Sufar de anxietate???? raspuns medic

buna ziua si eu sufar de depresie anxioasa de 7 ani!!!!!!!!cu toate tratamentele pe care le-am facut pana acum nu simt nici o schimbare.m-am saturat de aceste stari mi-am zis ca dac nu ma voi mai face bine mai bine mor.mi-am pierdut si locul de munca din cauza asta.am niste simtome fff ''''dragute" acestea sunt;tremur.stari de ameteli,nu am echilibru(am impresia ca ma duc in toate directiile) parca as merge in gol.stari de voma,stari de panica,neputiinta si lista ar mai putea continua.as vrea sa stiu dac e o boala curabila sau asa ma voi chinui toata viata?sincer am numai ganduri de moarte in cap de cand sunt asa.va rog sa imi spuneti ce sa fac ca sa fiu din nou sanatoasa si sa scap de aceasta boala groaznica?nu mai rezist mi-am zis ca daca nu gasesc nici o cale de iesire din acest iad imi iau zilele ca asta nu e viata sa nu poti fi util .daca stiti vreo solutie va rog sa imi spuneti si mie dar in afara de psihoterapie ca am facut dar fara nici un rezultat

Draga Alina eu sunt in aceiasi sutatie ca tine dar lupt in fiecare zi cu mine insumi, in nici un caz nu mam gandit niciodata sa imi iau zilele, mie frica de morte am credinta mare in Maica Sfanta si in Dumnezeu si nu asi face asa ceva niciodata, ma lupt cu aceasta bola de 3 ani de zile,am urmat nenumarate tratamente am fot internata la un spital de boli psihice iar ce am vazut acolo au fost dor sa ma intareasca si sa imi spun mie domne nu sunt nebuna , toate aceste simtome care le descri tu le am si eu desi sunt zile cand ma simt formidabil si sunt zile in care strig la cer sa ma ajute careva, am o familie ff frumosa o fetita minunta un sot formidabil care ma sustine si ma ajuta ma intelege si din rasputeri mai mult saracul ma luat si cu el la lucru avind si el un servici stresant cu oamni in subordine , am unblat pirin doctori, biserici si numai stiu cate in toti acesti ani am cheltuit multi bani dar toti miau spus ca sunt sanatoasa tun si am tulburare axiosa , ajunsesem sa ma cunosca toti doctori de la urgenta multe analize ,si in ziua de azi mai mai merg la doctori, am lucrat si lucrez f mult cu mine insumi mi-am schimbat tinuta fac lucruri care ma deconecteza psihic de la stres fac ce imi place desi am reusit sa am si un servici destul de stresantincerc sa le fac fata asta pana cind dau de o problema si o iau de la capat dar nu ma las merg mai departe sunt o luptatore si mie frica de morte NU VREAU SA MOR desi cateodata iti marturisesc ca ma gandesc si eu sa mor sa nu mai cinui dar mie frica , sincer si in periodele in care sunt ca o leguma trag de mine chem prieteni care stiu ca ma asculta si le pasa de mine desi nu ma inteleg , si toate aceste pentru ca am suferit mult de mic copil am fost ff chinuit la varsta de 18 ani miam luat viata in maini si am plcat ff departe pentru ami castiga existenta si multe altele asta ar insemna sa ocup eu tot topigul de pe acest site, draga mea lupta nu te lasa nu iti dori sa mori doresteti sa traesti multumestei lui Dumnezeu pentru fiecare zi care tia dat de trait viata e frumosa trebuie dor sa iti doresti ,lasa-mi id tau vreau sa te ajut si tot odata sa ma ajut si pe mine insumi.Eu am 34 de ani si imi doresc sa traesc macar 80 de ani asta ca sa te mai inveselesc putin :D!¨¨

Ma regasesc foarte mult in povestea relatata de tine, si la mine anxietatea a debutat cu mari dureri de cap care tineau de cum ma trezeam pana adormeam. Bineinteles am mers la foarte multi medici am luat foarte multe pastile pe diagnostice presupuse ca intr un final sa fiu diagnosticata cu anxietate si depresie. Ajunsesem sa nu mai pot iesi din casa, imi era frica si de propria mea umbra daca pot spune asa, aveam atacuri de panica si in casa. Bineinteles am fost la un psihiatru care mi a prescris tratament medicamentos ...pe rand am luat xanax , bromazepam, prozac, cipralex. Toate ma ajutau la inceput dar pe masura ce corpul meu se obisnuia trebuia sa le schimb. Nu mai aveam prieteni pt sprijin pt ca nu puteam iesi din casa , viata mea se rezuma intre 4 pereti zi de zi cu o durere de cap , asta pana cand mi am dat seama k nu mai pot trai asa si incetul cu incetul am inceput sa ies. Ieseam seara, pt ca imi dadea impresia ca oamenii nu ma vad atunci ( imi era frica si de oameni , nu pot sa explic sentimentul ), mergeam pe strazi mai putin aglomerate asta pana am inceput sa ma obisnuiesc. Nu pot sa spun ca atacurile de panica au incetat dar am incercat sa l inteleg, daca ma lua frica, ametelile, transpiratia si starea de lesin incercam sa nu l bag de seama si sa merg mai departe, imi spuneam singura ca daca ar fi sa cad din picioare tot ar fi cineva care m ar ridica de jos. Nu pot sa spun ca a fost usor dar pe masura ce am inceput sa le ignor , au inceput sa si reduca intensitatea, usor usor am intrat si in magazine si am inceput sa merg si cu autobuzul ( asta a fost cea mai mare frica a mea ) . Urmatorul pas a fost sa renunt la medicamente de care devenisem dependenta, pot sa spun ca atunci corpul mi a fost zguduit rau de tot, toate simptomele atacurilor de panica au revenit, dar am inceput sa fac si putin sport ca sa mi obosesc corpul. Pastilele le am redus treptat dar dupa o perioada de cateva luni am renuntat definitiv, totusi in aceasta perioada am mai avut atacuri de panica dar la ffel pur si simplu le lasam sa se desfasoare. intreaga mea aventura a durat pot spune 4 ani. Si acum regret pt ca simt ca mi am pierdut cei mai frumosi ani din viata, momentan am 27 de ani. Momentan insa pot spune ca am redevenit eu, sunt plecata in alta tara, muncesc, printre oameni, conduc o masina fara pb, merg cu autobuzul sau tramul fara pb si am invata sa ma bucur din nou de viata. Poate unora li se par lucruri banale sa mearga cu autobusul sau sa mearga la cumparaturi dar eu ma bucur de ele pt ca constientizez k acum 4 ani nu puteam iesi din casa iar acum pot sa ma plimb fara starea de frica in suflet . in sfarsit cerul mi se pare foarte albastru si ma bucur de culoarea lui.

Sfatul meu pt toti cei care sufera de anxietate de atacuri de panica, incercati sa le intelegeti si sa nu le impotriviti, va fi foarte greu primele 20 de ori, dar nimeni nu a murit din cauza anxietatii. Se poate trata prin vointa va spun cu mana pe suflet !!!

Totul e pshihic....trebuie sa te linisteti singura fara pastile si sa te gandesti ca totul va fi bn si eu sunt la fel de 3 ani si nu iau nicio pastila pt ca ne obijnuim cu ele si e mai rau.....gandestete ca nu patesti nimic..sau cand te simti rau tare ia un sedativ...si incearca sa nu te mai panichezi

Buna ma numesc ana si eu ma confrunt cu Anxietatea eu la fel de 10 ani cred am asa ceva am momente cnd mie frica ca mor ca pic sa nu es sa nu mor imi vine sa leșin tremur imi bate inima tare ma ea cu cald am nod in gît am avut momente vreo 2 sau 3 luni eram ok credeam ca o trecut imi controlăm mereu din cap sunt bn nu am nimic sunt ok dar azi earasi dintr-o data a apărut starea de rau stînd la masa cu o pretena ba chear de rau am vomitat si eu beau si pastile de palpitati la inima de 9 ani am un baetel de 9 anișori si mereu cnd ma ea raul zic vai sa nu mor sa creasca copilul e groaznic si pastile nu vreau sa beau ca eu mereu imi controlăm din cap cnd ma luat astea prima oară credeam ca mor ca gata numai ma voi trezi aveam coșmaruri mari copilul meu era bebeluș si cnd eseam miera frica sa nu pic jos pe strada e groaznic dar incerc sa controlez din cap imi caut ocupatie ba chear trecusem peste azi dinou calvarul si stiu ca e Anxietate tot mie frica😭😭😭