Buna ziua! Am 21 de ani si trec printr-o perioada dificila din viata mea. Daca acum un an simteam un echilibru in viata mea, toate lucrurile mi se pareau ca merg foarte bine, in perioada aceasta ma simt extrem de trista, poate chiar depresiva si nu pot face nimic. Am un nod in gat continuu, o stare de frica permanenta si imi vine sa plang. Nu pot spune ca am avut o viata grea. Parintii si bunicii mei au avut intotdeauna grija de mine si s-au chinuit sa imi fie mie bine. Mama mea, pe care o iubesc nespus, s-a imbolnavit de diabet acum cativa ani si face insulina. Si parca de cand s-a imbolnvit, nu aud decat de oameni care mor din cauza diabetului. Mama mea e o persoana deosebita, toata lumea o iubeste si fara ea cred ca nu as putea merge prin viata. Ma sustine, vorbesc cu ea intodeauna, doar ca uneori nu vreau sa o mai supar cu problemele mle, ac***a in vedere ca este foarte stresata. Dar ea este un om admirabil si bun, care ajuta pe toata lumea. Si cred ca de aici porneste totul. Desi sunt inconjurata de oameni minunati, mama mea este mai presus de toti. Si in ultima vreme am avut niste probleme de sanatate si am ingrijorat-o tare mult. Si ma simt prost din aceasta cauza. Mama nu e deloc o persoana optimista. Trecuta prin viata, trecand peste probleme cu adevarat grele, stie cum este sa te aflii intr-o stare ca a mea si mereu imi spune ca nu am motive, ca daca s-ar intampla ceva as merge mai departe, caci timpul le vindeca pe toate. Sa ii multumesc lui D-zeu ca sunt sanatoasa si ca am toata viata inainte. Asa este, doar ca in ultima vreme am fost cu moralul l-a pamant. Dupa cum v-am spus, am avut niste probleme de sanatate, nu grave, si am stat destul de mult in casa. Si cred ca si din aceasta cauza am aceasta stare. Pe langa toate acestea, am inceput sa ma tem foarte tare de moarte. In afara ca imi imaginez cum ar fi viata mea fara cei dragi din jurul meu, am inceput sa ma gandesc serios ce m-as face daca mi s-ar intampla ceva. Si brusc ma apuca o spaima de incremenesc si nu mai pot face nimic. Am o relatie de aproxmativ 6 ani, nu suntem casatoriti, dar ne iubim, si cu toate acestea, de fiecare data cand ne certam, dramatizez si ma gandesc ca el sigur vrea sa ne despartim, desi, de multe ori, totul este in capul meu. Relatia nu e perfecta, asa cum nicio relatie nu e, dar parintii mei il iubesc, la fel si el pe ei. Mai sunt neintelegri, bineinteles, dar lucrurile par ok, in momentele in care eu imi revin din starea respectiva. Dar si in acest caz, imi e extrem de frica sa nu ne despartim. Ma gandesc mereu ce m-as face fara el, cat de trista si nefericita as fi, cat de greu mi-ar fi sa intalnesc iar pe cineva, ac***a in vedere ca nu sunt o fire care sa iasa mereu in oras. Mie imi place sa stau in casa sa citesc, sa ma uit la seriale etc. Problema e ca inca de mica dramatizez chiar si cand nu e cazul. Recunosc acest lucru. Dar nu o fac cu rautate si nu vreau sa supar pe mine. Pentru mine, toate aceste ganduri ma acopera si parca nu mai am niciun rost pe lumea asta ( nu m-am gandit niciodata la sinucidere, sa fie clar, doar ca ma simt foarte coplesita ). Ma uit la oamenii din jurul meu: divorteaza, au probleme grave de sanatate, nu pot avea copii, raman fara serviciu si ma gandesc ca trebuie sa ii multumesc lui D-zeu ca nu trec prin toate acestea momentan. Si ca viata mea e simpla, dar ca frumoasa - doar eu sunt cea care nu pot vedea cu adevarat asta. Sunt iubita, inconjurata de oameni buni, dar anxietatea mea, gandurile si fricile nu ma lasa sa imi gasesc acest echilibru. Astept si raspunsurile, sfaturile voastre, daca mai trece cineva prin ce trec eu si ce as putea face. Cateva sfaturi, cum a gestionez aceste stari, spre exemplu, mi-ar fi foarte utile. Din pacate, starea materiala nu imi permite sa vizitez un doctor momentan.
Doresc sa raportez intrebarea pentru:
Raspunsuri (48)
Scrie-mi un email la ***@yahoo.com daca doresti ajutor gratuit si eficient.
Boala ta este la suflet doar si se vindeca usor.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Prin aceasi stare trec si eu
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM. a scris: ".../ Mama mea
/.../
este foarte stresata
/.../
Si cred ca de aici porneste totul /..."
___________________________
"no stress means death" H. Selye
:)
( lipsa stresului inseamna moarte )
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM. a scris: ".../ mama mea este /..."
______________
Andreea, mama ta este. (punct) Si mi-ar
placea sa intreb daca poti sa vezi asta(?)
__________________________________
AndreeaM. a scris: " .../ Mama mea e /.. . "
AndreeaM. a scris: ".../ mama mea nu e /.."
______________
Dar este adevarat ca moartea ne vindeca
(si) de stres. :) Si totusi, stresul si diabetul
mamei tale sunt de fapt creatii ale tale.
Andreea, recunosti ca TU esti totalmente
responsabila de diabetul si de tot stresul
mamei tale?
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM.: ".../ ma tem foarte tare de moarte
/.../
nu m-am gandit niciodata la sinucidere /..."
___________________________________
Nietzsche spunea ca doar in momentul in care
cineva s-a gandit serios la sinucidere isi ia in
serios si viata.
___________
Si oricât ar părea ca e nebunie ceea ce spune,
e totusi o nebunie cu tâlc.
___________________________________
Eu cred ca evitam adesea sa luam deciziile
care stim ca ne-ar imbogati viata. Si actio-
nam astfel pentru ca aceste decizii par a fi
"curata sinucidere".
Totusi, atunci cand cineva s-a gandit serios
la sinucidere, poate sa vada clar deosebi-
rea intre sinucidere si orice alta optiune ar
avea ("a fi sau a nu fi").
Pentru ca avem in fiecare moment cel putin
o alternativa care ne permite sa alegem
intre sinuciderea propriu-zisa/lenta, pe de
o parte, si asumarea responsabilitatii cu
privire la o decizie (actiune) ce ne permite
sa descoperim ca ceva este posibil, pe
de alta parte.
Insa pot sa inteleg dificultatea de a fi pro-
pria-ti mama si propriu-ti tata.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Vezi si: //sfatulmedicului.ro/comunitate/psihologia-cuplului/ce-se-intampla-cu-mine_46235
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Va multumesc pt raspunsuri Chiar ma ajuta si ma calmeaza. Daca mai aveti completari, le astept cu drag. M-am tot gandit, s-ar putea sa fiu si putin ipohondra. Desi sunt sanatoasa si nu imi lipseste nimic, la cea mai mica durere mi se face o frica de nedescris si ma intorc la starea de tristete. Stiu ca sunt o groaza de medici la care m-as putea duce, dar stiu, pe de alta parte, ca pastilele nu vindeca neaparat problema. Doar eu ma pot vindeca, daca ma uit adanc in interiorul meu. Dar cum sa fac asta? Cum sa scap de toate aceste problleme, care, de fapt, sunt inexistente? Sunt consitenta ca ele nu exista, sau o buna parte dintre ele nu exista, si totusi pe mine ma deranjeaza zi de zi. Pe parcursul unei zile ma mai calmez, dar spre ex, dimineata ma trezesc destul de agitata, imi bate inima repede si apoi, la un moment dat, imi trece. Dar tot raman cu o stare de frica. Trebuie sa precizez ca am si slabit. Cu toate ca mananc, de fiecare data cand sunt stresata sau ma gandesc la ce v-am enumerat mai sus, slabesc si se vede imediat pe cantar. Si de aici iar stres.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
"no stress means death"
;)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
_______________________________
AndreeaM. a scris: ".../ Doar eu ma pot
vindeca,
daca ma uit adanc in interiorul meu. /..."
______
Aici suntem totalmente de acord: "Cine
priveste in exterior viseaza; dar cine se
uita in inima lui se trezeste."
:)
OK. Inceputul a fost mai greu (ca de oprit
ne oprim repede :))
_______________________________
AndreeaM. a scris: ".../ Dar cum sa fac
asta? Cum sa scap de toate aceste
probleme,
care, de fapt, sunt inexistente?
______
Andreea, cele mai mari probleme ale vietii
nu pot fi rezolvate, dar pot fi depasite. Aici,
acum: eu sunt increzator ca (si) aceasta
(introducere in) analiza existentiala ne va fi
permis sa descoperim ca ceva e posibil.
:)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Adevarat graiesti, Liviu! O sa incerc tot ce imi sta in putina pentru a imi gasi acel echilibru pe care mi-l doresc. Pana la urma ma gandesc ca sunt oameni care se confrunta cu probleme adevarate si care reusesc sa le depaseasca. Cunosc si eu o vorba : "Dumnezeu nu iti da mai mult decat poti duce". Sper sa fie adevarat. Pana atunci, trebuie sa incerc, sunt constienta de asta, sa imi impun anumite lucruri si stari, pt ca asa cum ma gandesc ca ar putea sa imi fie rau, as putea sa ma gandesc ca ar putea sa imi fie bine. Dar nu stiu de ce varianta din urma este intotdeauna mai dificila.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM. a scris: ".../ trebuie sa incerc
/.../
sa imi impun anumite lucruri si stari /..."
___________________________
De fapt, singurul lucru care trebuie
este
ca nimic nu trebuie cu necesitate.
Problemele psihoafective NU pot
fi reduse prin control voluntar (voit).
Acest lucru se poate dovedi chiar
periculos. Motiv pentru care mi-ar
placea sa avansam cu incetul.
:)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM. a scris: ".../ O sa incerc tot ce imi sta in
putina
pentru a imi gasi acel echilibru pe care mi-l doresc."
_______________________________________
Putinta (potentialul de actiune) nu sta in partea con-
stienta a vointei, ci in componenta ei mai profunda:
DORINTA. Iar DECIZIA este puntea care uneste
DORINTA si ACTIUNEA. Dar daca nu suntem pre-
gatiti, vom dezvolta moduri de a refula decizia la fel
cum refulam moartea.
:)
Stima fata de propria persoana da nastere credin-
tei in propriul drept de a dori si de a actiona.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM. a scris: ".../ asa cum ma gandesc ca
ar putea sa imi fie rau, as putea sa ma gandesc
ca ar putea sa imi fie bine. Dar nu stiu de ce
varianta din urma este intotdeauna mai dificila /..."
______________________________________
Cu totii ne dorim sa ne fie bine ca sa nu ne fie rau.
:)
( dar vedem ca asa ne invartim intr-un cerc vicios )
Si am zis ca stima fata de propria persoana da
nastere credintei in propriul drept de a dori si
de a actiona.
Iar daca ma intrebi acum si cum poti sa-ti dez-
volti stima de sine, ti-as raspunde ca cine vrea
sa se indrageasca trebuie sa se comporte in
moduri de care sa fie mandru. Dar ca sa acti-
onezi asa, lucrul acesta presupune tocmai sti-
ma fata de propria persoana. Iata de ce chiar
si psihoterapia este un proces lung si greoi,
pe cat de mult ne-am dori contrariul.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
AndreeaM. a scris: ".../ Va multumesc pt raspunsuri
Chiar ma ajuta si ma calmeaza. Daca mai aveti
completari, le astept cu drag /..."
__________________________________
Pentru mine PSIHOTERAPIA inseamna o
filosofie de viata si chiar mai mult decat
atat - un mod de viata. In acelasi sens, eu
cred ca doar viata traita intr-un anumit spi-
rit merita traita. Dar daca nu ai ceva pt.
care sa merite sa-ti dai (= dedici) viata,
mi se pare evident ca nu ai pentru ce
sa traiesti.
____________________________
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Intr-adevar Liviu. Eu sunt perfect constienta ca trebuie sa am un scop in viata, nu se poate sa renunt asa de usor. In plus, cand nu am starile astea de profunda tristete, sunt momente in care ma bucur de viata si imi dau seama ca viata nu e atat de rea pe cat mi-o imaginez eu. In plus, cu totii trecem prin asa. Nu sunt nici singura, nici ultima persoana care este obsedata de moarte, care vrea tot ce e mai pun pt cei din jurul ei si asa mai departe. Dar cand ma apuca momentele mentionate mai sus, ma simt foarte coplestita. M-am gandit sa ma duc la un psihoterapeut, doar ca momentan nu imi permit financiar.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Aici , acum : tu spui ca sunt momente in care
te SIMTI foarte coplesita. Dar chiar acest
sentiment al tau ti-a permis sa vezi foarte
clar ce-ti doresti tu, cu adevarat, iata: un scop
in viata - care sa merite sa-i dedici din timpul
tau. Si insasi aceasta nevoie a ta te invata.. .
:)
( a invata inseamna a
descoperi
ca ceva este posibil )
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
__________________________________
SALVAREA sta in increderea in dorinta
si in a profita de ceea ce este la inde-
mana.
;)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Se poate că uneori SCHIMBAREA
nu este neapărat dificilă, dureroasă
sau lungă.
Acordând O ATENTIE DIFERITA
VIETII
si
experientelor noastre, noi alegeri
si
noi resurse pot să apară.
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
_______________________________________________________________
AndreeaM. a scris: "Anxietate la DOAR 21 de ani?"
_______________________________________
Andreea, mi-ar placea sa aprofundam putin ceea
ce tu spui aici. Mai precis, ce inseamna pt. tine
(care este semnificatia) acestui cuvant: "DOAR"?
Ca sa vedem mai clar care este sensul/SCOPUL
pe care il arata el. De ce/cu ce scop il intrebu-
intezi tu insati aici? ( chiar in titlul subiectului ).
Eu simt ca acest "doar" vine din profunzimile
sufletului si dintr-UN SENTIMENT pe care
TU ti l-ai ingropat adanc, dar care incearca
acum sa iasa la lumina.
Si chiar el te poate calauzi de acum inainte
pe calea regasirii adevaratului sine.
:)
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam Abuz
Ma consider o persoana tanara, fara probleme de nesuportat si cu o viata linistita. Si totusi, ma nelinisteste faptul ca am aceste stari la aceasta varsta, la doar 21 de ani. Vad in jurul meu oameni cu probleme mult mai grave si sunt constienta ca problemele mele sunt inexistente, sunt doar in capul meu..si totusi, am aceasta stare continuta de neliniste, de frica, de parca as astepta sa se intample ceva rau. Sunt zile in care nu imi vine sa ma dau jos din pat, deoarece nu am chef sa stau iar bosumflata toata ziua. Desi sunt constienta ca asta depinde de mine. In zilele astea nu pot zambi, nu pot manca linistita ( de fapt, nu am pofta de mancare), nu ma pot concentra. Tind sa cred ca dramatizez mai mult decat ar fi cazul. In plus, nu imi place sa ii stiu ingrijorati pe cei din jurul meu din cauza mea. Spre exemplu, mama mea ma tot calmeaza si sufera cand ma vede asa. Ac***a o experienta in spate cu depresii si atacuri de panica, stie foarte bine cum e sa te simti asa. Si imi zice ca totul depinde de mine. Ca si daca m-as duce la un psihiatru, mi-ar da un pumn de pastile, care ma linistesc pe moment, dar nu imi a trece starea. Eu trebie sa gandesc optimist, sa ma focalizez pe lucrurile care imi plac. Ma apuca tremuratul cand ma gandesc ca daca acum, cand nu am probleme reale, reactionez asa, atunci cand se va intampla ceva, Doamne Ferestre, ce voi face?
Doresc sa raportez raspunsul pentru:
Spam AbuzAdreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde