TBC

//sfatulmedicului.ro/Mituri-Medicale/tuberculoza-despre-mituri-si-adevar_6779

//sfatulmedicului.ro/Tuberculoza/tuberculoza-tbc-generalitati_499

Buna, din pacate tot ce stie medicina despre TBC este eronat !
Tuberculota este procesul de vindecare dupa ce omul a trecut printr-o frica de moartea cuiva sau moartea proprie. Poate sa fie o ruda bolnava sau un pericol de moarte sau auzul unui diagnostic. In timp ce exista aceste griji organismiul are nevoie de mai mult oxigen si atunci face sa creasca in mod intentionat alveolele pulomonare. De indata ce grijile au trecut corpul este nevoie sa elimine lucrurile crescute in plaman. Acest lucru il face prin simptomele de tuberculoza si cu ajutorul microbilor de TBC. Daca omul ar lasa corpul sa se autovindece totul ar fi minunat si nu ar fi nevoie de nici un medicament, asa cum se facea pe vremuri.

Insa tratamentele date opresc procesul de vindecare si in plus lichideaza si bacteriile de care corpul are nevoie ca sa elimine escrescentele aparute in mod necesar. De aceea la cei care fac tratamente pt. TBC corpul trebuie sa le inchisteze in loc sa le elimine din cauza lipsei bacteriilor si fungilor care au rolul de eliminare. Procesul de vindecare se face prin transpiratie, tuse, oboseala. Omul trebuie sa stea la pat, sa se odiheneacs si nu are voie sa bea cafea ca sa scoata corpul din starea asta si atunci TBC, care nu este de fapt o boala si procesul de vindecare a unei stari emotionale care a dus in mod necesar la multiplicarea alveolelor pulmonare pt a putea avea mai mult oxigen.

Deci procesul tau de vindecare ori nu s-a incheiat data trecuta din cauza tratamentelor ori ai avut din nou frica pt. viaa cuiva si ca urmare procesul de vindecare (numit TBC) a aparut in mod necesar din nou.

De aceea la sfarsitul razboaiele apar atatea cazuri de TBC caci oamenii au stat cu frica de a muri sau cu frica pt. viata altora. In ziua de azi asa ceva apare de regula cand cineva sta cu frica despre cancerul unei rude.
Aceste lucruri au fost descoperite deja acum 30 de ani de un medic german genial si reverificat in orice caz de TBC. Mai multe despre aceste cunostinte aici:
http://s*****a/f127-noua-medicina-germana-dupa-dr-hamer

Buna Vasilica,

In primul rand ignora mesajul de mai sus, sunt doar niste p***ai. In al doilea rand si din pacate, tratamentul pt tuberculoza multidrog rezistenta nu este tocmai unul usor. Trebuie sa ai multa putere pt a-l termina, dar este important sa nu intrerupi tratamentul niciun moment intrucat este singura ta sansa. Este un tratament lung, care se poate extinde pana la 24 de luni in cazuri serioase. Este de asemenea chinuitor, insa daca urmezi tratamentul intocmai cum ti-au indicat medicii, vindecarea este posibila.

Intrucat nu sunt medic, nu pot raspunde la intrebarile tale de aceasta natura, dar ca pacient, iti pot impartasi din experienta mea. Simptomele de care vorbesti tu sunt niste efecte secundare ale antibioticelor pe care le iei si care sunt foarte puternice. De aceea, aparitia acestor efecte secundare depind de la persoana la persoana. Unele persoane au probleme cu stomacul din cauza lor, altele au dureri de cap, tiuituri in urechi etc. De asemenea, depinde de organismul tau cat de repede se va adapta tratamentului. In cazul meu, in primele patru luni de tratament, aveam crampe la stomac, insa intre timp au disparut. In schimb, senzatia de greata si varsaturi nu a disparut nici la un an de la inceperea tratamentului (ce-i drept, aceasta senzatie s-a mai diminuat). Pofta de mancare mi-a revenit complet, desi am unele perioade, nu foarte lungi, in care imi este greu sa mananc. Dar cred ca si cei complet sanatosi trec prin astfel de momente, uneori.

Oricat de greu ar fi, nu abandona tratamentul nici macar o zi si ai sa vezi ca te vei face bine. De asemenea, tine minte ca acest tratament medicamentos este singurul care te poate vindeca. Tratamentele complementare (de ex, tratamente naturiste, alopate, homeopate etc.) poate sunt ajutatoare (nu stiu sigur), dar cu siguranta nu te vor vindeca in totalitate, numai antibioticele pot face acest lucru. In plus, renuntand la tratament, bacilul va deveni din ce in ce mai puternic, mai rezistent, astfel ca va trebui sa iei medicamente care au efecte secundare si mai devastatoare, si care in cazul unui bacil extrem de rezistent, nici nu mai pot face fata.

Multa sanatate!

MC

Nu stiu ce sa zic in aceasta privinta. Pe de-o parte, daca intr-adevar esti singura si nu ai pe nimeni in Madrid, cred ca iti va fi destul de greu, mai ales in prima/primele luni. Eu am fost norocoasa si dupa ce m-am externat, am stat cu parintii mei 6 luni, iar de atunci sunt singura si chiar si acum, in ultimele luni de tratament, am momente cand nu ma simt deloc bine si nu e nimeni sa ma ajute sa gatesc, la cumparaturi etc. Deci, e greu. Poate, totusi, gasesti pe cineva care ti-ar putea fi alaturi, macar pt o scurta perioda.

Pe de alta parte, conditiile din spitalele si sanatoriile romanesti nu sunt grozave. Tot acasa ai conditii mai bune si un confort sporit. In plus, daca te tin doar atat de putin in spital, incearca sa vezi si partea buna a lucrurilor: inseamna ca nu esti contagioasa, ceea ce reprezinta o grija in minus. In Romania, ai sta cam 3 luni internata. O alta problema frecventa in spitalele de pneumoftiziologie din Romania este lipsa medicamentelor si a aparaturii medicale moderne, a laboratoarelor performante de analize. Nu cunosc f bine situatia de la Bisecaricani, insa iti pot spune cam ce se intampla in Bucuresti, la Marius Nasta, unde exista o sectie separata pt bolnavii de mdr-tb. Desi sectia arata f bine pt un spital din Romania, iar personalul medical este bine pregatit,uneori au existat probleme cu medicamentele, care nu erau suficiente pt toti bolnavii sau cele pe care le aveau, nu erau la fel de eficiente. Tratamentul pt pacientii cu chimiorezistenta este mult mai scump decat tratamentul simplu pt tbc, iar guvernul nu acorda fonduri suficiente pt a achizitiona aceste medicamente. Acum, am inteles ca situatia s-a ameliorat, iar sectia a primit recent medicamente, insa nu se stie ce se va intampla in viitor. In plus, pana acum 2-3 luni, nu exista in tara niciun laborator care sa detecteze rapid rezistenta la anti-tuberculostatice. In Occident, exista laboratoare, care detecteaza rezistenta in 2-3 zile, pe cand in Romania dura 2-3 luni pana cand antibiograma era gata. Din cate stiu, acum exista 2 astfel de laboratoare si in Romania, in Cluj si Bucuresti. In principiu, situatia s-a mai imbunatatit in Romania, in special la Bucuresti, dar este bine sa fii constienta de aparatia unor eventuale probleme.

Multa sanatate!

MC

multumesc inca odata si la multi ani

Multumesc si sper sa iti fi fost de folos aceste raspunsuri. La multi ani si tie si insanatosire grabnica!

Buna ziua, sper ca nu este prea tarziu ca sa zic asa ,orice ar fi nu da cu piciorul sansei care o ai acum .
Am inteles ca esti in Spania,esti un om norocos.
Profita si fa tratamentul acolo. Eu am fost foarte bolnava de Tbc multi drog rezistent(Mdr) si in Romania eram lasata sa mor,nu mai imi dadeau sanse plus ca nu erau medicamente.. Am fost la Bucuresti in spital dar stiu multe si de cel din Bisericani.
Am avut o mare sansa de am venit cu ultimele puteri in Italia si dr de aici m_au primit si s.au ambitionat sa ma salveze. A fost tratament f greu ,luam din ce iei si tu si te cred ca este f greu. Am stat un an in spital la izolare adica singura in salon fara drept de a iesi macar la o plimbare pt ca eram f contagioasa.
Dupa mai mult de 2 ani am terminat cu tot tratamentul,am renascut ,sunt al om si fizic si psihic
. Fii tare si optimista ,asta ajuta cel mai mult. Mergi inainte pt ca meriti sa traiesti si nu lasa sansa care o ai acolo ,in Rom este mai greu din toate punctele de vedere. Sanatate multa.
Mona Vasile

Buna ziua,

Sper sa nu fie prea tarziu si sa vezi acest mesaj. Iti las aici cateva sfaturi punctual, legat de fiecare problema a ta in parte:
-in ceea ce priveste starile de greata, ai incercat sa iei ceva antivomitive cu o jum de ora - ora ora inainte de tratament? Mie intial mi-a fost prescris metoclopramid, dar recunosc ca nu m-a ajutat f mult. Dupa aceea am inceput sa iau un alt medicament pt aceste stari de greata, care in romania se vinde sub diferite denumiri: de exemplu, in romania se numeste motilium, in anglia domperidone, nu stiu in spania. Desi nu pot spune ca a facut minuni, uneori am simitit o oarecare imbunatatire. Pe mine m-au mai ajutat si sucurile naturale. Imi faceam imi fiecare zi suc din foarte multe fructe: mere, kiwi, banane, portocale, lamaie (dar nu fiecare in parte, toate fructele la un loc). Iar cand venea momentul sa imi iau pastilele, le luam cu acest suc.
-in legatura cu lipsa poftei de mancare, nu prea ai ce sa faci, decat sa te straduiesti de una singura si sa te fortezi. De asemenea, mananca orice iti vine. In opinia mea, nu conteaza daca nu este o mancare foarte sanatoasa (ex. chipsuri, prajituri), dar important e sa mananci ceva, orice e mai bine decat nimic. Eu mai luam niste proteine sub forma de praf, pe care le amestecam cu apa. In general, astfel de proteine sunt luate de cei care merg la sala si vor sa faca masa musculara. Pentru a face masa musculara, e important sa mananci multe proteine, dar nu exista alimente care contin numai proteine, astfel ca cei care merg la sala iau diverse suplimente. Aici se numesc ''''meal replacement'''', adica inlocuitori de masa. Practic, sunt niste prafuri care tin de foame si contin multe proteine si vitamine. Iti las aici un link si poti sa dai click pe nutrition facts ca sa vezi ce contin: http://eas.com/product/myoplex-original-ready-to-drink. Sa nu ma intelegi gresit, nu fac reclama absolut niciunui produs si nu recomand ca astfel de produse sa fie luate tot timpul. In plus, sunt destul de scumpe, eu ca studenta nu imi permiteam sa imi iau prea multe. Luam doar in perioade de ''''extrema urgenta'''', cand poate nu mancam nici macar o felie de paine pe zi. In rest, ma fortam sa mananc orice. De asemenea, eu luam diverse vitamine dimineata si cred eu ca m-au ajutat pe parcurs. Avem perioade in care luam de exemplu, cate o pastiluta de fier imediat ce ma trezeam, in alte perioade luam b complex, alteori luam calciu etc.
- in ceea ce priveste depresia ta, nu stiu situatia din spania, dar chiar si in romania, pacientii mdr beneficiaza de sprijin si suport psihologic. Ce-i drept, doar pe perioada in care sunt internati. Intreba-ti doctorii daca poti beneficia si tu de asa ceva. Daca nu, ai putea incerca sa gasesti un psiholog cu care sa vorbesti si care sa iti dea niste sfaturi. Nu cred ca 2-3 sedinte ar fi extrem de scumpe. Dar persoana care se poate ajuta cel mai mult esti TU! Nu ai de ales trebuie sa fii optimista, trebuie sa lupti, nu te poti da batuta atat de usor. Stiu ca iti este greu, am trecut prin acelasi lucru, dar daca nu te gandesti la tine, gandeste-te macar la ceilalti: ai un sot, probabil parinti, copii, gandeste-te la ei, ai vrea sa ii lasi balta? ai putea face asa ceva? Incearca in putinele momente in care te simti bine sa faci ceva ce iti place. Dezvolta-ti un hobby: croseteaza, citeste, uita-te la filme, orice iti place sa faci. Fa cu sotul o partida de table sau remi seara. Sa nu razi, dar eu cand am fost bolnava, mi-am cumparat un puzzle de vreo mie de piese si ma tot luptam cu el. Uneori, mi-era si rusine, simteam ca parca dadusem in mintea copiiilor de tot, dar era ceva ce ma ajuta sa nu ma mai gandesc la boala si facea ca timpul sa treaca mai repede. Daca nu te ajuti pe tine, nimeni nu o va face pentru tine. Pe mine ce m-a mai ajutat au fost si povestile celorlalti. Asa mi-am dat seama cat de norocoasa sunt. Am vorbit cu fosti pacienti care au trebuit operati, li s-a scos o parte din plamani. Gandeste-te la ei, sunt oameni a caror functie respiratorie s-a redus pe viata. Am vazut in spital oameni, care din cauza injectiilor cu kanamicina, si-au pierdut auzul, iar acum poarta aparate auditive. Eu am ramas cu ceea ce se numeste tinnitus (tiuit de urechi) pentru tot restul vietii. Nu mi-a fost usor sa accept, sa ma adaptez ca ceva imi suna in ureche 24 de ore din 24. Dar ce as putea face? Care e alternativa? Sa ma arunc in fata masinii? Nu, lupt, ma chinui, ma adaptez si ma conformez situatiilor. Am vorbit cu persoane care, desi, nu sunt rezistente la medicamente, au dezvoltat anumite alergii si astfel au trebuit sa ia alte antibiotice, mai agresive, mai puternice, care le dau stari mai rele. Eu una cand pun in balanta situatia mea, mi se pare ca am fost chiar un caz usor. E greu, dar incearca sa privesti partea plina a paharului. Iti mai dau un exemplu. In unul din mesajele tale ai spus ca tratamentul tau va dura un an. Eu am dus tratamentul 20 de luni si sunt persoane care iau antibiotice 2-3 ani. Uite, doamna de mai sus a stat la izolare un an de zile, nu avea dreptul nici la o plimbare, iar tratamentul ei a durat mai mult de 2 ani. Hai curaj, nu renunta ca poti face asta!