pumbi in birou, si copilul imi zice mami ma sperie tati, mi frica de tati),mentionez ca stam cu mama lui care il intretine,eu lucrez ca vanzatoare si dau bani in casa 400 de lei,el are o masina pe taxi pe persoana fizica dar nu lucreaza mai iese din cand in cand si tot ce castiga baga la pariuri sportive ,tot timpul e nervos si injura copilu deja a inceput sa zica si el unele p***a,eu sunt la pamant cu nervimi frica sa deschid subiectul de divort sa nu ma bata(am deschis subiectul o data si mia zis ca ma omoara daca ii iau copilul si il cred instare) vreau sa tiu ce sanse sunt sa ramana la mine copilul eu nu am locuinta dar pot sta cu parinti si servici am, va rog sa-mi raspundeti .