Fara speranta?...

acum 10 ani am fost si eu diagnoasticata cu aceeiasi boala si tot la sanul drept. Nu am cautat alta solutie am ales tratamentul chirurgical fara biopsie inainte sau citostatice. Dupa operatie am facut sase sedinte de chimioterapie (o sedinta 2 zile) si 25 sedinte de radioterapie si bineinteles am luat 5 ani tamoxifen. Pot sa spun ca in toti acesti ani in privinta bolii initiale nu am mai facut niciun tratament, nu am tinut regim. Ma simt bine cu singura precizare ca am facut limfoedem pe bratul drept pot spune ca din vina mea pentru ca imediat dupa operatie daca m-am simtit bine am muncit mult, am carat greutate mare fapte ce au influentat evolutia sechelelor postoperatorii. sotia ta daca vrea sa vorbeasca cu mine (tel.0730260170). Ii doresc numai bine

In 2008 am vrut sa mi se faca o operatie de extirpare o unui nodul la sanul drept (un sector), care aparuse in urma uni tratament hormonal pt sterilitate primara , dar in timpul operatiei s-a constatat ca e ceva mai mult de atat (celule atipice). Toate bune si frumoase , iar chirurgul a luat hotatrarea sa extirpe tot sanul, asta e politica celor de la Tg Mures, asa incat m-am trezit dupa operatie fara san. Am avut un soc mai ales ca-mi spusese medicul ca nu crede ca va fi nevoie. Ce vreau sa va spun ca asta nu-i mare tragedie, se poate reconstrui, lucru pe care l-am si facut la 9 luni dupa acea operatie. S-a dovedit ca aveam cancer gr I si mastectomia radicala s-a facut pt a creste speranta de viata, desi pt gradul incipient in care era mi s-a parut cam exagerata politica celor de la chirurgie, dar mai tarziu am inteles ca au procedat ft corect.Am urmat cea mai dura cura cu citostatice ( fie vorba ca eu am ales acest lucru), pt linistea mea. M-a ajutat ft mult faptul ca medicul oncolog este o domnisoara tanara plina de viata , sufletista , atenta cu multa daruire, care mi-a explicat pas cu pas ce mi se va intampla , la ce sa ma astept. Ii sunt recunoscatoare toata viata ! Au trecut 3 ani de atunci sunt bine fac controale amanuntite la fiecare 3 luni pt siguranta mea sufleteasca. Acum privesc in urma si zambesc la gandul ca am trecut prin multe experiente si senzatii noi, timpul vindeca. Am fost si sunt o fire ft optimista, disperarea si sa-ti plingi de mila nu ajuta la nimic.Curaj si capul sus ajut-o pe sotia ta sa treaca peste un moment mai dificil din viata, fii alaturi , incurajeaz-o si nu va lasati coplesiti de situatie.Va doresc sanatate, putere sa treceti si peste acest hop al vietii. Ajut-o si sprijin-o ca are nevoie. Starea de incredere si optimismul ajuta alaturi de procedurile medicale, trebuie sa vrei sa lupti pt viata ta.