Oare o sa-mi mai revin vreodata? raspuns medic

d-le doctor am 2 zile de cand i-au medicamentulDEPAROX (5 pic dupa dejun)am ameteli si stari de voma.Ce pot sa fac.Nu pot sa merg la serviciu.vreau sa pot iesi din casa pt a uita de starea asta.NU am avut probleme cu depresia,sunt o persoana care ma pot controla oricand.acesta stare de rau ma facut sa merg la medic.Oricum mi s-a spus ca voi avea sintome de greata dar nu ca nu voi putea lucra.MULTUMESC MULT.

multumesc rody_32nu stiu cum sa sa-ti spun atunci cand ai mai multa nevoie de tine ,organismul nu te ajuta.Totul a inceput inainte de cracin cu dureri de cap,eram permanent agitata si aveam stari de somnolenta,eram obosita permanent.AM fost la medic mi-a dat sa fac analize la sange si urina,care au iesit bine,mi-a dat integratoare sa pot avea energie,dupa care au aparut si ametelile.M-am dus din nou la doctor si mi-a dat un sirop QUIET pt 10 zile sa ma relaxeze.Cand le luam eram bine dar eram molesita,dupa alea 10 zile am devenit din nou agitata nu suport zgomotul tare,nu pot sa merg repede,dupa care medicul mi-a dat acest tratament Deparox si acum de 2 zile am si stari de greata.dar sa speram ca va fi bine ca sunt tanara si am un copil de crescut

ma numesc Ionut si de 4 ani am stari de neliniste ametesc nu ampofta de mancare si parca ceva ma stringe de cap dar asta nu le am tot timpul numai toamna si iarna si mai rar vara. Am fost la medic si mi-a spus casufar de tulburari de anxietate .Am urmat un tratament am facut psihoterapie dar mie tot rau imi este .VA ROG SA MA ALUTATI CU UN SFAT CA NU MAI POT SA REZIST

de vreo doua zile am si eu o stare de agitatie...si am emotii incontinuu de parca ar trebui sa intru la vreun examen...dupa cate am citit ar putea fi anxietate. Incerc pe cat posibil sa ignor starea, azi am facut exercitii fizice ca sa mai scap de stare, dar oarecum mi-e frica ca poate fi grav. Am mai vb cu persoane apropiate despre starea mea si au incercat sa ma linisteasca. Consider ca si lucrul acesta poate fi de mare ajutor, si o gandire pozitiva. Anxietatea poate trece fara vreun ajutor medical?

CATEGORIC DA...:))
Buna seara,sunt o anxioasa optimista de data aceasta pt. ca am inteles "misterul" propriei anxietati:Ii dau prea multa importanta!
Sunt de asemenea dupa al nu mai stiu catelea set de analize, rezultate foarte bune, ca de obicei.:)
Ceea ce am remarcat si as dori totodata sa propun pe acest forum, este faptul ca ma simt mult mai bine cand citesc ca nu sunt singura care sufera de aceasta afectiune (cum bine o numea cineva).
Asadar, ce parere aveti voi cei ce sunteti anxiosi, despre posibilitatea unor intalniri ocazionale?
Sa discutam fata in fata, fara doctori, fara psihologi (apropos, sunt bine datorita unei d-ne psiholog)fara rude, fara prieteni, fara obligatii, fara nimic care sa ne deranjeze sau sa ne faca sa dam mai multe explicatii de multe ori justificative, despre starile noastre.Sa vorbim asemenea unei terapii in grup dar...PRIETENESTE.Sa ne descoperim suferintele si motivele fara a fi constransi in vreun fel.
Eu sunt din Bucuresti si caut de putina vreme o locatie pentru asa ceva.
Daca exista doritori ar fi bine sa scrie aici, astfel o sa fiu mai motivata sa caut mai cu spor:)
Si ca sa inchei totusi on topic, putem depasi aceasta problema, o putem gestiona, o putem invinge chiar, atunci cand o vom intelege sau vom fi capabili sa constiientizam ca se poate si mai rau.
Sanatate multa va doresc!

si eu sufar de atac de panica , incerc sa ma linistesc singura cind ma apuca frica ca sa nu o sperii pe fiica mea. Am o stare foarte rea in momentele alea si am descoperit ca daca pling ma linistesc.am aceste stari doar cind sotul meu este plecat lucrind in italia.cred ca nu pot sa sufar singuratatea.chiar daca o am pe fiica mea nu pot sa ma linistesc daca nu este si el in casa.

nu sta asa mergi la doctorul de familie.Iesi la plimbare cu fiica ta nu te izola ,nu plange ,sunt antidepresive care te pot ajuta.Dar trebuie sa ti le prescrie un medic.Aceste stari difera de la om la om.Calmeazate si incearca sa fii optimista,gandestete ca faci asta pt.binele fam. tale si ca daca tu stai bine atunci si cei care te iubesc si au nevoie de autorul tau stau bine.MULT SUCCES

Buna ziua! Ma numesc Valentina si sunt din Tirgoviste. Apelez la ajutorul dvs. si va rog sa ma sfatuiti ce pot face pentru a-mi ajuta fratele. In vara anului trecut a avut parte de cateva evenimente nedorite in viata lui, evenimente care l-au marcat profund : a fost inselat financiar de oameni la care nu s-ar fi asteptat; la cateva luni de la acest eveniment a inceput sa acuze stari de slabiciune (nu-si mai putea pastra echilibrul) , dureri reumatice, stari de nervozitate . Am apelat la mai multi medici din localitate dar si din Bucuresti. Peste tot diagnosticul principal a fost “depresie anxioasa” insotit de cateva probleme reumatice – minore.. De la bun inceput fratele meu a refuzat sa creada in acest diagnostit. In cele din urma s-a pensionat pe caz de boala (deoarece are si un handicap locomotor). Toate aceste evenimente nefericite au culminat cu faptul ca in urma cu cateva luni s-a despartit de logodnica. Acum sta in apartamentul lui, se intretine singur, refuza sa fie ajutat in problemele casnice, nu mai iese din casa , noaptea nu se odihneste, iar in timpul zilei doarme in fata televizorului. Nedumerirea mea este, daca ii fac rau insistand sa mearga la un medic psiholog sau sa-l las pe el sa decida singur ca are nevoie de ajutor de specialitate. De fiecare data, de cat ori ii sugerez sa apelam la un medic, ma lovesc de refuzul lui categoric. Ba chiar refuza sa mai vorbeasca cu mine. Nu stiu cum il pot ajuta si am nevoie de sfatul dvs pentru ca observ schimbari radicale in comportamentul lui. Din firea optimista si hotarata care era acum cateva luni, a devenit o persoana de nerecunoscut: irascibil, necomunicativ, il deranjeaza lumina, zgomotele de orice fel, a slabit vizibil, e cuprins continuu de o stare de tristete dar refuza sa spuna ce il deranjeaza.
Va rog sa ma sfatuiti cum as putea sa il ajut.

Valentina ar fi bine sa te loghezi si sa postezi aceasta intrebare in prima pagina aici sansele sunt mici sa-ti raspunda cineva.