Concurs Pufies: Sunt insarcinata!!!

Cand am aflat ca sunt insarcinata, bine inteles ca mi-am sunat sotul. Eu ii spun de zor ca am facut testul, ca a iesit pozitiv, ca ... la, la, la iar el cu un calm ce-l caracterizeaza imi spune: Bine inteles ca esti insarcinata, ce nu stiai? De parca el facuse testul, el era foarte sigur!!!!!! A fost ceva minunat! Acum Alexut are 8 luni si este baietelul nostru drag!

Cand am ramas insarcinata cu prima fetita nu eram maritata asa ca am fost singura care m-am bucurat. Aveam 28 de ani si imi doream mult un copil chiar daca tatal lui ar fi vrut sa ramana langa mine sau nu. Pentru parinti a fost mai greu sa accepte ideea ca voi face un copil fara sa fiu cununata. Intre timp eu si partenerul meu de atunci ne-am casatorit, am mai facut inca un copil si avem o familie frumoasa.

Sa-i pot face o surpriza cu aceasta veste nu sa putut,pentru ca amandoi verificam luna de luna testele de sarcina,dupa pierderea primei fetite!
Dar cand am ramas insarcinata intr-un fel sau altul ia-m facut o surpriza si lui si familiei,pentru ca intr-un sfarsit dupa 3 ani de tratament am ramas insarcinata cu minunea noastra Daria asta sa intamplat acum 7 ani de Sfanta Parascheva....sotul meu era la munca,cu doua saptamani inainte imi facusem un test de sarcina,si binenteles era negativ:(....si dupa doua saptamani cand sotul era la munca ma-m dus si mi-am luat inca un test,spre minunea mea si a Lui Dumnezeu imi iesise testul pozitiv........nu eram sigura am zis ca poate nu vad bine,dar nici nu stiu cand la-m sunat pe sotul meu la munca era in jurul pranzului,nici nu stiu ce ia-m zis pentru ca in cc 35 minute era acasa speriat credea ca sa intamplat ceva,atunci ia-m aratat testul cu acele 2 liniute minunate!Eram in culmea fericirii,si uite asa dupa tratamente peste tratamente,cerclaj,sistat aproape numai in spital sa nascut la 29 saptamani minunea noastra la numai 1700gr,dar acum suntem niste parinti super fericiti,Daria in toamna merge la scoala.
Si acum 1 an am reusit sa-i fac sotului a doua surpriza,am ramas insarcinata din nou cu a doua minune Maia Ioana,la fel spitale,tratamente,etc..dar inainte de asta, frumos a fost cand la-m sunat si ia-m spus sa ne intalnim langa maternitatea Cuza Voda sa mergem sa-i cumparam lui Daria fetita mai mare niste hainute,langa maternitate fiind un magazin cu hainute de copii,a venit ne-am intalnit si el vroia sa mergem pe straduta de langa maternitate unde stia ca este acel magazin,dar eu la-m luat de mana si am intrat pe poarta maternitatii,atunci el a ramas blocat,si mi-a spus esti.......!!!!!!!nu stiu nu a mai contat pentru el absolut nimic ma luat in brate si ma invartit toata curtea maternitatii,atunci am intrat impreuna in cabinetul doctorului (imi facusem programare cu doua zile inainte fara sa stie el).Chiar daca am urmat tratamente insuportabile si dureroase,pentru mine nu a contat pentru ca la 32 saptamani a venit pe lume puiul nostru Maia de 2200gr si suntem cei mai fericiti parinti de pe pamant. Odata cu copii renastem si noi,cel mai frumos lucru de pe lumea asta e sa fii mama,sa dai nastere unui pui de om,sa-l tii in brate,sa-l alaptezi,sa-l iubesti si sa-l ocrotesti!

Am incercat aproape 1 an sa raman insarcinata, dar fara nici un rezultat. In timpul acesta fiul meu de 10 ani, care nu a incetat nici un moment sa il roage pe Doamne Doamne sa ii dea o surioara (avea pt. ea un loc in masina, la masa, etc), nu a abandonat ideea. Si ca de obicei Doamne Doamne asculta dorintele copiilor si ne-a dovedit din plin acest lucru. Fiindu-mi intr-o zi rau, am plecat de la serviciu mai devreme. Puiul meu ma astepta si incerca sa ma ajute cu manutele lui fermecate sa imi faca masaj. Dupa atata timp mai aveam in casa un test Barza asa ca fara sa-mi dau seama am ajuns la trusa de prim ajutor si am zis ca nu pierd nimic daca il verific. Surpriza era acolo! Asa ca primul care a aflat de SURIOARA LUI CARE O SA VINA, a fost baietelul meu care s-a transformat pe loc intr-un model nou de Hopa Mitica. Nu pot descrie in cuvinte nici reactia lui de atunci nici felul in care a multumit pentru surioara lui. Tatal lui, desi mai fusese in postura de parinte, la fel ca majoritatea sotilor a cazut pe ganduri, dar i-a trecut repede. Acum Adelina Gabriela are 10 luni si e un pui foarte iubit de toata familia.

POVESTEA UNOR PARINTI FERICITI
Eram casatoriti de vreo 4-5 luni, ne-am propus sa devenim parinti...Si intr-o luna am aflat vestea cea mare. Am facut un test de sarcina, a iesit pozitiv, l-am ambalat frumos intr-o hartiuta de cadou si l-am oferit sotului. Nu-i venea sa creada, ma intreba daca sunt sigura. Pe data de 14 martie, bebelusul a miscat prima ora, am simtit asa, ca un fluturas in burtica. A mai fost un moment foarte emotionant la ecografia morfofetala. Doctorul ne-a tinut in suspans, uite mainile, uite piciorusele, ne explica totul pe un ton foarte doct...si pe sotul meu il treceau toate apele. De-abia la sfarsit am aflat sexul copilului: „Da...probabil, masculin”. De atunci, la fiecare ecografie tati intreba: „Tot baietel, nu?” De la 3 luni pana pe la 5 luni m-am simtit perfect, a fost o perioada buna, aveam pofta de mancare, m-am plimbat...am exagerat un pic cu efortul. Nasterea a fost la termen, s-a auzit mai intai un scancet asa, infundat. Ingrijorata, l-am intrebat pe doctor de ce nu plange copilul. Si el a zis: „Stati asa, ca o sa planga!”. Dupa 2 secunde, baietelul s-a pus pe un urlat...era sala mare si se auzea cu ecou...Instantaneu, am inceput si eu sa plang. Plangeam cu spasme, nu puteam sa ma mai opresc. Nu credeam ca o sa am asa o reactie. Nu-mi venea sa cred ca am nascut, ca e copilul langa mine. Mi l-au aratat: era brunetel, cu ochisori mirati...era asa cald, catifelat...era...Doamne, am plans de n-am mai stiut de mine! Micutul David s-a nascut pe data de 9 august 2007, la ora 14.50, cu 51 cm si 3.850g. In prima luna, am avut deseori sentimente de frustrare, mi se parea ca nu sunt o mama buna. Insa m-am tinut tare, nu am cazut in depresie, m-am gandit ca se rasfrange asupra copilului in primul rand. Cu rabdare foarte multa si cu perseverenta te apropii de copii, nu se intampla totul imediat. Ma informez cat mai mult, dar instinctul de mama are ultimul cuvant. David a zambit prima oara pe la 6 saptamani, m-a bufnit plansul instantaneu. A fost miraculoasa transformarea lui, cum deschidea ochii asupra lumii. Cerea multa afectiune si atentie. Dupa ce manca statea linistit vreo 10 minute...si, daca vedea ca nu il iau in brate incepea sa planga. Pana la urmatoarea masa, tot programul era in functie de el: mai puneam o cratita pe foc, ne mai jucam un pic, iar mai faceam ceva repede...Pe viitor imi doresc sa ne spunem totul, sa fim, prieteni. Nu am vrut sa fiu o mama exagerat de protectoare, l-am luat cu mine peste tot. Ma vad o mama deschissa, cu un copil sociabil. David o sa studieze mult – asta e principala preocupare a lui tati. Se nascuse de vreo 10 minute, si tati deja ii facea program: „Sa invete, sa invete bine, sa nu o ia pe cai gresite!”. Noi, parintii, o sa-i oferim ocazia sa calatoreasca, sa invete, sa aleaga. O sa-l dam la un sport, vrem sa stie o limba straina, doua. Vrem sa se bucure de copilarie. Sigur, o sa-l sustinem daca observam ca are un talent deosebit. Si o sa-l iubim neconditionat. Credeam ca nunta a fost cea mai importanta zi din viata mea, atat de mult am planificat si mi-am dorit acest moment, era in top...dar ziua in care s-a nascut David a fost de o mie de ori mai frumoasa, nu se compara cu nimic. De cand il avem, parca nu mai suntem aceleasi persoane. Nici nu imi imaginam genul asta de iubire, neconditionata. Ne place uneori sa-l privim noaptea cand doarme. E atat de senin, de linistit! Uneori viseaza in somn si zambeste destul de des si ne inchipuim ca are amintiri din „tara ingerasilor”. Speram ca vom avea un copil dragalas, insa David a intrecut orice asteptare, e un copil foarte reusit si sanatos. Mai avem multe de invatat, avem un drum lung de parcurs si sper sa fie presarat doar de bucurii. Daca as putea, si luna de pe cer i-as aduceo.

Impreuna cu sotul meu am verificat testul facut si a fost cea mai mare bucurie pentru noi.Bunicilor le-am facut o surpriza(ac***a in vedere ca sarbatoream si data nuntii) un tort in forma de scutec dar din prima nu s-au prins abia dupa ce am aratat si testul au inceput mamele sa planga iar tatii sa ciocneasca un paharel......cam asta a fost cu aflarea vestii la primul copilas cat despre al 2 lea abia ce am aflat si noi ieri ca o sa mai avem un bebe si ne gandim cum sa dam din nou o veste frumoasa.

Din pacate nu am reusit sa-i dau vestea sotului meu deoarece am aflat ca sunt insarcinata la 5 zile dupa decesul sotului meu intr-un tragic accident de masina. La data respectiva a fost un soc imens pentru mine si intreaga familie. Desi parintii mei m-au sfatuit sa fac un avort deoarece imi va fi greu sa cresc un copil singura precum si ca nimeni nu se va mai casatorii cu mine ac***a un copil NU AM RENUNTAT. Astazi am un baietel de 1 an si 7 luni care este viata, sufletul si inima mea. Intr-adevar viata nu e usoara insa cu putin ajutor din partea soacrei mele am reusit sa-l fac baietel mare. Singurul regret pe care il am este faptul ca nu il am si pe sotul meu langa mine!

se intampla intr-o zi d iunie si dupa mai multe incercari de a avea un bebe, dar fara sa imi fac vreodata testul pentru ca nu a fost nevoie, iata ca sosise si ziua cand a trebuit sa-mi fac testul si...surpriza...primul test de sarcina pe care l-am facut in viata mea a iesit pozitiv.Am ajuns intr-o secunda in bucatarie si i-am spus sotului care statea la cafea.El nici macar nu stia ce inseamna cand eu i-am spus:"Am 2 liniute"si el ma tot intreba:"SI??Si??Ce inseamna??"Apoi am inceput fiecare sa ne sunam parintii, dupa care au urmat prietenii si intr-o jumatate de ora stiau toate cunostintele.A fost un eveniment deosebit!

cand mi-am facut testul de sarcina era sambata dimineata si cand am vazut ca era pozitiv imi venea sa tip de bucurie; am plecat la servici si cand s-a trezit al meu sot si m-a sunat i-am dat vestea cea mare la care el, nestiind cum sa reactioneze imi zice sec: "eram sigur ca esti gravida ca nu ti-a venit de o luna"; dar el era cuprins de emotie pt ca se simtea in glasul lui cum tremura; iar in ziua cand l-am sunat ca am nascut a tras pe dreapta ca ii tremurau picioarele si nu mai putea conduce.

visele ni se implineau unul cate unul:aveam o casa,o masina,eram bine profesional ,am facut si nunta si dupa aceea totul ni se parea o pauza in timp continua.o pauza ce nu ne facea sa fim niste oameni impliniti.era dorinta de a fi parinti.trebuia sa completam acest puzzle al fericirii depline,sa avem o sarcina a continuitatii pe pamant de indeplinit.intr-o zi din preajma sarbatorilor de iarna un butoi cu varza acra imi tot facea cu ochiul.imi venea sa vars ,credeam ca am ceva la stomac si totusi ceva ma indruma spre o farmacie,de unde am achizitionat si primul test de sarcina.eram singura in casa si tremuram de emotie.nici nu am apucat sa ma dezmeticesc ca doua liniute grabite au dat semnalul “voi fi mamica!”nu mai nimeream telefoanele sa anunt pe toata lumea.si totusi primul este sotul pe care il sun si ii spun ca am 2 liniute .nu prea a inteles”cum 2 liniute?unde?”,”vei fi tatic!”.reactia lui a fost sa inceapa sa rada,de emotie,de teama,de fericire,toate sentimentele il navaleau.Ii simteam corpul tremurand prin telefon.Nu putea sa ma stranga in brate asa cum si-ar fi dorit pentru ca era la serviciu dar a doua zi cand ne-am vazut chipul sau stralucea intr-un fel anume.fericirea a fost de nedescris cand am impartasit-o cu toata lumea.

ma simtisem rau in acea dupa-amiaza si nici nu-mi trecea prin cap ca as fi insarcinata, ci dimpotriva: ma tot gandeam la alimentele pe care le mancasem cu o zi inainte si care ar fi putut sa-mi provoace starea aceea de greata; abia in dimineata urmatoare m-a prins sotul varsand cafeaua in chiuveta caci parca parca auzisem in timpul noptii o voce mica dinlauntrul meu strigandu-mi ca e pe drum; in seara aceea am facut testul si razand de una singura, ma uitam la liniutele acelea roz fascinata, asa cum se uita un copil la un obiect nou si interesant abia descoperit, intorcandu-l pe toate partile; cand a venit sotul acasa ne-am imbratisat si ne-am sarutat (scena clasica din filme cand viitoarea mamica ii da fericita veste viitorului tatic) iar scena aceasta (desi atat de clasica) este unica atunci cand noi suntem actorii ... :)

Am asteptat sa ajunga acasa , nu am vrut sa-i spun la telefon caci doream sa-i vad chipul, el imi povestea una -alta iar eu aveam un zambet pana la urechi dar parca nu auzeam ce-mi spune, in mintea mea erau nume,hainute, spital...Intr-un final ma intreaba daca s-a intamplat ceva iar eu ii raspun ;Da , sunt insarcinata! el zice :Eram sigur...POFTIM??? Ce esti? adica stai o secunda...esti sigura??? zic Da , sunt foarte sigura! Atunci a inchis telefonul si spune Mai bine il deschid si il sun pe sefu'' sa-i spun ca maine nu ma duc la servici, vreau sa stau toata ziua cu voi ...
........................................................................................................................................

Ne doream mult un copil dar nu se intampla , iar Dumnezeu l-a trimis atunci cand ma simteam pregatita .Familia a fost si mai surprinsa caci vestea a venit intr-un mod...mai putin obisnuit..seara am invitat parintii la masa si stabilisem sa le spun mai tarziu si intr-un mod mai delicat dar in timpul mesei.intrebarea sotului catre mama a fost : Mama ce trebuie sa manance sa poata alapta copilul cat mai mult timp? Atunci parintii mai au inceput sa planga dar si sa rada in acelas timp...

Bucurie, surpriza, teama, incantare si multe alte sentimente m-au navalit in tot organsimul atunci cand medicul mi-a spus ca sunt insarcinata. In acel moment eram singura iar sotul abia astepta pe hol raspunsul, care il banuiam amandoi si cand i-am zis "da, a confirmat si doctorul, sunt insarcinata", a inceput sa rada, in ochi avea o stralucire si lacrimi, m-a luat in brate pana la masina, apoi repede scoate telefonul si intentiona sa anunte vestea tuturor, l-am oprit ca nu eram pregatita de o avalansa de sfaturi si vorbe babesti. Mi-a respectat dorinta, chiar ne-am intalnit cu nasii la cumparaturi si nu le-a spus. Urmatoarele persoane carora le-am impartasit faptul ca sunt insarcinata au fost parintii, rudele si prietenii care s-au bucurat.

In timp ce faceam mancare, brusc am simtit o senzatie de greata mai deosebita decat altadata si mi-am dat seama ca am ramas insarcinata, dar pana la urmatorul semn decisiv am tacut, nu am spus nimanui presupunerea mea. Cand am avut dovada urmatoare, am facut un test de sarcina, a iesit pozitiv, l-am sunat pe sot sa-i spun ca sunt insarcinata. El fiind la servici, a venit repede acasa cu flori si prajituri, m-a luat in brate, m-a sarutat, intrebandu-ma daca sunt sigura si-i arat testul pozitiv. Locuind cu socrii mergem la ei sa le dam vestea, bucurie mare pe ei incat mi-au facut o mare si frumoasa petrecere, cu rude si prieteni sa-i anuntam vestea mare. Soacra, la fel ca si mine, a fost sigura ca va fi baiat, asa a fost. Desigur dupa ce le-am spus socrilor, imediat am plecat la parintii mei sa-i anunt ca vor fi bunici. Cei apropiati noua, care erau plecati in afara tarii, cand ne telefonau si ne-ntrebau ce mai faceam raspunsul era "sunt insarcinata".

nu i-am dat imediat vestea. intr-o seara ne faceam planuri pentru concediul de vara. mai erau cateva luni dar planuiam din timp pentru a ne face o eventuala rezervare. la un moment dat eram pe site-ul unei pensiuni si l-am intrebat din senin daca au oare conditii pentru bebelusi gen loc de joaca, liniste....s-a uitat nedumerit la mine si dupa cateva secunde si-a dat seama. acum suntem fericitii printi ai unui baietel

La primele doua sarcini am dat sfoara in toata tara ca sunt insarcinat dar, la la a treia, cand fata mare avea deja 18 ani, mi-a fost putin mai greu pana sa anunt familia apoi rudele si prietenii. Sotul a tipat de bucurie ca va avea un baiat, dar si fetele au primit foarte bine vestea si m-au incurajat, cu toate ca nu ma asteptam la reactia asta din partea lor.

Vestea ca sunt insarcinata a venit atunci cand ma asteptam mai putin ,deoarece aveam cateva probleme in familie si eram departe de gandul de a avea un copil.Dar cand testul a confirmat sarcina am plans de bucurie pana am pus mana pe telefon uitand de suparari si mi-am sunat sotul ..,,Auzi vin-o urgent acasa am sa iti spun ceva!,, si am inchis. Dupa 2 ore sotul meu era acasa speriat de ce aveam sa ii spun. Ac***a in vedere ca era 1 martie am ambalat testul frumos intr-o punguta de cadou si i l-am dat . Ma privit oarecum mirat si la deschiscu o oarecare ezitare. ,, VOM AVEA UN COPIL!,, atat am spus si am asteptat reactia lui . A RAMAS NAUCIT . Ma strans in brate si si-a cerut iertare ca ma suparat, ca ne-am certat. Vestea am dat-o familiei impreuna ! De atunci au trecut 2 ani dar inca ne mai amintim cu drag de impacarea noastra,de darul pe care i l-am facut si pe care il avem acasa un baietel pe nume DARIUS.De atunci relatia noastra a mers foarte bine si nu am lasat loc de certa dar poate un test de sarcina va mai aparea frumos ambalat pe viitor dar in alte imprejurari mai vesele.

Aveam 25 ani cand m-am casatorit si trecuse deja un an si bebele pe care ni-l doream amandoi nu mai aparea, cu toate ca facusem analize peste analize si totul parea in regula, asa ca ne-am hotarat sa mergem la un control, undeva in afara orasului nostru, la Timisoara (unde auzisem noi ca ar fi mai sigure analizele si tratamentul). Zis si facut, ne planificasem plecarea la sfarsit de saptamana, dar in ziua respectiva am mai cumparat inca un test de sarcina, cu speranta ascunsa ca, de data asta va fi mai norocos.
Am ajuns acasa, am facut testul si... surpriza... au aparut 2 liniute. Nu-mi venea sa cred, mi-era si frica sa ma bucur prea mult si apoi sa constat ca nu e adevarat, asa ca l-am trimis pe sotul meu sa mai cumpere un test, de data asta de la alta farmacie, si mult mai scump, in ideea ca e mai bun si mai sigur. Cand a venit, am facut si testul asta, si... la fel... 2 liniute. Am inceput sa tipam amandoi, sa plangem, sa ne luam in brate, eram foarte fericiti, nu ne venea sa credem. Acum, toata familia stia ca trebuie sa mergem la Timisoara si nu vroiam sa le spunem asa, intr-un mod banal, asa ca am sunat pe toata lumea (parintii, socrii, nasii, mosii..) si am convocat un consiliu de familie spunandu-le ca avem sa le comunicam ceva important.
Mama ma suna disperata (sta undeva la tara si sufera si de inima), si ma intreba ce s-a intamplat, daca e ceva grav (noi nu am parut fericiti la telefon, ci mai degraba gravi, foarte serioasi ca sa nu-si dea seama despre ce e vorba), asa ca toti se asteptau sa le zicem ceva rau. Socrii se gandeau ca poate vrem sa ne mutam din oras, nasii credeau ca poate vrem sa ne despartim, nu stiau ce sa creada.
Am oprit telefoanele si nu am mai raspuns la nimeni si a doua zi dimineata, toata familia era prezenta la intrunire. Mama incepuse sa planga, soacra se uita la noi cu ochi intrebatori,toata lumea era curioasa despre ce e vorba, asa ca sotul se ridica de pe canapea si zice pe un ton grav: "V-am adunat azi aici pentru a va intreba.......suspans........ce nume sa punem copilului care urmeaza sa vina pe lume " si scoate un bebelus intr-un carucior de jucarie.

Vai..... pacat ca n-am filmat momentul, nu pot descrie in cuvinte surpriza care se vedea pe fetele tuturor.Mama plangea, soacra m-a luat in brate, am desfacut sampania si am toastat pentru sanatatea celui mic si-n cinstea familiei care a fost mereu langa noi atunci cand am avut nevoie.
Au urmat 9 luni de fericire si noutate, fiecare zi era diferita, in fiecare zi se intampla altceva cu corpul meu. Primele 3 luni am avut obisnuitele greturi si varsaturi, apoi mici dureri de burta, dar nimic grav. Stiam din ecografele facute la noi in oras la noi ca e baietel si, cu toate ca noi ne doream fetita sa fie primul copil, am zis ca e tot al nostru si eram super fericiti.
Cand a venit ziua programata pentru cezariana, s-a strans din nou toata familia la spital, nasa avea un catelus albastru, mama hainute tot albastre pentru baietel... Din nou surpriza: a venit asistenta si avea in brate un pui mic de om care plangea si care era..... FETITA. Au sarit toti in sus de bucurie, iar eu, cand m-am trezit din anestezie, nu intelegeam ce-mi ziceau toti, eram ametita, dar mi-au aratat un aparat foto si acolo era o poza cu un ingeras frumos si am inceput sa plang.
Cand mi-au adus-o la patut a fost un moment unic in viata mea, nu pot descrie in cuvinte emotia si fericirea si tot ce-am simtit atunci.
Ea este ratiunea mea de a trai,pentru ea ma trezesc dimineata si tot pentru ea ma intorc de la servici abia asteptand s-o strang in brate.E cel mai frumos dar pe care mi- l-a facut viata,D-zeu.